ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3768/2008

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea de ședință din 31 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 8033/2/2007, temeiul art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut starea de arest a persoanei solicitate B.M. (fostă l.), arestată în baza mandatului european de arestare emis pe data de 3 iulie 2007 de Tribunalul districtual cu jurisdicție în Torres Novas, în dosarul nr. 1515/05, OTBTNV, pe o durată de 30 de zile, respectiv de la 2.11 la 1.12 2008 inclusiv.

S-a reținut că prin încheierea de ședință din data 3 octombrie 2008, s-a reținut că împotriva cetățeanului român B.M., a fost emis, la data de 3 iulie 2007, de Tribunalul Districtual cu Jurisdicție în Torres Novas, în dosarul nr. 1.515/05, 0TBTNV, un mandat european de arestare pentru executarea restului de pedeapsă de 12 luni și 17 zile închisoare, aplicată prin Sentința din data de 9 mai 2006 a Tribunalul Districtual cu Jurisdicție în Torres Novas, definitivă la data de 11 ianuarie 2007; Sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare a fost apreciată ca fiind întemeiată, motiv pentru care, prin aceeași încheiere de ședință s-a dispus punerea în executare a mandatului și arestarea condamnatei pentru o durată de 30 de zile, respectiv 3 octombrie 2008 -1 noiembrie 2008, inclusiv.

Potrivit art. 90 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, în cursul procedurii, instanța, ascultând și concluziile procurorului, dispune, la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menținerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, în acest din urmă caz luând toate măsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate, inclusiv a măsurilor preventive prevăzute de lege. în scopul luării unei decizii potrivit acestui text de lege, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare. În speță, Curtea de apel a constatat că există pericolul ca persoana solicitată să se sustragă executării mandatului.

Astfel, sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, la data de 16 noiembrie 2007, iar condamnata a putut fi reținută abia la data de 3 octombrie 2008, după 11 luni de căutare, deși aceasta a avut cunoștință de împrejurarea că pe numele său a fost emis un mandat european de arestare, așa cum rezultă din cererile adresate Ministerului Public și depuse la dosar la datele de 8 august 2008 și 12 septembrie 2008. În aceste condiții, Curtea de apel a apreciat, raportat și la dispozițiile art. 90 alin. (9) și (10) din Legea 302/2004, că se impune menținerea măsurii arestării, pentru perioada prevăzută de lege. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată, care a cerut cercetarea sa în stare de libertate, ținând seama de circumstanțele sale personale (fără antecedente penale.

mamă a cinci copii). Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta este privată de libertate începând cu data de 3 octombrie 2008, în procedura de executare a unui mandat european de arestare emis de Tribunalul Districtual cu Jurisdicție în Torres Novas, în vederea executării unui rest de pedeapsă de 12 luni și 17 zile închisoare. În condițiile în care nu s-a putut încă dispune și asupra predării persoanei solicitate.ca urmare a lipsei garanțiilor statului solicitant referitoare la rejudecarea persoanei solicitate, prima instanță a dispus menținerea stării de arest a acesteia, conform art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

Menținând starea de arest a persoanei solicitate, instanța de fond a avut în vedere, conform art. 90 alin. (10) din aceeași lege, necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare, ținând seama de împrejurările cauzei, în condițiile în care, până la punerea în executare a mandatului .recurenta a reușit să se sustragă acestuia, deși avea cunoștință de existența lui (s-a reușit prinderea persoanei solicitate la aproape un an de la sesizarea parchetului). Cu alte cuvinte, există pericolul ca, o dată pusă în libertate, recurenta să zădărnicească predarea sa autorității solicitante și, prin aceasta, însăși rațiunea de a fi a mandatului european de arestare emis împotriva sa. În consecință în mod legal și temeinic prima instanță a menținut starea de arest a persoanei solicitate, astfel încât recursul acesteia este nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.M. (l.) împotriva încheierii din 31 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 8033/2/2007. Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2008.