ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 946/2010

Asupra cauzei penale de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 27 ianuarie 2010

Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 9815/233/2006 a respins ca inadmisibilă

excepția de neconstituționalitate invocată de apărătorul recurentului inculpat,

întrucât aceasta nu are legătură cu cauza, după care a trecut la soluționarea

în fond a cauzei, pronunțând în acest sens Decizia penală nr. 87/ R din 4

februarie 2010 prin care a fost respins recursului declarat de inculpatul P.M.D.

împotriva Deciziei

penale nr. 418 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul P.M.D.

Înalta Curte de Casație și

Justiție examinând recursul declarat îl consideră nefondat pentru următoarele

considerente:

Recurentul inculpat P.M.D.,

la termenul de judecată din 27 ianuarie 2010 a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385

14

alin. (1) C. proc.

pen. care vin în contradicție cu dispoziții constitutionale, respectiv art. 21

alin. (3) din Constituție, întrucât se află în imposibilitate de a se apăra

corespunzător, neputând solicita efectuarea unei expertize medico-legale, probă

care i-a fost respinsă de către instanța de apel, încălcându-i-se dreptul la

apărare.

Art. 385

14

alin.

(1) C. proc. pen. este neconstituțional întrucât limitează dreptul unei

persoane de ași dovedi nevinovăția prin administrarea unei probe la care nu a

avut acces, încălcându-se dreptul la un proces echitabil.

Petentul a învederat că sunt

îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind invocarea unei excepții de neconstituționalitate.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând recursul declarat de P.M.D. împotriva încheierii de ședință

din 27 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 9185/233/2006 de Curtea de Apel

Galați îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art.

29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale dacă excepția este inadmisibilă, fiind

contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge

printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Din analiza prevederilor

alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din legea amintită, rezultă că

admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată

de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe:

a) starea de procesivitate,

în care ridicarea excepției apare ca un incident procedural ce trebuie rezolvat

premergător fondului litigiului;

b) retroactivitatea legii,

în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță după caz, în

vigoare;

c) prevederile ce fac

obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o

decizia anterioară a Curții Constituționale;

d) interesul procesual al rezolvării

prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Obiectul de

neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385

14

alin.

(1) C. proc. pen., care în opinia recurentului îi limitează dreptul de a-și

dovedi nevinovăția prin administrarea unei probe la care nu a avut acces,

încălcându-se dreptul la un proces echitabil.

Excepția de

neconstituționalitate, invocată de recurent, în fața instanței sesizată cu

judecarea recursului său este neîntemeiată, întrucât textul procedural penal nu

contravine prevederilor din Constituție menționate, dispoziția legală ce face

obiectul excepției este o normă de procedură, a cărei reglementare este de

nivelul legii. Dispozițiile legale criticate nu interzic recurentului

posibilitatea de a-și susține cauza în condiții care să nu o dezavantajeze în

raport cu părțile adverse și de a beneficia de toate drepturile și garanțiile

procesuale prevăzute de lege.

Dreptul la un proces

echitabil însemnă dreptul învinuitului sau inculpatului de a propune probe și

de a cere administrarea lor, acesta păstrându-se în tot cursul urmăririi

penale, precum și în cursul judecății, când acesta poate să solicite

respingerea probelor cerute de procuror și de parte ca o consecință a dreptului

său de a-și susține nevinovăția.

De asemenea, în ce privește

verificarea hotărârii de către instanța de control judiciar nu este interzis în

vreun fel drepturile inculpatului să-și susțină cauza în condiții care să nu-l

dezavantajează și să beneficieze de toate garanțiile prcesuale pentru apărarea

drepturilor sale, verificarea hotărârii realizându-se nu doar pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, ci pe baza oricăror înscrisuri

noi, prezentate instanței de recurs.

Dispozițiile legale

criticate nu încalcă nici dreptul la apărare. Inculpatul a avut posibilitatea

de a cere administrarea probelor considerate necesare cu ocazia judecării

apelului, iar conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. instanța

verifică hotărârea atacată și din oficiu, iar potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în cazul în care constată că sunt necesare probe

noi, instanța poate să admită recursul și să dispună rejudecarea cauzei de

către instanța de recurs.

Ca atare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat, încheierea

recurată fiind legală.

Potrivit art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M.D. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9815/233/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 martie 2010.