ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2610/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 501 din 5 decembrie 2012 Tribunalul Iași a dispus următoarele:

A respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C.B., în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (20 C. pen.

A condamnat pe inculpatul C.B., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 alin. (1),2 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia prin prezenta sentință, durata reținerii din 22 aprilie 2012 si arestarea preventiva începând cu 23 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis acțiunea civila formulata de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon" Iași, în sensul că a obligat pe inculpat să plătească acesteia, cu titlu de daune materiale, suma de 4.562,85 lei, reprezentând cheltuielile efectuate pentru asistența medicală acordată victimei R.M., precum și suma ce reprezintă dobândă legală de referință a B.N.R. ce va fi calculată până la achitarea integrală a prejudiciului, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.J.A. Iași, în sensul că a obligat pe inculpat să plătească acesteia, cu titlu de daune, suma de 347 lei ce reprezintă cheltuieli efectuate pentru transportul victimei R.M. de la SC P.K. SRL Iași la spital.

A constatat că partea vătămata R.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele :

Inculpatul are domiciliul în oraș M., jud C., este căsătorit cu numita C.C.V. cu care are doi copii minori cu vârsta de 10 și respectiv 12 ani, iar în cursul anului 2009 a fost angajat ca șofer la firma privata de transport persoane „A.", efectuând curse regulate pe traseul România - Italia.

Partea vătămată R.P. este căsătorită legal cu numitul R.P., are un copil (în prezent major), iar din anul 2006 aceștia s-au separat în fapt.

În cursul anului 2009, în luna februarie, partea vătămată s-a deplasat din România în Italia cu un autocar al firmei „A." condus de inculpatul C.B.

În acest context, între inculpat și partea vătămată s-a închegat o relație de concubinaj, deși ambii erau căsătoriți legal - aspect ce a fost ascuns de fiecare dintre aceștia.

La scurt timp după începerea acestei relații - ambii instalându-se temporar în Italia pentru a munci - partea vătămată a rămas însărcinată, astfel că, în cursul lunii noiembrie 2009 au revenit în România.

Inculpatul i-a propus părții vătămate să locuiască cu el, în locuința din oraș M., jud. C., propunere ce a fost acceptată de aceasta fără a cunoaște că în acea locație își aveau domiciliu și locuiau soția și copiii inculpatului.

După circa două ore de la șederea în locuința inculpatului, partea vătămată a aflat că persoanele ce se găseau în acel spațiu cu 2 camere erau soția și copiii acestuia, situație pe care nu a accept-o și i-a propus inculpatului să se stabilească într-o altă locuință, lucrucu care acesta nu a fost de acord, partea vătămată fiind astfel nevoită să locuiască timp de 3 luni de zile în același spațiu cu familia inculpatului.

După nașterea minorei R.R.M., partea vătămată a reușit să fugă din locuința inculpatului, instalându-se cu copilul într-o locuință, cu chirie, unde a rămas timp de 3 luni de zile.

Urmare demersurilor efectuate de inculpat, partea vătămată a fost căutată și identificată de organele de poliție, fiind convinsă de concubinul ei să se reîntoarcă în locuința lui.

Aici, inculpatul a adoptat o conduită violentă, lovindu-le și obligându-le pe cele două femei să aibă relații sexuale cu el, fapt ce a determinat-o pe partea vătămată să fugă din nou din locuință, reușind să se instaleze împreună cu copilul, cu ajutorul unui preot (din cartierul unde locuia inculpatul), în Centrul Maternal Mangalia.

În cursul lunii iulie 2011, inculpatul, aflând că partea vătămată și minora se află în Centrul Maternal Mangalia, și-a propus să o urmărească în continuare pentru a o readuce în locuința lui. Astfel, la data de 19 iulie, în timp ce partea vătămată -însărcinată în luna a opta - ieșise din incinta centrului menționat pentru a merge la o unitate sanitară, inculpatul, aflat într-un taxi, a condus-o din nou, cu forța, la domiciliul lui, unde a lovit-o, a legat-o și a amenințat-o că o va omorî pentru a nu-1 mai părăsi.

În noaptea de 24/25 iulie 2011, în timp ce se afla cu inculpatul la serviciu, profitând de deplasarea acestuia la un magazin pentru a cumpăra de mâncare, partea vătămată a reușit să fugă și să se adăpostească pentru scurt timp în Centrul Maternal Mangalia. Aici, în urma evenimentelor trăite alături de inculpat, a luat hotărârea să se deplaseze în municipiul Iași, la locuința fratelui său S.D., unde a și rămas timp de o săptămână, iar la 07 august 2011 s-a instalat în locuința fostului său socru - martorul F.I. din comuna Tomești, jud. Iași, aceasta adresă fiind declarată și în actul de identitate.

În tot acest interval de timp scurs după ultima fugă a părții vătămate din locuința lui, inculpatul a urmărit-o, s-a interesat unde este instalată, i-a adresat telefonic numeroase amenințări cu moartea, reclamând-o la Poliția Municipiului Iași că aceasta ar fi părăsit domiciliul lui pentru a merge în Italia să nască și să-și vândă copilul conceput cu el cu suma de 2000 euro.

Făcându-se verificări cu privire la această reclamație, partea vătămată a fost invitată la sediul Poliției Municipiului Iași, unde l-a întâlnit și pe inculpat. Acesta din urmă nu a avut însă posibilitatea să afle unde locuia partea vătămată și nici pe aceea de a o întâlni și a o împiedica să plece singură, ca urmare a tacticii adoptate de polițistul de caz.

La data de 21 august 2011, partea vătămată a născut și cel de-al doilea copil conceput cu inculpatul C.B.

Între timp însă, inculpatul a aflat despre locația unde se afla partea vătămată și minorul, iar în cursul lunii septembrie 2011 s-a deplasat din orașul Mangalia în com. Tomești, jud. Iași, la locuința martorului F.l. - socrul părții vătămate în vârstă de 55 de ani, făcându-i reproșuri că o primise pe aceasta din urmă să locuiască în casa lui, acuzându-l, totodată că ar întreține relații sexuale cu aceasta. Martorul s-a hotărât să anunțe organele de poliție, motiv pentru care inculpatul s-a retras doar pentru o scurtă perioadă de timp. Astfel, în noaptea de 15/16 septembrie, inculpatul a revenit la locuința martorului, iar pentru a o surprinde pe partea vătămată, a urcat pe casă, a stat ascuns în podul casei pentru a pătrunde apoi în camera acesteia. Însă, partea vătămată, auzind în jurul orelor 7,00 zgomotele produse de inculpat în timp ce făcea eforturi să coboare în camera locuită, a reușit să fugă cu copilul și să-l anunțe pe martor că a pătruns cineva în casă. Inculpatul a fost găsit în jurul orelor 7,00 dimineața, cu o teslă în mână în camera unde locuia partea vătămată, de către martorul F.l. care a fost din nou amenințat cu moartea.

După acest episod, partea vătămată apreciind că nu mai este în deplină siguranță în casa martorului F.l. în condițiile în care inculpatul știa unde locuiește, s-a internat cu minorul R.R., în Centrul de Violență Domestică din Municipiul Iași, în evidențele centrului menționat figurând sub o altă identitate tocmai pentru a nu fi depistată de inculpat.

La data de 20 octombrie 2011, necunoscând faptul că partea vătămată nu mai locuia în locuința fostului socru, F.l., inculpatul a spart cu o rangă ușa casei martorului, intrând peste acesta, lovindu-l apoi cu ranga, provocându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul a continuat să se intereseze de noua locație unde era găzduită partea vătămată și minorul, și, aflând prin intermediul unor rude ale acesteia unde se află, la data de 10 aprilie 2012, acesta a revenit în Iași, a urmărit-o pe stradă în timp ce se deplasa de la centrul menționat spre locul de muncă, reușind să-i ia telefonul pentru a avea, în acest mod, acces la numerele de telefon din agendă și a afla unde lucrează.

În zilele de 1 și 12 aprilie 2012, inculpatul, aflând mai multe numere de telefon din agenda mobilului părții vătămate, a reușit să afle locul de muncă al acesteia - restaurantul „P.K." din zona gării Iași, deplasându-se apoi la această locație pentru a studia zona, accesul în local, programul de lucru al acesteia, prezența lui fiind sesizată de aceasta din urmă, motiv pentru care și-a anunțat colegii că este violent, cerându-le să nu spună că ea lucrează în acel restaurant.

În ziua de 19 aprilie 2012 aflat în zona restaurantului, supraveghind-o, pentru a o putea întâlni pe partea vătămată la ieșirea din local, inculpatul i-a cerut să se reîntoarcă cu el în Mangalia, fiind însă refuzat categoric.

În dimineața zilei de 20 aprilie 2012, în jurul orelor 7,00 profitând de faptul că la acea oră avea loc schimbul de tură, inculpatul a pătruns în restaurant. În acel moment, partea vătămată, se afla la etajul 1 al restaurantului, în zona toaletelor, pentru a face curățenie. Inculpatul a urcat la etajul menționat, prezența lui a fost sesizată de partea vătămată, întrebându-l „ce este cu tine aici", dar a fost amenințată cu moartea, dacă va țipa, și apoi împinsă în toaleta pentru femei.

Aici, partea vătămată a fost lovită de inculpat cu genunchiul peste față, și, în timp ce aceasta era căzută pe pardoseală, acesta a scos un cuțit de dimensiuni reduse din zona pieptului cu care i-a aplicat două lovituri în zona gâtului (stg. și dr.). Partea vătămată care și-a pierdut cunoștința a fost abandonată de inculpatul care a fugit de la locul faptei. La scurt timp, partea vătămată, reușind să se târască de la etajul 1 până la parter, pentru a cere ajutor, a fost observată de colegul său, martorul A.M.C., căruia a reușit să-i spună: „M-a omorât Belmondo !".

Partea vătămată a fost transportată cu o ambulanță la Spitalul de Urgențe „Sf. Spiridon" Iași, unde a fost internată în perioada 20 aprilie 2012 - 01 mai 2012, cu diagnosticul de „Plăgi înjunghiate multiple latero cervical stg. și supraclavicular drt., T.C.C., T.C.F., Fractură perete ant. sinus maxilar dr. Hemosinus dr. și sfenoidal".

În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul C.B.

Acesta a criticat sentința instanței de fond sub aspectul situației de fapt reținute, a încadrării juridice și a pedepsei aplicate.

A arătat că nu a intenționat să suprime viața părții vătămate ci doar să discute cu aceasta despre situația copilului aflat în centrul de Plasament Mangalia, discuțiile generând conflictul.

A considerat că leziunile cauzate părții vătămate nu au pus în primejdie viața acesteia, obiectul folosit fiind o unghieră și nu un cuțit așa cum greșit a reținut instanța de fond.

Inculpatul a dat declarație în fața instanței de apel, în care a precizat că nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea de tentativă la omor calificat și a agravantei prevăzute la art. 175 lit. a) C. pen., întrucât a dorit doar să discute cu partea vătămată despre situația copilului aflat în centrul de Plasament Mangalia.

Prin Decizia penală nr. 25 din 26 februarie 2013 Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.B. împotriva sentinței penale nr. 501 din 5 decembrie 2012 a Tribunalului Iași, pe care a menținut-o.

A menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.B. și a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 5 decembrie 2012.

A obligat apelantul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, către Baroul de Avocați Iași, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, suportat inițial din fondurile statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a apreciat în esență, că situația de fapt, descrisă și analizată în extensio de prima instanță, prin raportare la întreg ansamblul probator al cauzei, este corectă și nu este contrazisă de nici un mijloc de probă, încadrarea juridică a faptei este legală iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.

S-a apreciat că, analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, relevă fără echivoc vinovăția inculpatului C.B. în ceea ce privește fapta dedusă judecății.

S-a mai arătat de asemenea că, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul C.B.

Recurentul inculpat nu a depus motive de recurs la dosar.

Apărătorul recurentului inculpat, oral, reiterând motivele formulate în fața instanței de apel, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpat, din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., având în vedere că leziunile produse nu au pus în primejdie viața părții vătămate iar inculpatul nu a intenționat nici un moment să suprime viața victimei.

Totodată, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei în raport de noua încadrare juridică a faptei.

Examinând recursul declarat de inculpatul C.B. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării motivelor de recurs, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursului, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen., stabilește în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe acesta cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede în alin. (2)

1

că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul din aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.).

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 26 februarie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de punctul 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. invocat de inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și ( 2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestei cerințe se observă, însă, că inculpatul și-a motivat recursul numai oral în ziua judecății, încălcându-și astfel obligația ce îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de acesta împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2)

1

precum și de cele ale alin. (3) C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticii vizând greșita încadrare juridică a faptei, chiar dacă se constată că această critică se circumscrie cazului de casare mai sus menționat, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. care condiționează analizarea acestei critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Din oficiu, analizând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată, că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., a fost stabilită de prima instanță cu respectarea dispozițiilor legale.

Fată de cele reținute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului inculpatului C.B. durata reținerii și arestării preventive de la 22 aprilie 2012 la 06 septembrie 2013.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 aprilie 2012 la 06 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 septembrie 2013.