ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 946/2010

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 27 ianuarie 2010 Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 9815/233/2006 a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de apărătorul recurentului inculpat, întrucât aceasta nu are legătură cu cauza, după care a trecut la soluționarea în fond a cauzei, pronunțând în acest sens Decizia penală nr. 87/ R din 4 februarie 2010 prin care a fost respins recursului declarat de inculpatul P.M.D. împotriva Deciziei penale nr. 418 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.M.D. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul declarat îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Recurentul inculpat P.M.D., la termenul de judecată din 27 ianuarie 2010 a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) C. proc.

pen. care vin în contradicție cu dispoziții constitutionale, respectiv art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât se află în imposibilitate de a se apăra corespunzător, neputând solicita efectuarea unei expertize medico-legale, probă care i-a fost respinsă de către instanța de apel, încălcându-i-se dreptul la apărare. Art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituțional întrucât limitează dreptul unei persoane de ași dovedi nevinovăția prin administrarea unei probe la care nu a avut acces, încălcându-se dreptul la un proces echitabil. Petentul a învederat că sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind invocarea unei excepții de neconstituționalitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat de P.M.D. împotriva încheierii de ședință din 27 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 9185/233/2006 de Curtea de Apel Galați îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Din analiza prevederilor alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din legea amintită, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe: a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției apare ca un incident procedural ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; b) retroactivitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță după caz, în vigoare; c) prevederile ce fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizia anterioară a Curții Constituționale; d) interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Obiectul de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen., care în opinia recurentului îi limitează dreptul de a-și dovedi nevinovăția prin administrarea unei probe la care nu a avut acces, încălcându-se dreptul la un proces echitabil. Excepția de neconstituționalitate, invocată de recurent, în fața instanței sesizată cu judecarea recursului său este neîntemeiată, întrucât textul procedural penal nu contravine prevederilor din Constituție menționate, dispoziția legală ce face obiectul excepției este o normă de procedură, a cărei reglementare este de nivelul legii. Dispozițiile legale criticate nu interzic recurentului posibilitatea de a-și susține cauza în condiții care să nu o dezavantajeze în raport cu părțile adverse și de a beneficia de toate drepturile și garanțiile procesuale prevăzute de lege.

Dreptul la un proces echitabil însemnă dreptul învinuitului sau inculpatului de a propune probe și de a cere administrarea lor, acesta păstrându-se în tot cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecății, când acesta poate să solicite respingerea probelor cerute de procuror și de parte ca o consecință a dreptului său de a-și susține nevinovăția. De asemenea, în ce privește verificarea hotărârii de către instanța de control judiciar nu este interzis în vreun fel drepturile inculpatului să-și susțină cauza în condiții care să nu-l dezavantajează și să beneficieze de toate garanțiile prcesuale pentru apărarea drepturilor sale, verificarea hotărârii realizându-se nu doar pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, ci pe baza oricăror înscrisuri noi, prezentate instanței de recurs.

Dispozițiile legale criticate nu încalcă nici dreptul la apărare. Inculpatul a avut posibilitatea de a cere administrarea probelor considerate necesare cu ocazia judecării apelului, iar conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. instanța verifică hotărârea atacată și din oficiu, iar potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în cazul în care constată că sunt necesare probe noi, instanța poate să admită recursul și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de recurs. Ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat, încheierea recurată fiind legală. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.D. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9815/233/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2010.