ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3127/2010

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 249/F din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița a respins cererea formulată de inculpatul D.P., de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de acesta, din art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. într-o infracțiune prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. și două infracțiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.P.

la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 7 august 2007 la 7 septembrie 2007. A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Slobozia și în baza art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 14 C. proc.

pen., art. 998 - 999 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 941,14 RON cu dobânda legală, cu titlu de despăgubiri civile către această unitate. A obligat inculpatul către partea civilă D.G.I. la plata sumei de 10.000 RON daune morale și a respins cererea formulată de aceeași parte civilă, de obligare a inculpatului la daune materiale, ca fiind nedovedită. A luat act că părțile vătămate L.A.F. și S.G. nu s-au constituit părți civile. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 16/17 iulie 2007, în jurul orelor 23,00 a avut loc o altercație între numita G.P.

și membrii familiei D., care s-a concretizat în faptul că în momentul în care aceasta se întorcea din oraș îndreptându-se spre domiciliul său situat pe str. S., dintr-un taxi au coborât S.N., D.G. și D.C. cu care a avut un schimb de cuvinte, pe alocuri injurioase. Simțindu-se amenințată de aceștia a scos din geantă un spray lacrimogen pe care l-a folosit împotriva celor trei, după care aceștia s-au retras în taxiuri și s-au îndreptat spre strada în care locuiau. Pentru aplanarea conflictului părțile au sunat la poliție, iar primul apel recepționat a fost al lui G.P. Întrucât între părți exista un conflict mai vechi, la locul incidentului s-a deplasat un echipaj de poliție, un echipaj de jandarmi și două echipaje de poliție comunitară.

După ce au observat că în cartier era liniște, echipajul de jandarmi s-a deplasat în oraș, zona rămânând să fie supravegheată de poliția comunitară, în timp ce agenții de poliție B.L.S. și I.N.G., aflați în autospecială s-au deplasat spre locul unde se afla numita G.P., situată tot pe str. G.M. În timp ce agentul de poliție I.N.G. discuta cu numita G.P. pentru a-i consemna plângerea, colegul său, agentul de poliție B.L. care se afla la volanul autospecialei, a observat că din direcția Cosâmbești a trecut pe lângă el autovehiculul F.T. de culoare albă, la volanul cărei se afla inculpatul D.P. Pe scaunul din dreapta șoferului, agentul de poliție l-a recunoscut pe H.C., concubinul lui G.P., iar între ei mai era o persoană pe care o cunoștea ca fiind poreclit „G.M.", care ulterior a fost identificat ca fiind martorul P.G.

Imediat după ce utilitara marca F. a trecut pe lângă echipajul de poliție, aceștia au auzit un zgomot de tablă lovită. Verificând direcția din care a venit zgomotul, unul din agenții de poliție a observat F. care era staționat pe str. G.M. în dreptul intersecției cu str. R.V. Din autoutilitara F., de pe scaunul din dreapta șoferului a coborât H.C. care a rămas în dreptul portierei deschise, iar ușa din mijloc a autoutilitarei s-a deschis fiind observate trei persoane înarmate cu diferite obiecte: bâtă, țeava metalică, rangă. În intersecție se aflau cei din familia D. care au început să arunce cu pietre în autoutilitară fapt ce i-a determinat pe ocupanți acesteia să urce la loc, mașina îndreptându-se în direcția podului/DN 21. Cei doi agenți de poliție au solicitat martorei G.P.

să întrerupă consemnarea plângerii și s-au îndreptat cu autovehiculul din dotare spre intersecția dintre str. G.M. și str. A.R.V. Până să ajungă la acel loc, autovehiculul F. în care se afla inculpatul cu celelalte persoane se îndrepta către DN 21 înspre pod, iar în dreptul intersecției atât persoane aflate acolo cât și polițiști comunitari le-au făcut semn să oprească F. Echipajul de poliție s-a îndreptat și el către DN 21, însă nu a ajuns acolo, deoarece a observat că autoutilitara, după efectuarea manevrei de întoarcere venea din față spre localitatea Cosâmbești. Agentul de poliție care se afla la volanul autospecialei poliției - cu însemnele specifice precum și semnalele acustice și luminoase în funcțiune - a efectuat semnal de oprire precum și o încercare de blocare a drumului prin direcționarea mașinii către axul șoselei, fără să forțeze blocarea pentru a nu risca un impact cu celălalt autovehicul.

Inculpatul D.P., ce a fost din nou recunoscut ca aflându-se la volan, la rândul său a efectuat o manevră dreapta spre marginea drumului reușind să treacă pe lângă mașina poliției, iar în momentul în care a ajuns în dreptul intersecției cu str. A.R.V. a efectuat manevră stânga înspre grupul de persoane, i-a lovit pe cei trei așa cum am arătat mai sus, după care a continuat deplasarea până când nu a mai fost observat de către cei de față. Cei trei răniți au fost transportați la spital, iar în zonă au sporit forțele de ordine. Organele de poliție, sprijiniți de unii cetățeni au încercat să depisteze autoutilitara F.T., deplasându-se la locul unde ar fi putut fi ajuns. Abia în ziua de 18 iulie 2007, această autoutilitară auto a fost depistată în Cartierul Bora, pe str. G.M.

în dreptul imobilului la familia S.I. și E. Cele trei persoane au fost expertizate medico-legal, și conform raportului de expertiză medico-legal din 19 iulie 2007, D.G.I. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, raportul de expertiză medico-legal nr. X/2007, L.A.F. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale, raportul de expertiză medico-legal nr. X/2007, S.G. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probatorii: procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de verificare tehnică auto, raportul agentului de poliție, rapoartele de activitate ale polițiștilor comunitari, rapoartele de expertiză tehnică, declarațiile părților civile, actele medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, planșele fotografice. II. Prin Decizia penală nr. 256/A/07 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul D.P. împotriva Sentinței penale nr. 249/F din 22 mai 2009 a Tribunalului Ialomița. A desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând: În baza art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul D.P. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt și încadrarea juridică a faptei au fost corect reținute de instanța de fond, hotărârea aplicată fiind criticabilă doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, considerat ca fiind mult prea mare în raport cu datele cauzei: luând în considerare nu numai gravitatea faptei comise dar și datele personale ale inculpatului - căsătorit, cu doi copii minori în întreținere, avea un loc de muncă, un comportament adecvat în societate, bolnav de diabet zaharat insulino-dependent - instanța de apel i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul.

Parchetul critică decizia ca netemeinică sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, solicitând înlăturarea acestora și menținerea pedepsei aplicate de prima instanță. În drept, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În recursul său, inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în 3 infracțiuni de vătămare din culpă prev. de art. 184 alin. (1) C. pen. și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. pen.

(partea vătămată D.G.) și art. 10 lit. b) C. pen. (în cazul celorlalte două părți vătămate). În dezvoltare, inculpatul susține că situația de fapt reținută de instanțele anterioare este consecința unei erori grave de fapt, că, în realitate, el a fost cel atacat cu pietre de membrii familiei D., fiind nevoit să se îndepărteze, D.G. agățându-se de mașina sa și încercând să-l tragă afară, moment în care s-a dezechilibrat și a căzut pe trotuar. Instanțele au reținut în mod greșit că intrarea cu o autoutilitară într-un grup de persoane, ca modalitate de săvârșire a faptei, evidențiază intenția de a ucide, fără a se lua în considerare că grupul respectiv a sărit pe mașina inculpatului cu pietre și topoare și nu inculpatul i-a agresat pe aceștia.

În consecință, susține inculpatul, tentativă de omor deosebit de grav ci infracțiune de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al C. pen., poziția subiectivă a inculpatului fiind aceea de a scăpa de agresiunile exercitate asupra sa și nu de aceea de a suprima viața vreunei persoane, făcând incidente în cauză dispozițiile legale privind constrângerea, ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele recursuri declarate în cauză sunt nefondate pe considerentele ce vor fi arătate în continuare. Cu privire la recursul Parchetului.

Din considerentele deciziei atacate, Înalta Curte constată că instanța de apel a examinat în mod plural toate criticile generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de gradul de pericol social al faptei comise, de consecințele reale în care a acționat acesta, de rezultatele produse precum și de elementele care circumstanțiază persoana inculpatului - are familie organizată, doi copii minori în întreținere, desfășoară o activitate licită, fiind angajat în muncă, are un comportament adecvat în societate, așa cum rezultă din procesul-verbal de evaluare. Este adevărat că inculpatul este recidivist, dar așa cum corect a observat și instanța de apel, condamnările anterioare au fost atrase de săvârșirea unor infracțiuni asupra patrimoniului și nu îndreptate contra vieții persoanei, astfel încât nu se poate vorbi de o „specializare” a inculpatului în acest gen de infracțiune.

În consecință, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, este just individualizată, respectând principiul proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul sico-moral al inculpatului astfel că nu se impune majorarea acesteia. În ceea ce privește recursul inculpatului. Înalta Curte apreciază, de asemenea, că este nefondat, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare invocate de acesta. Apărările invocate în recurs de către inculpat au fost susținute și în fața instanțelor anterioare, fiind înlăturate motivat, pe baza analizei judiciare a materialului probator administrat în cauză. Situația de fapt reținută atât de instanța de fond cât și de instanța de apel pe baza propunerii a probelor administrate nu conține nicio eroare de fapt, așa cum susține, fără temei, inculpatul în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. Reținerea de către cele două instituții a împrejurării că inculpatul, aflat la volanul autoutilitarei marca F.T. și deplasându-se pe str. G.M. în direcția DN 21 spre Cosâmbești, a ignorat semnalul regulamentar de oprire efectuat de agentul de poliție și a virat stânga către grupul de persoane în care se aflau părțile vătămate D.G.I., S.G. și L.A.F. pe care le-a accidentat, are la bază declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor C.M., D.D., T.C., declarațiile agenților de poliție B.L.S., I.N.G., A.A., mijloacele de probă analizate pe larg de prima instanță. Cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i), 176 lit. b) C. pen. în 3 infracțiuni prevăzute de art. 184 alin. (1) C. pen.

a fost formulată atât în fața primei instanțe cât și a instanței de apel, fiind respinsă în mod corect ca nefondată. Intrând cu mașina în grupul de persoane este neîndoielnic că inculpatul, dacă nu a urmărit în mod direct, a prevăzut și acceptat posibilitatea producerii rezultatului periculos, fiind exclusă culpa, ca formă de vinovăție. Pentru considerentele mai sus expuse Înalta Curte va respinge atât recursul parchetului, cât și pe cel al inculpatului în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de recurentul intimat inculpat D.P. împotriva Deciziei penale nr. 256 /A din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul intimat inculpat D.P. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2010.