ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3422/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3422/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția

penală pronunțată în dosarul nr. 910/44/2008 s-a respins, în baza art. 29 alin.

(6) din Legea nr. 47/1992, ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen., excepție invocată de inculpatul

M.L.A.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele :

Inculpatul M.L.A. a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen., în raport de prevederile art. 129,

11 și 20 din Constituția României, cu privire la faptul că actuala reglementare

a dispozițiilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen., viciază o egalitate de

drepturi procesuale, iar prin mențiunea „orice alte părți interesate” se exclud

inculpații și părțile vătămate din dosar.

Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca inadmisibilă,

această excepție cu motivarea că, în speța de față, dispozițiile art. 332 alin.

(4) C. proc. pen., nu au legătură cu soluționarea cauzei, apreciindu-se că

legătura unui text de lege cu soluționarea cauzei vizează situația când textul

respectiv trebuie raportat și interpretat față de chestiunile asupra cărora o

instanță trebuie în concret și nu în abstract să statueze în cauză, precum și

situația în care declararea, ca neconstituțională, a prevederii legale

criticate poate influența în vreun fel soluția ce urmează a se pronunța în

cauză.

Curtea reține că textul de lege a cărui neconstitutionalitate s-a

invocat reglementează dreptul de a ataca cu recurs hotărârea de desesizare și

de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale, drept pe care îl au

procurorul, precum și orice altă persoană ale cărei interese au fost vătămate

în vreun fel prin hotărâre, textul de lege neexcluzând prin sintagma folosită

„orice persoană” pe părțile ce stau în procesul penal, astfel cum sunt acestea

stabilite de art. 23 și art. 24 C. pen.

Întrucât până în momentul invocării excepției de neconstituționalitate,

nici instanța din oficiu și nici procurorul sau părțile nu au invocat excepția

inadmisibilității recursurilor declarate de inculpați și părțile vătămate,

Curtea a constatat că la acel moment procesual dispoziția legală criticată ca

fiind neconstituțională nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că o eventuală declarare, ca

neconstituțională, a dispoziției criticate ar conduce la suspendarea aplicării

și ulterior, eventual, la abrogarea prevederilor art. 332 alin. (4) C. proc.

pen., ceea ce ar avea efecte total nefavorabile inculpatului M.L.A., întrucât

recursul declarat de acesta ar deveni inadmisibil.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.L.

A., solicitând admiterea recursului sesizarea

Curții Constituționale în

vederea soluționării excepției de neconstituționalitate

a prevederilor art. 332 alin. (4) C. proc. pen. și suspendarea judecării cauzei

până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În motivarea recursului său inculpatul M.A.L., prin avocatul său, a

invocat temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C.

proc. pen., arătând că încheierea atacată s-a dispus fără ca procedura de

citare cu trei părți vătămate să fie îndeplinită, iar pe fond a arătat că

încheierea atacată este nelegală întrucât dispozițiile art. 332 alin. (4) C.

proc. pen., a căror neconstituționalitate s-a invocat, au legătură cu

soluționarea cauzei.

Examinând recursul formulat de inculpatul

M.L.A. în raport

de criticile formulate, în baza actelor

și lucrărilor de la dosarul cauzei, precum și prin prisma dispozițiilor legale

incidente, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

În conformitate cu dispozițiile art. 385

1

alin.

(2) C. proc. pen.,

încheierile pot fi atacate cu recurs

numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când,

potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Or în cauză obiectul de examinare în recurs îl constituie numai

dispoziția Curții de Apel Galați de respingere a excepției de

neconstituționalitate, critica privind omisiunea citării unor alte părți putând

fi făcută numai în condițiile prevăzute de textul evocat.

De altfel, temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 21 C. proc. pen., putea fi invocat numai de cele trei părți vătămate, respectiv

C.V., G.l.V. și P.C., doar ele fiind în măsură să invoce această nulitate

relativă, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., iar nu și alte părți,

între care inculpatul M.L.A.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 alin.

(4) C. proc. pen., Curtea apreciază întemeiat recursul declarat de inculpatul M.L.A.

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că

admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată

de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul

legislativ: a) starea de procesivitate, în care ridicarea

excepției de neconstituționalitate apare ca un

incident procedural creat în

fața uni judecător sau arbitru, ce trebuie

rezolvat premergător fondului litigiului; b) activitatea legii, în sensul că

excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; c)

prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale

printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; d) interesul procesual al

rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de

neconstituționalitate nu are competența examinării

acesteia, ci exclusiv a

pertinenței excepției, în sensul legăturii ei cu

soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul

acestuia, și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

În cauză, excepția de neconstituționalitate invocată, privind

dispozițiile art. 332 alin. (4) C. proc. pen., vizează texte de lege care sunt

în vigoare și care nu au fost constatate anterior neconstituționale printr-o

decizie a Curții Constituționale.

Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu

soluționarea cauzei este de observat că raportul cu soluționarea cauzei trebuie

să privească incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere

a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse

judecății, adică a obiectului procesual penal aflat pe rolul instanței

judecătorești.

Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției

trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului

hotărârii din procesul principal.

Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe

dintre norma contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă parte,

rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind să aibă

efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.

Curtea constată că este îndeplinită și cea de a treia condiție de

admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, respectiv legătura cu

cauza a dispozițiilor legale vizate de excepția de neconstituționalitate,

întrucât cauza în care s-a pronunțat încheierea atacată are ca obiect

recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brăila, de inculpații M.L.A. și alții împotriva sentinței penale nr.

119 din 7 mai 2008 a

Tribunalului Brăila prin care s-a dispus, între

altele, admiterea excepției nulității actelor de urmărire penală efectuate în

cauză, admiterea excepției neregularității actului de sesizare a instanței și

restituirea

cauzei, în baza art. 332 alin. (2)

C. proc. pen., la Parchetul

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție

– D.I.I.C.O.T. în vederea refacerii urmăririi penale.

Referitor la excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul M.L.A.,

Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată întrucât textele legale atacate

nu contravin dispozițiilor constituționale pentru următoarele:

Potrivit art. 332 alin. (4) C. proc. pen.: „împotriva

hotărârii de desesizare se poate face recurs de

către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin

hotărâre, în 3 zile de la

pronunțare, pentru cei prezenți, și de la

comunicare, pentru cei lipsă”.

Analizând aceste dispoziții, criticate sub aspectul

neconstituționalității, Curtea apreciază că acestea nu contravin prevederilor art.

129, art. 11 și art. 20 din Constituția României raportat la art. 2

alin. (2) din Protocolul nr. 7 la C.E.D.O., art. 14 alin. (5) din Pactul

internațional privind drepturile civile și politice, art. 16 din Constituția

României, art. 11 și 20 din Constituția României raportat la art. 6 alin.

(1) din C.E.D.O. și art. 14 alin. (1) din Pactul internațional privind

drepturile civile și politice, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României legiuitorul este unica

autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor

judecătorești în cadrul procedurii de judecată, precum și modul de exercitare a

acestora. în virtutea acestei competențe, legiuitorul stabilește hotărârile

judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac. Acest mod de

reglementare a exercitării căilor

de atac

împotriva încheierilor se justifică prin necesitatea de a se asigura

celeritatea

procesului penal într-un termen rezonabil, exigență

recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituțional,

cât și în C.A.D.O.L.F., care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul

oricărei persoane la „judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un

termen rezonabil a cauzei sale.”

Referitor la încălcarea art. 16 din Constituția României, Curtea apreciază

că soluția legislativă prevăzută de art. 332 alin. (4) C. proc. pen., nu

stabilește privilegii sau discriminări, fiind în deplină concordanță cu

dispozițiile art. 16 din Constituția României.

Curtea apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 2 din

Protocolul adițional nr. 7 din C.A.D.O.L.F., deoarece acestea se referă la

situațiile în care instanța de judecată a pronunțat o hotărâre de condamnare.

Mai mult decât atât, ceea ce se solicită în realitate este completarea

textului de lege criticat, în sensul de a permite atacarea, separat cu recurs,

nu numai a hotărârii de desesizare, ci și a încheierii prin care instanța

respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi

penale.

Fată de considerentele arătate, Curtea va admite recursul declarat de

inculpatul M.L.A. și conform art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa

încheierea din 16 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

penală, în dosarul nr. 910/44/2008 și rejudecând va admite cererea de sesizare

a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

332 alin. (4) C. proc. pen., în raport cu prevăzută art. 129, art. 11 și art. 20

din Constituția României raportat la art. 2 alin. (2) din Protocolul nr. 7 la C.E.D.O.,

art. 14 alin. (5) din Pactul internațional privind drepturile civile și

politice, art. 16 din Constituția

României,

art.

11 și 20 din Constituția României raportat la art. 6 alin. (1) din

C.E.D.O.

și art. 14 alin. (1) din Pactul internațional privind drepturile civile și

politice.

În conformitate cu art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, va dispune sesizarea

Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de

neconstituționalitate invocată de inculpatul M.L.A. privind dispozițiile art. 332

alin. (4) C. proc. pen.

În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 303 alin. (6)

C. proc. pen., va dispune suspendarea, până la soluționarea excepției de către

Curtea Constituțională, a judecării cauzei privind

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, de

inculpații

M.L.A., C.A.E., M.A., S.M.S. (O.), A.A., V.D.A., O.l.,

părțile vătămate C.S., M.V.V. și părțile civile F.D., P.M.E., M.S.C., C.M.F., G.S.M.

și C.M. împotriva sentinței penale nr. 119 din 7 mai 2008 pronunțată de

Tribunalului Brăila în dosar nr. 964/113/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.L.A. împotriva încheierii din

16 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală în dosarul

nr. 910/44/2008.'

Casează încheierea atacată și rejudecând:

Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 alin. (4) C. proc.

pen., în raport cu prevăzută art. 129, art. 11 și

art. 20 din Constituția României

raportat la art. 2 alin. (2) din

Protocolul nr. 7 la C.E.D.O., art. 14 alin. (5) din Pactul internațional

privind drepturile civile și politice, art. 16 din Constituția României, art. 11

și 20 din Constituția României raportat la art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. și art.

14 alin. (1) din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.

Suspendă judecarea cauzei până la soluționarea excepției de

neconstituționalitate de către Curtea Constituțională.

Trimite cauza la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției

de neconstituționalitate invocată de inculpatul M.L.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica 27 octombrie 2008.