ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3954/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3954/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 24

decembrie 2010, în Dosarul nr. 968/P/2010, a fost trimis în judecată inculpatul

R.Ș. pentru săvârșirea a 4 (patru) infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de

art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În rechizitoriu s-au reținut următoarele:

La 07 iunie 2010, numitul M.O. a depus la

Poliția municipiului Sfântu Gheorghe, plângerea penală vizând acostarea sa și

forțarea de către C.C.V. și M.N.C., ambii din localitatea Feldioara, județul

Brașov, de a intra într-un autovehicul, acesta fiind astfel obligat să ajungă

la Postul de Poliție Feldioara, de aici, spre orele 20

00

fiind

transportat, de această dată cu autospeciala poliției, la Inspectoratul de Poliție

Brașov.

Petentul a arătat că faptele relatate s-au

petrecut la 03 iunie 2010, iar anterior ducerii lui la Brașov, autovehiculul a

fost oprit pe un câmp, aici el fiind agresat de C.C.V., M.N.C. imobilizându-l,

tot atunci luându-i-se telefonul mobil și ștampila societății comerciale al

cărei administrator era. Ulterior, bunurile menționate au fost predate de C.C.V.,

la poliție.

Autospeciala cu care M.O. a fost transportat

la I.P.J. Brașov era condusă de V.M.C., șeful postului comunal de poliție

Feldioara, acesta declarând că M.O. nu prezenta urme recente de violență atunci

când fusese adus la respectivul post.

În continuare, petentul a descris că la IPJ

Brașov a fost așteptat de un polițist și două femei, a fost introdus într-un

birou situat la ultimul etaj al imobilului, polițistul agresându-l cu pumnii și

picioarele în cap și peste coapse. Ulterior, același polițist l-a întrebat dacă

poate să ajungă la domiciliul lui, s-a informat despre orarul trenurilor cu

destinația Sfântu - Gheorghe și i-a dat bani pentru a lua un taxi până la gara

Brașov.

Identitatea polițistului care l-a agresat,

astfel descrie petentul, a aflat-o în timpul cercetărilor, iar după o planșă

foto, l-a recunoscut ca fiind R.Ș., comisar șef.

În Sfântu - Gheorghe, M.O. a ajuns după orele

24

00

, a mers la locuința părinților lui și pentru că acuza o stare

de rău, a doua zi, într-o zi de sâmbătă s-a prezentat la Spitalul județean

Covasna, sens în care a atașat un bilet de trimitere la Serviciul Radiologie nr.

11161 din 04 iunie 2010, diagnosticul pus fiind ”TCC acut închis, hematom

parietal drept, contuzie 1/3 distală coapsa stângă”.

Raportul de constatare modico - legală din 29

noiembrie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Covasna a reținut că

hematomul s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur, intensitatea

loviturii fiind mică/ medie, iar la nivelul coapsei stânga echimoza s-a produs

prin lovire cu sau de corp dur.

Cercetările întreprinse pentru examinarea

plângerii penale, au condus și la identificarea unei lucrări în care comisarul șef

R.Ș. fusese cercetat prealabil în perioada noiembrie 2007 - martie 2008 pentru

fapte similare, lucrare aflată la Serviciul Resurse Umane al I.P.J. Brașov,

reclamația fiind adresată de B.O.A. din orașul Codlea. Totodată, structura

informativă a poliției sesizase o situație în care comisarul șef R.Ș. avusese

comportament violent în timpul unei acțiuni de verificare pe linie economică la

09 noiembrie 2007 la două localuri publice din Codlea, județul Brașov,

concluzia fiind că se confirmau cele reclamate și se propunea sancționarea

disciplinară a comisarului șef.

La 01 aprilie 2008, R.Ș. a fost atenționat de

conducerea IPJ Brașov privind atitudinea nedeontologică, dar nu s-a considerat

că s-ar impune sesizarea parchetului competent.

Procurorul s-a sesizat din oficiu relativ la

faptele săvârșite la 09 noiembrie 2007, rezultând următoarele:

Vineri, 09 noiembrie 2007, pentru realizarea

unei acțiuni aprobate de conducerea I.P.J. Brașov, o echipă operativă alcătuită

din 7 (șapte) lucrători din Serviciul de Investigare Fraude (R.Ș., S.M.D., L.P.,

R.M., T.N., C.D. și B.V.T.), o grupare de la Serviciul de Intervenție Rapidă

compusă din 7 (șapte) lucrători și un inspector de la Inspectoratul Teritorial

de Muncă Brașov s-au deplasat la Codlea în vederea exercitării unui control

complex la barul SC A.C. SRL amplasat pe str. 9 Mai, la etajul unui imobil.

Spre orele 21

00

, echipa condusă de

comisarul R.Ș. a ajuns la obiectiv, barul fiind administrat de P.N.A., s-a

pătruns conform acțiuni trupelor de intervenție, R.Ș. a fost cel care a strigat

că poliția va legitima pe cei prezenți. La acel moment, în local se aflau clienți

puțini, cu preponderență tineri, așezați la 2 - 3 mese și atmosfera era calmă.

Îndreptându-se spre o masă la care se aflau

un băiat și o fată, R.Ș., imediat l-a lovit pe băiat cu pumnul în zona cefei,

lovitura și poziția în care se afla așezat cel lovit antrenându-i căderea la

podea și prăvălirea mesei cu tot ce era pe ea. Zgomotul produs de incident și

învălmășeala au generat confuzie printre clienți, R.Ș., în acele momente, încercând

să lovească băiatul cu piciorul în torace. Parând lovitura, băiatul a ridicat

brațul, astfel lovitura a fost la mâna astfel ridicată. Cei prezenți au susținut

că R.Ș. era nervos, dar nu s-a decelat un eventual motiv.

Continuând incursiunea printre mese, într-o

încăpere alăturată, aici aflându-se la o masă patru tineri, doi băieți și două

fete, la vederea celui care intrase acolo, una din fete caracterizând acțiunea

ca fiind ”ca în filme”, a comentat cu ceilalți și a început râdă. Iritat, R.Ș.

i-a spus tinerei să se ridice în picioare și i-a reproșat că se respectă

autoritatea poliției, acestea fiind însoțite de lovirea puternică cu palma

peste obraz. Imediat, fata a căzut peste masă și i-a zburat podoaba ”piercing”

din nas. Luând-o de acolo, R.Ș. i-a ordonat să ridice mâinile, a postat-o cu fața

la un perete pentru a o percheziționa și a lovit-o din nou, din spate, cu palma

peste urechea dreaptă.

Companionii fetei au fost obligați să stea cu

fețele la perete și au fost percheziționați.

Barmanul localului, fiul administratorului,

numitul P.N.A. a fost obligat să se pună la podea, a fost percheziționat și i

s-a ordinat să-și cheme tatăl pentru a se controla actele societății.

Lucrătorii specializați au realizat controlul

pe linia drepturilor intelectuale - muzica ambientală, casa de marcat,

încasările de la aparatele de jocuri, autorizațiile de funcționare, evidențele

contabile, iar inspectorul ITM, documentele ce vizau angajații, programul de

funcționare, ei aflând despre agresarea clienților din discuții.

B.D., lucrător al Serviciului de Intervenție

Rapidă și-a amintit incidentul, a criticat atitudinea comisarului, a fost

surprins de aceasta și pentru că lui R.Ș. nu i se oferise nici un motiv să fie

nervos, să se adreseze pe un ton ridicat, aspru, a constatat că în local erau

discuții aprinse, o situație de încordare, a auzit zgomotul produs de căderea

mesei, despre lovituri aplicate de R.Ș. spunându-i un coleg și l-a văzut lovind

cu palma sau cu pumnul, din spate, o tânără, pe care o pusese cu fața la perete.

Confesându-i-se unui coleg că nu dorește să mai ia parte la o astfel de acțiune,

B.D. a ieșit din local.

M.M., lucrător S.I.R. a văzut bruscarea

tânărului și căderea lui la podea, la fel prăvălirea mesei, tot el confirmând

comportamentul agresiv al lui R.Ș.

S.M.D., lucrător al Serviciul de Investigare

Fraude a văzut tânărul căzut, a auzit zgomotul de genul lovituri înfundate, l-a

auzit pe R.Ș. adresându-se tinerilor și barmanului cu voce ridicată și cu

cuvinte de genul”de ce ne sfidați, mă?, ”vouă vă vine să râdeți”, ”credeți că

puteți face ce vreți voi aici, în Codlea?”, ”de ce ne subminați autoritatea?”,

”credeți că sunteți așa departe de Brașov și puteți face ce vreți voi?”.

Alți lucrători SIF au perceput tonul ridicat,

iritat cu care R.Ș. s-a adresat celor prezenți și barmanului.

L.N.C., prieten al fetei lovite, a declarat

că pe R.Ș. l-a deranjat faptul că la masă se râdea și a descris lovirea tinerei

și modul în care a acționat comisarul, la fel că a observat pe obrazul

prietenei lui o roșeață urmare loviturii, iar înaintea acestui incident,

imediat după intrarea în local, același polițist care-i lovise prietena, l-a

lovit cu pumnul și a încercat să lovească și cu piciorul pe B.P.N.A. care a

căzut după prima lovitură și masa la care era așezat s-a prăvălit și ea. În

ce-l privește pe barman, P.N.A., același a susținut că polițistul l-a pus să

stea culcat la podea, polițistul agresiv i-a vorbit foarte urât, nerespectuos,

la fel adresându-se clienților localului, această atitudine speriindu-i pe toți

cei prezenți.

P.N.A. a declarat că a văzut când comisarul R.Ș.

l-a lovit cu palma peste cap pe B.P.N.A., la fel pe D.M., acesteia dându-i cu

palma peste față, în cap fără motiv.

B.P.N.A. și D.M. au declarat că au fost

surprinși de acțiunea agresivă a lui R.Ș., nu avea nici un motiv să-i lovească,

au constatat că era nervos și surescitat, B.P.N.A. accentuând că polițistul l-a

lovit direct, fără să-i spună ceva, pumnul dat i-a atins urechea, iar când polițistul

a vrut să-l lovească cu piciorul în stomac s-a apărat cu mână pentru a nu fi

lovit la coaste. Același, a susținut că s-a întâlnit cu D.M., fata ce fusese

lovită cu aceeași ocazie, de același polițist îmbrăcat în civil și având vestă

inscripționată, ambii hotărându-se să reclame atitudinea polițistului, la fel

cu B.O.A., pe care îl cunoștea din localitate, a văzut că acesta avea buza

spartă, el spunându-i că fusese agresat de un polițist la barul ”E.” din

Codlea.

B.P.N.A. și D.M. au dat declarații la poliție.

În aceeași seară, spre orele 22

00

,

echipa operativă, sub comanda comisarului R.Ș., s-a deplasat la barul ”E.” aparținând

SC Junimea SRL administrată de V.N., ginere al primarului orașului Codlea.

La fel de surescitat nervos, R.Ș. a cerut

clienților să se legitimeze, unii au fost percheziționați și li s-a cerut să

părăsească incinta.

B.O.A., nemulțumit că acțiunea îl deranjează

pentru că la acel moment consuma o băutură, verbal, a protestat și a refuzat să

părăsească localul, susținând însă că se va supune după ce își termină consumația

atât cea din pahar cât și cea dintr-o sticlă amplasate la locul ocupat de el.

Acest refuz a antrenat o dispută pe tot ridicat cu comisarul R.Ș., acestea

determinându-l pe comisar să-l evacueze pe tânăr prin trasul de braț și forțarea

ieșirii din bar.

Afară, pe o terasă slab luminată, într-o zonă

de colț a localului R.Ș. l-a lovit pe B.O.A. de mai multe ori cu pumnii în față

și cu piciorul în torace și abdomen, s-au îmbrâncit, continuând să se certe

vehement, atunci intervenind un lucrător din cadrul SIR care l-a oprit pe R.Ș.

să se mai manifeste violent.

Tânărul lovit a reclamant că în urma

loviturilor suportate i s-a rănit buza inferioară și i s-a rupt un premolar de

pe maxilarul superior drept, el susținând și că, posibil, R.Ș. s-a comportat

violent cu el pentru că hainele și frizura lui erau discordante, comisarul

interesându-se de unde are bani, el răspunzând că este student, aceasta

antrenând, odată în plus, violența de limbaj și pentru că B.O.A. îi spunea că

nu are dreptul să-l lovească.

Lucrătorii Serviciului de Intervenție Rapida

- D.S., M.M., P.G., D.S.C. și H.C.A. au declarat că în prezența lor acolo, R.Ș.

l-a luat pe tânăr din local, l-a dus pe acea terasă, în colțul din dreapta, l-a

îmbrâncit, ei, de asemenea, au observat că băiatul își ținea mâna la gură și

prezenta urme de sânge. Din relatările lui H.C.A. a reieșit că el personal a

fost dezgustat de situația în care s-a aflat urmare comportamentului

comisarului și a auzit când cel lovit spunea că nu are dreptul să fie agresat.

Cel care a intervenit în conflict a fost D.S.

Au mai declarat în sensul celor precizate M.M.,

B.D.

S.A.M., ospătăriță, a declarat că R.Ș. a

întrebat-o unde este toaleta pentru că trebuia să se spele, tot ei B.O.A.,

plângând, și având fața înroșită, i-a spus că a fost lovit de polițistul care-l

obligase să iasă afară din local.

Martorul ocular L.I.L., aflat într-un taxi ce

trecea prin zonă, oprit în acel loc pentru că șoferul voia să vadă ce se

întâmplă și pentru că sesizase mulțimea adunată și forțe de intervenție rapidă

desfășurate, el coborând, a văzut că ”cineva este îmbrâncit și lovit de un

bărbat ce purta vestă inscripționată”, cu această ocazie recunoscându-l pe B.O.A.

care, a doua zi, atunci când el l-a întâlnit, i-a spus despre incidentul de la

bar.

Inspectorul ITM - B.I. a declarat că l-a

văzut pe tânărul lovit având buza spartă și din discuțiile ulterioare, și-a dat

seama că cel care-l lovise era comisarul R.Ș.

B.O.A. a doua zi, sâmbătă 10 noiembrie 2007,

s-a dus la Serviciul de Medicină Legală Brașov, dar nefiind zi de lucru, nu a găsit

pe nimeni.

Duminică, 11 noiembrie 2007, în Brașov, s-a

prezentat la Spitalul de Urgență, la serviciul de gardă, fiind îndrumat să fie

consultat de un neurochirurg, în persoana medicului M.R., cabinetul acestuia

fiind la un alt etaj. Urcând acolo, însoțit de mama lui, tânărul a așteptat pe

hol în fața cabinetului, la un moment dat venind acolo R.Ș. împreună cu doi

bărbați. R.Ș. l-a avertizat că este mai bine să renunțe, aceasta făcându-l ca

întra - adevăr să plece, mamei spunându-i că se va duce la un spital din orașul

Codlea.

La 07 decembrie 2010, prin adresa nr. 31112,

Spitalul Clinic de Urgență Brașov a comunicat că pacientul B.O.A. nu apărea

înregistrat la serviciul de urgențe în perioada 09 - 11 noiembrie 2007.

Situația expusă a fost reclamată de B.O.A. la

Poliția Codlea și la I.P.J. Brașov, acest din urmă for comunicându-i că R.Ș. a

fost atenționat cu privire la ”comportament nedeontologic”

La 08 februarie 2008, R.Ș., printr-un raport

adresat conducerii I.P.J. Brașov, referitor reclamației lui B.O.A., a menționat

că acela a fost scos din local pentru că a manifestat atitudine sfidătoare,

alte incidente neexistând. La 01 aprilie 2008, în fața Consiliului de conducere

al I.P.J. Brașov, același a afirmat că el fiind intransigent, posibil, și-a

atras oprobiul subalternilor, al șefului SIF, al unor colegi de la Codlea, al

structurilor informative, toți aceștia urmărind discreditarea și incriminarea

lui (proces - verbal semnat de șeful cabinetului inspectorului șef).

La urmărirea penală, inculpatul R.Ș. a refuzat

să declare.

Acuzarea s-a întemeiat pe probe de genul:

declarații M.O., raport de constatare medico - legală, reclamație B.O.A.,

declarații părți vătămate M.O., B.O.A., B.P.N.A. și D.M., declarații martori V.M.C.,

P.C.P., B.D., M.M., D.S.M., H.N.M., L.I.L., P.G., H.C.A., S.I., R.M., C.C., Ț.N.,

L.P.T., L.N., S.A.M., înscrisuri privind atribuțiile lui R.Ș., raport de

evaluare psihologică R.Ș., schița barului ”E.”, planșă foto bar ”E.”, alte

înscrisuri privindu-l pe R.Ș., emanate de la I.P.J. Brașov, Codul de etică și

deontologie a polițistului, Legea nr. 218 din 23 februarie 2002, alte

înscrisuri.

Privind aspectele reclamate de M.O. în

legătură cu lipsirea sa de libertate și agresarea de către C.V. ș.a., s-a

dispus disjungerea cauzei și declinarea către Parchetul de pe lângă Judecătoria

Sfântu - Gheorghe.

În drept, acuzarea a apreciat că inculpatul R.Ș.,

comisar șef de poliție judiciară, care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu,

a aplicat lovituri părților vătămate M.O., B.O.A., B.P.N.A. și D.M., a săvârșit

4 (patru) infracțiuni de purtare abuzivă în concurs real, prevăzute de art. 250

alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru dovedirea faptelor și vinovăției

inculpatului, acuzarea a propus următoarele mijloace de probă:

- declarațiile părților vătămate/ părți

civile

- martorii V.M.C., B.D., M.M., D.S., S.A.M., L.C.N.,

P.N.A., L.I.L., S.M.D.

Prin sentința penală nr. 110/ F din 24

septembrie 2012, Curtea de Apel Brașov a hotărât achitarea inculpatului R.Ș.,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen., pentru

săvârșirea a patru infracțiuni de purtare abuzivă prevăzute de art. 250 alin.

(3) C. pen.

Pe latură civilă, s-au respins acțiunile

civile formulate de părțile civile M.O., B.O.A., B.P.N.A. și D.M.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a

dispus rămânerea, în sarcina statului, a cheltuielilor judiciare.

Pentru a dispune astfel, după efectuarea

cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

În 07 noiembrie 2007, pe baza unui plan de acțiune

aprobat, urmare unor reclamații adresate de cetățeni mai multor instituții

(filele 192 - 205 vol. I fond), s-a constituit o echipă operativă incluzându-l

pe inculpat, controlul fiind efectuat la barul aparținând SC A.C. SRL Codlea și

la barul ”E.” din același oraș. Echipa a pătruns în local în modul specific

trupelor de intervenție, inculpatul a strigat că este o acțiune a poliției și

clienții vor fi legitimați, s-a îndreptat spre o masă, dar martorii audiați la

cercetarea judecătorească au susținut fie că nu au văzut ce s-a întâmplat fie

că ei aveau alte atribuții și deci nu erau atenți ce făceau polițiștii (filele

44 -45 vol. I fond, 46 - 47, 69 - 71, 74 - 75 - 76 -77 același volum).

Instanța a constatat, spune cert, că

inculpatul a legitimat persoanele și, evident, aceasta generează nemulțumire

pentru că li se întrerupe distracția, existând o altercație între inculpat și B.P.N.,

dar numai pentru că inculpatul a cerut tuturor să se supună controlului; așa

declarând martorul D.S.M., alți martori nevăzând decât că inculpatul a lovit o

masă, dar nu știu dacă voluntar sau nu, sau că unii clienți au fost mai

recalcitranți, dar nu au văzut să fie cineva lovit (filele 88 - 90, 91 - 93, 94

- 95, 96 - 97, 98 - 99 același volum).

L.P., referindu-se la o ”fată” a relatat că a

auzit de la colegi că inculpatul ar fi lovit - o sau împins - o, dar nu știe

cine i-a spus acest lucru (filele 120 - 122 același volum), iar în ce-l privește

pe B.P.N., același a spus că nu a văzut ca inculpatul să-l fi lovit, iar

barmanul nu a fost culcat la pământ.

P.N.A. a relatat că polițiștii și mascații

l-au pus jos, știe că un domn în civil s-a luat de o fată, i-a dat o palmă, a

văzut acest lucru, fata se numește M., iar B.P.N. se afla și el în bar (filele

209 - 210 același volum).

Instanța, referindu-se la declarațiile de la

cercetarea judecătorească, a motivat că nu se confirmă starea de fapt reținută

în actul de sesizare, declarațiile fiind diferite decât cele date de aceiași la

urmărirea penală.

În ceea ce privește agresarea lui B.O.A.,

instanța de fond, susținând că declarațiile martorilor de la cercetarea

judecătorească nu confirmă actele de violență, a exemplificat că martorul S.M.

a relatat că partea vătămată a revenit în bar însoțită de un lucrător SIR, nu

avea urme de lovituri, ci doar se plângea că a fost bătut, avea o pată la gură

despre care el a presupus că era sânge, dar nu a văzut bine pentru că barul era

luminat difuz.

Martorul C.D., referindu-se la același

episod, a relatat că partea vătămată a fost invitată de inculpat să-și termine

vinul pe terasă, a refuzat, numai atunci inculpatul l-a scos afară, iar când au

revenit a văzut că-și ținea mâna la gură, dar s-a așezat la tejghea și continua

să bea.

În același sens a declarat și B.T. (filele 94

- 95 vol. I).

Ț.N., L.P., V.N., R.M., S.A.M., B.I. au

relatat fie că inculpatul a avut un comportament normal, specific tipului de acțiune,

fie că nu au văzut ca tânărul să aibă urme de lovituri, au auzit de la alții că

inculpatul l-ar fi împins ”din gard în gard” (filele 120 - 122 vol. I), partea

vătămată era puțin obosit, avea fața roșie, dar nu sânge pe față, nu era

tumefiat, dar se scuza pentru atitudine, ori nu și-au mai amintit, deși și-au

menținut declarațiile de la urmărirea penală (ex. S.A.M.).

În opinia judecătorului fondului, un aspect

esențial în constituie faptul că, la cererea inculpatului, s-au solicitat

rapoartele de misiune, acestea au fost declasificate potrivit H.G. nr. 585/2002,

și conțin că acțiunile au fost încheiate, s-au verificat cele două societăți

comerciale, înscriindu-se că în timpul misiunii nu s-a întâmplat nimic deosebit

(filele 268 - 272, vol. I fond), aceasta contrazicând declarațiile martorilor

de la urmărirea penală și chiar unele rapoarte întocmite de unii martori în

care se înscrisese că inculpatul ar fi lovit părțile vătămate, declarațiile de

la urmărirea penală necoroborându-se nici cu cele ale părților vătămate, chiar

acestea contrazicându-se, exemplificativ fiind reținută declarația lui D.M.

(comparativ cea de la urmărirea penală și cea de la instanța de fond - fila 7 a

sentinței).

Privindu-l pe B.P.N., judecătorul fondului

motivează că acesta, deși a relatat că a fost lovit de polițist, își amintește

că s-a răsturnat și masa abia la 3 decembrie 2010, deși acest aspect era prea

important pentru a fi uitat.

La fel, în ce-l privește pe B.O.A., susținerile

lui că s-a prezentat la medic, judecătorul fondului le califică ca fiind

incoerente pentru că ar fi trebuit să se prezinte la stomatolog, nu la spitalul

județean care nu are serviciu stomatologic, iar răspunsurile unității spitalicești

nu confirmă că este sincer.

Referindu-se la susținerile acuzării, în

sensul existenței unei reclamații sau declarații ale lui B.O.A. date acestor

organisme ale statului, judecătorul fondului dezvoltă neluarea în considerare a

acestora fie pentru că sunt copii, nu originale, iar admițând că inculpatul a

folosit un ton ridicat sau că a fost agresiv verbal, dar numai în măsura în

care acestea nu se încadrează în ceea ce este specific acțiunilor în forță ale

poliției, urmează ca el să fie sancționat disciplinar (fila 8 sentință).

În continuare, pentru a reliefa că depozițiile

martorilor și chiar ale părților vătămate sunt contradictorii, judecătorul

fondului enumeră cazuri din jurisprudența CEDO, concluzionând că instanța europeană,

respectiv și paragrafele 1 și 3 lit. d) ale art. 6, impun dreptul inculpatului

de a contesta o mărturie care-l încrimina și de a interoga martorul în acuzare

fie cu prilejul audierii fie la un moment ulterior și, la fel, de a obține și

audierea martorilor în apărare în aceleași condiții ca și martorii acuzării,

sens în care susține că este obligat să ia în considerare hotărârea pronunțată

în cauza Ali Ahmad c. România în care s-a statuat că ”mărturia dată în ședința

de judecată, sub jurământ, trebuie să cântărească mai greu decât orice mărturie

dată de același subiect, în cursul procesului penal, chiar și atunci când cele

două mărturii se contrazic” (fila 10), considerent în baza căruia instanța

spune că acordă întâietate declarațiilor martorilor de la cercetarea

judecătorească, faptele sunt petrecute în timp îndelungat, trebuie

reconstituite, declarațiile sunt probe indirecte, împrejurările dovedite astfel

sunt fapte probatorii, nu principale, aspect care-l conduce la constatarea că

în cauză există dubiu puternic în legătură cu cele trei infracțiuni de purtare

abuzivă, soluția fiind numai achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ce privește infracțiunea de purtare

abuzivă săvârșită asupra părții vătămate M.O., judecătorul fondului a reținut

că relativ agresiunilor produse la 03 iunie 2010, acesta, în fața instanței a

relatat împrejurări diferite, de genul că s-ar fi aflat la Sfântu - Gheorghe în

compania unui prieten, a fost apelat de alții, aceștia au venit după el, singur

a urcat în mașina lui M.L., C. a deschis portiera, i-a dat cu pumnul în gură,

i-a spus să meargă la poliție, doi prieteni ai lui C. l-au introdus într-o dubită,

într-o zonă cu vile a fost dat jos, C. îl lovea, i s-au legat mâinile, C. i-a

luat telefonul, ștampila firmei și alte bunuri ce se aflau asupra lui, l-au

deplasat la postul de poliție Feldioara, aici nu a fost întrebat nimic, i s-a

luat o declarație simplă, i s-a cerut numărul telefonului mobil pentru a-i fi

restituit, dar nu i s-a dat înapoi decât actul de identitate, celelalte bunuri

au rămas la C., dar acesta le-a predat când au ajuns la Poliția Brașov.

Aici, toți au urcat spre ultimul etaj al

clădirii, au intrat într-un birou în care se aflau două femei și un bărbat,

acesta nu i s-a prezentat, dar l-a întrebat pe C. dacă ”acesta este escrocul?”,

pe urmă i s-a adresat lui întrebându-l unde stă, el a răspuns că la adresa de

pe actul de identitate dar și că a pierdut apartamentul, R.Ș. i-a cerut să

vorbească mai tare, el s-a conformat, același, nervos, s-a ridicat de pe un

scaun, i-a replicat ”ce faci, țipi la mine acasă?”, l-a lovit cu pumnii și cu

picioarele, acolo aflându-se și polițistul de la Feldioara, la fel cele două

femei, C. și angajatul acestuia, R.Ș. l-a lovit destul de mult și pe urmă, cei

din birou au ieșit afară, R.Ș. l-a dus într-un alt birou, aici a dat declarații

până spre orele 23.30, R.Ș. l-a întrebat dacă are bani pentru a merge la Sfântu

- Gheorghe, el i-a răspuns că nu, același s-a interesat la ce oră are tren, i-a

chemat un taxi și i-a dat 15 lei pentru a-l plăti.

M.O. a mai susținut că în ziua următoarele

s-a simțit foarte rău, s-a dus la urgențe la Sfântu - Gheorghe, era umflat la

cap, avea buza spartă, urme pe gât, iar luni a formulat plângere la Poliția

Sfântu - Gheorghe.

În legătură cu relațiile sale vizându-l pe C.,

M.O. a susținut că-i datora bani, la fel și altora, nu avea însă disponibil

pentru a plăti și pe acest considerent nu a răspuns apelurilor telefonice.

Judecătorul fondului subliniază că aspectele

de contradictorialitate dintre cele afirmate în plângerea penală și cele de la

cercetarea judecătorească pun la îndoială veridicitatea declarațiilor lui M.O.,

odată în plus, prin actul de sesizare dispunându-se disjungerea și declinarea

cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu - Gheorghe

privindu-i pe C.C.V. și M.N.C., organul judiciar, prin rezoluția din 27

decembrie 2011 în Dosarul nr. 418/P/2011 dispunând neînceperea urmăririi penale

față de cei menționați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau

alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în

mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) C. pen.

În acest dosar, V.C., șeful Postului de poliție

Feldioara, motivează judecătorul fondului, a susținut că M.O. când a ajuns la

post avea o leziune ce părea mai veche pentru că avea crustă uscată și nu era

tumefiat, nu a mai observat alte leziuni, iar procurorul, în dispunerea rezoluției

a înscris că nu s-a putut demonstra împrejurarea că partea vătămată a fost

lipsită de libertate și că a fost lovită, neexistând vreun act medical în acest

sens.

Instanța de fond, în evidențierea concluziei

sale privindu-l pe inculpatul R.Ș., afirmă că un aspect important este

reprezentat de conduita părții vătămate M.O., aceea de a nu formula plângere

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, deci el a achiesat la

aceasta.

Privindu-le pe cele două femei care se aflau,

împreună cu R.Ș., în biroul unde fusese introdus M.O., acestea erau martorele P.C.P.

(comisar, colegă a lui R.Ș.) și D.M., de la Garda Financiară Covasna.

Prima martoră a susținut că fusese apelată de

R.Ș. pentru a se prezenta la birou întrucât se impunea audierea unei persoane

care emisese biletele la ordin și file CEC fără acoperire, acolo, cel despre

care era vorba a refuzat să-și decline corect datele personale, pentru aceasta

ea a sunat la dispecerat și în timpul cât a lipsit, nu a auzit zgomote de

îmbrânceli sau de lovire, nici strigăte, iar la revenirea sa o femeie care

afirma că fusese și ea înșelată de M.O., era disperată, se hotărâse să depună

plângere, dar ea nu a văzut ca R.Ș. să-l fi lovit pe M.O. sau ca el să fi

prezentat leziuni și nici nu se plânsese că l-ar fi agresat cineva.

În legătură cu declarația luată lui M.O.,

aceasta purta mențiunile ” dată în fața noastră, astăzi 03 iunie 2010, cms. P.C.”

și semnătura, consemnându-se că s-a dat la orele 21.14 și a luat sfârșit la

orele 23.35, toate acestea fiind considerate de judecătorul fondului ca fiind

de natură a pune sub semnul îndoielii că inculpatul R.Ș. l-ar fi agresat pe M.O.

în timp ce-l audia P.C.P.

Referitor la martora D.M., s-a reținut că la

urmărirea penală aceasta a refuzat să-și semneze declarația, motiv pentru care

s-a încheiat proces verbal, iar la instanța de fond, respectiva a menționat că

se afla în biroul inculpatului ca persoană particulară, nu era în interes de

serviciu, a stat numai 5 minute, a văzut că au intrat trei persoane, partea

vătămată era întrebată despre datele personale, i s-a cerut actul de

identitate, acesta răspundea doar cu ”nu, nu știu”, era recalcitrant, ea și-a

amintit că avusese în lucru o sesizare privindu-l pe M.O., motiv pentru care

s-a retras, în timpul cât fusese acolo inculpatul nu era nervos și nu ridicase

tonul.

V.M.C., referindu-se la aceleași aspecte, la

instanța de fond a susținut că M.O. era recalcitrant, reticent, inculpatul,

revoltat e atitudinea lui i-a spus pe ton ridicat că este obligat să spună, că

nu stă toată noaptea dar nu-l amenința, iar atunci când el a ieșit din birou

pentru a întocmi procesul verbal de conducere la poliție, aflându-se în cadrul

ușii, a auzit un zgomot ”de lovitură de palmă, poate, nicidecum de picior”,

însă întorcându-se ”nu a văzut ca inculpatul să fie aproape de Mertic pentru

a-l lovi”.

La rândul său, susține judecătorul fondului,

martorul C.C.V., referindu-se la același episod, a relatat că M.O. avea

atitudinea unui amnezic, uita unde locuiește și alte date de identificare,

pentru aceasta a fost atenționat, pe ton ridicat, să vorbească pe înțeles,

moment în care el a ieșit din birou pentru a fuma, la poliție a mai venit o

femeie care s-a plâns și ea, a auzit din birou zgomot ca de dosar pe masă, ușă

de la fișet trântită, ”închis - deschis de mai multe ori, nu a auzit strigăt de

ajutor sau ca și cum cineva se plânge de lovituri”. Același, referindu-se la

bunurile lui M.O., a susținut că le-a predat poliției și nu a văzut agresarea

lui.

Verificând comportamentul lui M.O. în relația

contractuală cu C.C.V., astfel cum acesta transpare din Dosarul nr. 5294/P/2010

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, judecătorul fondului a motivat

că acesta viza plângerea în legătură cu biletul la ordin în valoare de 8.420,50

lei, refuzat pe motivul lipsei totale de disponibil, la fel plângerea numitei S.V.,

datată 03 iunie 2010 și înregistrată la 04 iunie 2010 sub nr. 33573 privind

marfă în valoare de 6.335,32 lei neonorată, în cauză începându-se urmărirea

penală față de M.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen., trei fapte în concurs real, acesta neprezentându-se

însă, căutările lui nedând vreun rezultat.

Ca atare, motivează judecătorul fondului, nu

a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază,

probele nu confirmă, fără tăgadă, că inculpatul l-ar fi agresat pe M.O. în sediul

Poliției Brașov, deci nu s-a dovedit vinovăția, principiul in dubio pro reo

fiind, deci, aplicabil.

Pe latură civilă, judecătorul fondului,

reluând constatarea că nu s-a dovedit vinovăția inculpatului, motivează că în

temeiul art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 1357 C. civ., urmează a

respinge acțiunile civile promovate de părțile civile M.O., B.O.A., D.M. și B.P.N.A.

Împotriva sentinței a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În motivarea scrisă a recursului, temeiul

legal vizând art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., parchetul arată că

referitor la prima infracțiune prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. comisă la 03

iunie 2010, declarațiile constante ale părții vătămate M.O. confirmă agresarea

de către inculpat atât în plângerea penală formulată cât și ulterior, la fel

martorul Mertic Constantin, acesta confirmând că a doua zi, partea vătămată

prezenta leziuni faciale, M.O. spunându-i detaliat, incidentul petrecut în

sediul Poliției Brașov, V.M.C. declarând că inculpatul l-a amenințat, iar când

s-a întors, a auzit un zgomot ca de palmă aplicată în zona capului, la văzut pe

Mertic cu capul într-o parte, toate acestea răsturnând punctul de vedere al

instanței potrivit căruia fapta dedusă judecății nu este dovedită.

Referitor celor trei infracțiuni de purtare

abuzivă comise la 09 noiembrie 2007, sunt evidențiate declarațiile părții

vătămate B.P.N.A., acesta, constant, susținând că inculpatul l-a agresat fără

motiv, lovirea i-a antrenat căderea pe podea, când s-a ridicat inculpatul l-a

bruscat, l-a tras de haine, l-a împins la perete și l-a percheziționat, D.M.,

la acea dată ea având vârsta de 16 ani, a declarat că a fost agresată doar

pentru că atunci când i s-a spus să se ridice în picioare, i-a venit să râdă,

crede că aceasta l-a deranjat pe inculpat, a lovit-o cu palma peste obraz și

nas, a căzut peste masă, pe urmă a fost pusă cu fața la perete, cu mâinile în

sus, iar a fost lovită cu palma peste ureche, îi era teamă, această parte

reiterând aceleași aspecte și la cercetarea judecătorească.

În ce-l privește pe martorul P.A.N.,

parchetul a motivat că și acesta, constant, a susținut că inculpatul a agresat

pe cei doi amintiți, atunci el era barman, aceleași susțineri fiind menținute și

la fond.

La rândul său, martorul P.N.A., patronul localului,

a declarat că a aflat de la un client că o fată a fost lovită cu palma de un

polițist, L.P.T. a auzit de la colegii de la economic că inculpatul ar fi

împins sau lovit o fată, M.M. confirmând starea de fapt reținută în

rechizitoriu, el precizând și că unul dintre consumatori a refuzat să dea

buletinul, domnul R. s-a enervat și l-a bruscat, acesta s-a răsturnat peste

masa la care se afla.

La fel, a declarat și martorul L.N.C., el

relatând că inculpatul a întrebat-o pe M. de ce râde, i-a spus să se ridice în

picioare, când aceasta s-a ridicat a plesnit-o peste masă în obraz, i-a zburat

piercing - ul din nas, toți s-au speriat de acțiunea în forță a polițiștilor, i

s-a părut traumatizant ce se întâmpla, Mădălina era roșie la față în locul unde

primise lovitura, tot el arătând și că B.P.N.A. i-a spus că inculpatul l-a

plesnit peste față cu palma.

B.D. în declarațiile date, a arătat că

persoana care fusese lovită cu palma în zona capului de către R.Ș. era o

femeie, posibil pentru că fata refuzase să se legitimeze, știa cert că Roată a

lovit-o pe tânără pentru că el personal i-a condamnat atitudinea, clienții din

bar și personalul nu impuneau măsuri de forță.

La fel, B.V.T., în declarațiile date, a

subliniat că a înțeles din discuțiile cu colegii lui că inculpatul a agresat o

fată minoră, aspecte susținute și de D.S., P.G., R.M.C., Ț.N., S.M.D., C.D.

În legătură cu agresarea părții vătămate B.O.A.,

parchetul a evidențiat că probatoriul administrat a dovedit - dincolo de orice

dubiu - existența faptei și vinovăției inculpatului, în acest sens reiterând

declarațiile constante ale acestei părți vătămate, ale martorilor C.A.M., V.N.,

L.I.L., B.D., S.A.M., B.I., iar ca probe indirecte declarația și raportul

martorului L.P.T. (filele 145 - 147, 148 urmărire penală), D.S.M. (fila 95

același dosar), H.C.A. (fila 110 același dosar).

Ca atare, în opinia parchetului, s-au

dovedit, incontestabil, două elemente esențiale: starea de sănătate a părților

vătămate anterior intervenției echipelor și inculpatului și existența

leziunilor ulterioare, despre care aceste părți au susținut că li s-au produs

de către comisarul R.Ș. în condițiile descrise în actul de sesizare.

Recursul declarat de parchet, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. fiind formulat

împotriva unei sentințe care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel,

nefiind limitat la motivele de casare prevăzute de art. 385

9

, se

examinează sub toate aspectele invocate, el devoluând integral.

Pentru aceasta, Curtea, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

14

alin. (3) C. proc. pen., având în vedere că

inculpatul R.Ș. a fost achitat la instanța de fond, l-a întrebat dacă consimte

să fie ascultat în instanța de recurs. Inculpatul, în prezenta avocatului său

ales, la termenul de judecată din 26 noiembrie 2013, personal, a spus că nu

dorește să fie ascultat, își menține declarațiile date, nu are nimic de adăugat

(fila 147 dosar recurs).

La termenul de judecată din 03 septembrie

2013 (fila 27 același dosar) s-a încuviințat administrarea probelor solicitate

de parchet, respectiv audierea părților vătămate M.O., B.O.A., D.M. și B.P.N.A.,

a martorilor P.A.N., M.M., B.D., L.I.L., S.M.D.

La același termen de judecată, inculpatul și

avocatul său ales nu au cerut alte probe.

Cu excepția părții vătămate/ părții civile M.O.

citată la toate adresele ce transpar din lucrările cauzei și prin afișare la

consiliile locale de la adresa de domiciliu și de la locul săvârșirii faptei,

aceasta neprezentându-se la nici un termen acordat, părțile vătămate/părțile

civile și martorii încuviințați au fost ascultați (fila 45 - martor S.M.D.,

fila 47 - martor B.D., fila 49 - martor M.M., fila 140 - martor P.A.N., fila

141 - martor L.I.L., fila 142 - parte vătămată/parte civilă B.O.A., fila 144 -

parte vătămată/parte civilă B.P.N.A., fila 146 - parte vătămată/parte civilă D.M.).

Apărătorul ales al inculpatului, pentru

termenul de judecată din 26 noiembrie 2013, a depus în dosar concluzii privind

recursul declarat de parchet, considerații privind cercetarea judecătorească,

înscrisuri de genul Procedură privind colaborarea dintre unitățile/ structurile

de intervenție și structurile operative din cadrul Poliției Române, Dispoziția

I.G.P.R. nr. 83 din 10 octombrie 2007 vizând intervenția și atribuțiile structurilor

speciale, caracterizare datată 02 octombrie 2013 cu referire la inculpatul R.Ș.,

extrase din acțiunile judiciare vizându-l pe M.O.

În sinteză, intimatul inculpat R.Ș., pentru

combaterea motivelor de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov

a susținut următoarele:

- instanța de fond a reținut că declarațiile

de la cercetarea judecătorească nu confirmă starea de fapt din actul de

sesizare, raportul de misiune declasificat contrazice declarațiile martorilor

de la urmărirea penală și unele rapoarte întocmite de către unii martori (luate

în condiții de ilegalitate și de intimidare) în care s-a afirmat că inculpatul

ar fi lovit părțile vătămate, argumentele desprinse din Jurisprudența CEDO sunt

perfecta aplicabile cauzei, faptele reținute prin rechizitoriu

neconfirmându-se, iar în ce-l privește pe M.O., inconsecvența declarațiilor

acestuia, la aceasta adăugându-se faptul că respectivul avea numeroase plângeri

vizând fapte de înșelăciune, probele nefiind certe, hotărârea instanței de fond

este legală, temeinică, judicios argumentată, activitățile desfășurate

înscriindu-se în modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute de art. 26

pct. 7 din Legea nr. 218/2002.

Înalta Curte reține următoarele:

- intimatul inculpat a fost prezent la toate termenele

de judecată, asistat de avocat ales, acesta din urmă asistându-l și la

urmărirea penală și la judecarea fondului cauzei;

- punând în discuție ascultarea inculpatului

pe situația de fapt, astfel încât acesta să aibă posibilitatea expunerii

versiunii sale legată de faptele de care era acuzat și după audierea părților

vătămate (părți civile), precum și a martorilor exemplificați, inculpatul, cum

s-a arătat, nu a dorit să fie ascultat, dar a precizat că menține cele

declarate anterior și a susținut că nu dorește să fie readministrate probele

anterioare, dar nici probe noi în apărare, ceea ce, practic, conduce la reținerea

că nu contestă probatoriul administrat în recurs, asistat de avocat ales,

ascultarea părților și a martorilor desfășurându-se în ședință publică,

nemijlocit, în contradictorialitate, cu asigurarea dreptului său și a

apărătorului de a adresa întrebări fie părților, fie martorilor.

Privind neprezentarea, în recurs, a părții

vătămată/parte civilă M.O., cu acordul acuzării și al apărării, s-a dat citire

declarațiilor acestuia.

Recursul declarat de parchet va fi admis

pentru următoarele considerente:

Sentința penală nr. 110/ F din 24 septembrie

2012, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. în

redactarea anterioară datei de 15 februarie 2013 de intrare în vigoare a Legii nr.

2/2013 când acest punct a fost abrogat, este supusă casării, alături de

considerentul legal că sentința este recurată devolutiv, pentru că s-a comis o

eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite

de achitare.

În cauză, eroarea de fapt este gravă, instanța

de fond greșind când a examinat probatoriul administrat, în realitatea

obiectivă ea dând relevanță exclusivă declarațiilor trunchiat expuse și

necoroborate de la cercetarea judecătorească, totodată, bazându-și raționamentul

pe împrejurări exterioare ținând fie de comportamentul comercial al lui M.O.,

de soluția procurorului într-o cauză ce l-a vizat pe același M.O. în raport cu

un eveniment anterior prezentării lui la Postul Feldioara sau la Postul Brașov,

sau de ce a întreprins un alt organ judiciar sau de cercetare în legătură cu

reclamațiile părților vătămate B.P.N.A. și B.O.A.

Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se

mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței.

Elementele de fapt se constată prin mijloace

de probă (art. 64 C. proc. pen.) acestea fiind declarațiile inculpatului, ale

părții vătămate, ale părții civile, de declarațiile martorilor, înscrisuri,

ele, alături de constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii ducând la

cunoașterea împrejurărilor necesare pentru aflarea adevărului în urma

examinării tuturor probelor administrate, probele neavând valoare mai dinainte

stabilită.

Raportând aceste dispoziții la soluția instanței

de fond, se constată că în mod ritos, în legătură cu controlul efectuat la

barul aparținând SC A.C. SRL Codlea și la barul ”E.” din același oraș, părți

vătămate B.O.A., D.M. și B.P.N.A., instanța spune că este cert că inculpatul a

legitimat persoanele, evident, astfel de acțiuni generează nemulțumirea clienților,

deoarece le se întrerupe distracția, a existat o altercație între inculpat și

partea vătămată B.P.N.A. pentru că i s-a cerut să se supună controlului, dar

declarațiile date la cercetarea judecătorească nu confirmă starea de fapt și

sunt diferite față de cele de la urmărirea penală și pentru că raportul de

misiune declasificat înscrie că în timpul misiunii nu s-a întâmplat nimic, deci

nu s-a confirmat nicio agresiune din partea inculpatului.

Privind cele susținute de B.O.A., instanța de

fond, referindu-se la afirmațiile acestuia în legătură cu prezentarea sa la o

unitate spitalicească, le consideră incoerente pentru că acela ar fi trebuit să

se prezinte la stomatolog, serviciul de urgențe, neavând specialitatea

stomatologie, partea vătămată nefiind sincer în această privință.

La fel, instanța de fond constată că părțile

vătămate nu au fost împiedicate să obțină un certificat medico - legal care să

le ateste eventualele leziuni, dau nu au făcut-o, în sentință dându-le sfaturi

de genul obligației de a se fi prezentat în 12 noiembrie 2007 pentru a obține

un certificat medico - legal.

Ca atare, îndepărtându-se de la examinarea

faptelor și a persoanei trimisă în judecată, instanța de fond nu a analizat

prohibiția absolută instituită prin art. 3 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului potrivit căreia nicio persoană nu poate fi supusă, în nicio

circumstanță, torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

La fel, o justă examinare a cauzei presupune

aplicarea principiilor jurisprudenței CEDO atât în legătură cu aprecierea

probelor, cât și în ce privește concludența acestora, infracțiunea de purtare

abuzivă având ca latură obiectivă (art. 250 alin. (3) C. pen.) lovirea sau alte

violențe, deci acțiuni ce se circumscriu noțiunii de tratament inuman ori

degradant. Jurisprudența CEDO, în atare situații, a stabilit prezumția că,

îndată ce o persoană care a intrat în stare bună de sănătate în custodia

autorităților statului, probează existența unor lezări există o legătură de

cauzalitate între cele suferite și pretinsele tratamente rele din partea agenților

statului, autorităților competente revenindu-le obligația, sarcina, explicării

plauzibile privind cauza producerii vătămărilor.

Aceasta nu înseamnă că violențele nu trebuie

dovedite de cel care le-a suferit, dar, considerând situația specială a celui

vătămat, dificultatea obiectivă a lui de a proba comiterea actelor cu mijloace

adecvate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o astfel de probă,

aptă să elimine orice îndoială rezonabilă, poate rezulta dintr-un ansamblu de

indicii ori prezumții suficient de grave, precise, concordante, o îndoială

rezonabilă neavând acest caracter bazându-se pe o posibilitate numai teoretică.

În cauză, instanța de fond așa a procedat,

soluția sa excluzând orice fapt sau împrejurare dovedită la urmărirea penală,

ceea ce vine în contradicție cu principiile și prezumțiile enunțate mai sus, ea

opinând aplicarea dubiului, profitabil, inculpatului, în detrimentul victimelor

purtării abuzive.

Inculpatul R.Ș., deși nu a recunoscut că în

împrejurările aducerii lui M.O. la sediul Poliției Brașov l-ar fi agresat în

vreun fel când se hotărâse să-i ia o declarație în legătură cu cele reclamate

de C.C.V., totuși, a arătat, fără echivoc, faptul esențial că atunci când l-a

văzut ”nu prezenta nici un fel de urme de violență” (fila 17 dosar fond).

Această împrejurare este odată în plus reliefată de aceeași declarație a

inculpatului, la 28 februarie 2011 el continuând: ”partea vătămată nu prezenta

urme de lovituri la venire….Vreau să subliniez că partea vătămată Mertic a mințit

când a spus că are certificat medical.”

Dar, contrar celor din urmă susțineri,

plângerea penală formulată de M.O., declarațiile sale (filele 6, 7, 55 dosar

urmărire penală, filele 256 - 257 dosar fond), declarațiile lui M.C. confirmă

existența, a doua zi după 03 iunie 2010, a unor leziuni faciale.

La fel, declarația martorului V.M.C., șeful

postului comunal de poliție Feldioara (fila 78 dosar urmărire penală) confirmă

că după ce inculpatul a amenințat partea vătămată, când el s-a întors din

cadrul ușii, a auzit un zgomot ca de palmă aplicată în zona capului și privind,

l-a văzut pe M. cu capul într-o parte.

Agresarea lui M.O. este atestată și de

biletul de trimitere la radiologie datat 04 iunie 2010, în acesta fiind înscris

CNP-ul lui, diagnostic ”TCC acut închis, hematom parietal drept, contuzie 1/3

distală coapsă stângă”, iar constatarea medico - legală efectuată pe actele

medicale și vizualizând și victima (din 29 noiembrie 2010) a reținut că

hematomul descris s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur,

intensitatea loviturii fiind mică/ medie, la nivelul coapsei stângi echimoza se

poate interpreta ca fiind produsă prin lovire cu sau de corp dur.

Ca atare, s-au dovedit, fără dubiu,

elementele esențiale, respectiv starea fizică nealterată a lui M.O. la aducerea

lui la Poliția Brașov, în biroul inculpatului și existența leziunilor despre

care partea vătămată și actele medicale, la fel declarațiile menționate, susțin

că i-au fost produse de ”domnul de la fraude, prin loviri cu pumnii,

picioarele, palme în cap și izbituri de pereți” (fila 7,verso, urmărire penală,

fila 38 dosar fond).

Deci, este evidentă prezumția că între

leziunile arătate și acțiunile inculpatului există raport de cauzalitate,

nerăsturnată, plauzibilă, de declarațiile persoanelor care fie fac parte din

structurile poliției, fie exterioare acestora (martorele P.C.P., D.M.). În

plus, nicio împrejurare ulterioară celei descrise nu a probat că, după

părăsirea biroului inculpatului de la Poliția Brașov, partea vătămată M.O. ar

fi fost implicată în vreun eveniment care să-i fi provocat leziunile descrise,

ci, dimpotrivă, tatăl său, martorul Mertic Constantin și în declarația dată la

instanța de fond (fila 256) spune: ”… l-am văzut dimineața, avea vânătăi la

buza superioară și la ochi….era într-o stare în care nu putea vorbi…” aceasta

în condițiile în care, inclusiv inculpatul și cele două martore relataseră că M.O.

a fost lăsat să plece după orele 23

30

, tatăl său declarând că a

ajuns acasă pe la ora 1

00

din noapte (în Sfântu - Gheorghe).

Ca atare, obligația procedurală instituită de

jurisprudența CEDO, aceea ca statele să ia măsuri apte a nu lipsi de substanță

dreptul inalienabil al persoanei de a nu fi supusă la rele tratamente s-a

realizat, probatoriul administrat, coroborat cu principiile și regulile de

interpretare specială în această materie dovedind, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că partea vătămată M.O. a fost agresată de inculpatul R.Ș., comisar

de poliție la Serviciul de Investigare Fraude I.P.J. Brașov, pe durata prezenței

lui în biroul inculpatului.

În ce privește faptele inculpatului R.Ș.

privind părțile vătămate B.O.A., D.M. și B.P.N.A., din 09 noiembrie 2007,

prealabil apare ca necesară menționarea cadrului normativ în care organele de

poliție își desfășoară activitatea în general, iar activitatea de intervenție

operativă pe linia misiunilor comune în special: Codul de conduită al Organizației

Națiunilor Unite pentru responsabilii privind aplicarea legii (1979), Convenția

Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și tratamentelor crude,

inumane sau degradante, Principiile de bază cu privire la utilizarea forței de

către responsabilii privind aplicarea legii (1990), Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (1950), Convenția Europeană pentru prevenirea torturii

(1987), Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române,

Legea nr. 360/2002 privind Statului Polițistului, H.G. nr. 991/2005 pentru

aprobarea Codului de etică și deontologie al polițistului, art. 250 și art. 266

C. pen., art. 68 C. proc. pen.

Este de menționat că, în apărarea sa, chiar

inculpatul a depus în dosar unele dintre ”referințele normative” aplicabile

funcției și postului ocupat în Poliția Brașov (filele 100 și următoarele dosar

recurs).

Jurisprudența CEDO a plasat persoana aflată

sub autoritatea sau în custodia organelor statului, în cauză a organelor de

poliție, în categoria celor pentru care, în justiție, se folosesc prezumții de

fapt sau de drept.

Alături de susținerea afirmațiilor cu

elemente de probă pertinente (certificate medicale sau medico - legale), o

astfel de persoană, reclamantă a unor purtări abuzive, în viziunea art. 3 din

CEDO putând, pe baza unui conglomerat de indici