ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3768/2008

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință din 31

octombrie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel București,

secția I penală, în dosarul nr. 8033/2/2007,

temeiul art. 90

alin. (9) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut starea de arest a persoanei

solicitate B.M. (fostă l.), arestată în baza mandatului european de arestare

emis pe data de 3 iulie 2007 de Tribunalul districtual cu jurisdicție în

Torres Novas, în dosarul nr. 1515/05, OTBTNV, pe o

durată de 30 de

zile, respectiv de la 2.11 la 1.12 2008 inclusiv.

S-a reținut că prin încheierea de ședință

din data 3 octombrie

2008, s-a reținut că împotriva

cetățeanului român B.M., a fost emis, la data de 3 iulie 2007, de Tribunalul

Districtual cu Jurisdicție în Torres Novas, în dosarul nr. 1.515/05, 0TBTNV, un

mandat european de arestare pentru executarea restului de pedeapsă de 12 luni

și 17 zile închisoare,

aplicată prin

Sentința din data de 9 mai 2006 a Tribunalul Districtual

cu Jurisdicție

în Torres Novas, definitivă la data de 11 ianuarie 2007;

Sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de

arestare a fost apreciată ca fiind întemeiată, motiv pentru care, prin aceeași

încheiere de ședință s-a dispus punerea în executare a mandatului și arestarea

condamnatei pentru o durată de 30 de zile, respectiv 3 octombrie 2008 -1 noiembrie

2008, inclusiv.

Potrivit art. 90 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, în cursul

procedurii, instanța, ascultând și concluziile procurorului, dispune, la

fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menținerii măsurii arestării sau

punerii în libertate a persoanei solicitate, în acest din urmă caz luând toate

măsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate, inclusiv a

măsurilor preventive prevăzute de lege. în scopul luării unei decizii potrivit

acestui text de lege,

instanța ține seama

de toate împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării executării

mandatului european de arestare.

În speță, Curtea de apel a constatat că există pericolul ca

persoana solicitată să se sustragă executării

mandatului.

Astfel, sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București s-a dispus, la data de 16 noiembrie 2007, iar

condamnata a putut fi reținută abia la data de 3 octombrie 2008, după

11 luni de căutare, deși aceasta a avut

cunoștință de împrejurarea

că pe numele său a fost emis un mandat

european de arestare, așa cum rezultă din cererile adresate Ministerului Public

și depuse la dosar la datele de 8 august 2008 și 12 septembrie 2008.

În aceste condiții, Curtea de apel a apreciat, raportat și la

dispozițiile art. 90 alin. (9) și (10) din Legea 302/2004, că se impune

menținerea măsurii arestării, pentru perioada prevăzută de lege.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată, care

a cerut cercetarea sa în stare de libertate, ținând seama de circumstanțele

sale personale (fără antecedente penale. mamă a cinci copii).

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și din

oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta este privată de

libertate începând cu data de 3 octombrie 2008, în

procedura de executare a unui mandat european de arestare emis

de

Tribunalul Districtual cu Jurisdicție în Torres Novas, în vederea executării

unui rest de pedeapsă de 12 luni și 17 zile închisoare.

În condițiile în care nu s-a putut încă dispune și asupra predării

persoanei solicitate.ca urmare a lipsei garanțiilor statului solicitant

referitoare la rejudecarea persoanei solicitate, prima instanță a dispus

menținerea stării de arest a acesteia, conform art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

Menținând starea de arest a persoanei

solicitate, instanța de

fond a avut în vedere, conform art. 90 alin. (10) din aceeași lege, necesitatea asigurării

executării mandatului european de arestare, ținând seama de împrejurările

cauzei, în condițiile în care, până la punerea în executare a mandatului

.recurenta a reușit să se sustragă acestuia, deși avea cunoștință de existența

lui (s-a reușit prinderea persoanei solicitate la aproape un an de la sesizarea

parchetului).

Cu alte cuvinte, există pericolul ca, o dată pusă în libertate, recurenta

să zădărnicească predarea sa autorității solicitante și, prin aceasta, însăși

rațiunea de a fi a mandatului european de arestare emis împotriva sa.

În consecință în mod legal și temeinic prima instanță a

menținut starea de arest a persoanei solicitate, astfel

încât recursul

acesteia este nefondat și urmează a fi respins, cu

obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.M. (l.)

împotriva încheierii din 31 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, în dosarul nr. 8033/2/2007.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

noiembrie 2008.