ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1934/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 28 ianuarie 2008, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta Ș.A.A. împotriva rezoluției nr. 1351/P/2007 din 8 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1737/II/2/2007 din 16 noiembrie 2007 a procurorului general al aceluiași parchet. Instanța a reținut, în esență, că petenta Ș.A.A. a formulat mai multe plângeri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București și a lucrătorilor de poliție de la Sectorul 5, exprimându-și nemulțumirea față de modul de instrumentare și, după caz, de soluționare a unui dosar, în care aceasta a fost implicată.

Pentru a dispune soluția de neurmărire, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a reținut în motivare că, prin plângerile formulate, petiționara Ș.A.A., în afara unor invective adresate procurorilor și polițiștilor în mod generic, nu a indicat mijloace de probă din care să se poată deduce existența faptelor reclamate și fiind invitată la parchet pentru a-și preciza obiectul plângerilor și pentru a da detalii, aceasta nu s-a prezentat. Plângerea petiționarilor Ș.A.A. și B.M.A. împotriva rezoluției nr. 1351/P/2007 din 8 octombrie 2007 de neîncepere a urmăririi penale în cauză, a fost respinsă prin rezoluția nr. 1737/II/2/2007 din 16 noiembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivarea acesteia s-a arătat că soluția de neurmărire este legală și temeinică, suplimentând argumentarea cu referire la aspecte concrete. Astfel, s-a motivat, în referire la aspectul reclamat în legătură cu tergiversarea soluționării dosarului nr. 833/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, în care, petiționara are calitatea de învinuită, că și în ipoteza în care efectuarea urmăririi penale ar fi fost întârziată, aceasta nu poate constitui, prin ea însăși în lipsa unor fapte concrete săvârșite de procurori și lucrătorii de poliție, dovada săvârșirii infracțiunilor menționate de petiționari. În privința unora dintre cererile formulate prin plângeri de către petiționară, s-a constatat că soluționarea acestora nu este în competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Astfel, s-a reținut că pentru actele și măsurile procesuale dispuse de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, competența de soluționare revine prim procurorului acelei unități iar în privința soluționării plângerilor împotriva actelor și măsurilor dispuse de acesta din urmă, competența revine prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București. De urmare, plângerile formulate de petiționară a căror soluționare revine prim-procurorilor parchetelor susmenționate, au fost trimise, în copie, acestora pentru a dispune măsurile legale. Referitor la cererea de studiere a dosarului nr. 1351/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a arătat că aceasta este rezolvabilă la sediul parchetului.

Plângerile ulterioare ale petiționarei Ș.A.A. au fost înaintate de parchet Curții de Apel București, fiind caracterizate ca având funcția prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., respectiv de plângere adresată judecătorului împotriva soluției de netrimitere în judecată. Instanța, examinând actele și lucrările dosarului a respins plângerea, așa cum s-a arătat, ca nefondată prin sentința penală nr. 17 din 28 ianuarie 2008. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că nemulțumirile petiționarei vizează, concret, tergiversarea soluționării dosarului nr. 833/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, în care este cercetată ca învinuită și faptul că procurorul R.M. de la același parchet i-a aplicat o amendă judiciară de 3.000 lei.

Împotriva acestui procuror dar și împotriva prim-procurorului și prim-procurorului adjunct de la acel parchet precum și împotriva polițiștilor de la Poliția Sectorului 5 petenta a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând efectuarea de cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 193, 194, 246, 247, 259, 268 și 289 - 292 C. pen. S-a constatat, de către instanță, din analiza actelor dosarului că nu există niciun indiciu din care să reiasă comiterea vreunei infracțiuni de către cei reclamați. Faptul că petiționara se plânge împotriva mai multor procurori și polițiști, arată instanța, denotă scopul acesteia de a șicana și intimida pe cei implicați în soluționarea dosarului nr. 833/P/2007.

Asemenea, se relevă nelegalitatea demersului de a transfera responsabilitatea verificării conformității cu legea a unor acte și măsuri luate în cursul urmăririi penale, de la cei investiți legal la alte autorități judiciare, pe calea plângerii penale formulate împotriva acestora pentru infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul. Conchizând, instanța a învederat că legalitatea și temeinicia soluțiilor de neurmărire adoptate de parchet pot fi examinate în cadrul procesual creat de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și nu se poate abuza de formularea unor plângeri penale împotriva celor cale soluționează dosare, atunci când partea este nemulțumită. Împotriva acestei hotărâri, petiționara Ș.A.A.

a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii criticate ca fiind nelegală și netemeinică. În motivarea scrisă recurenta susține că aplicarea amenzii de 3000 lei (RON) de către procurorul R.M. nu se întemeiază pe dovezi, ordonanța acestuia conținând argumente false întrucât toate susținerile sale făcute prin memorii și care au fost provocate de procuror prin tergiversarea soluționării dosarului nr. 833/P/2007, în sintagma „insultă .. ireverențios” reprezintă în accepțiunea C.E.D.O. „judecată de valoare”. Asemenea, apreciază că nesoluționarea dosarului nr. 833/ P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, primit de la poliție la 26 aprilie 2007, constituie un abuz din partea procurorului și a șefilor săi, aceștia retrimițându-l la poliție pentru „completarea” șantajului asupra petiționarei.

Printr-o altă cerere depusă în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta evocă dorința sa de a fi scutită de plata amenzii și de a se adopta o soluție de neurmărire, în privința sa, în dosarul nr. 833/P/2007, „ceea ce ar lăsa prezentul dosar 8418 fără obiect”. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar în raport de criticile formulate prin recurs dar și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost pentru prima dată sesizat de petenta Ș.A.A. cu plângere la data de 30 august 2007, „împotriva procurorilor cel puțin incompetenți de la Parchet sector 5 și polițiștilor corupți care mă șantajează, cu acordul tacit al parchet sector 5, art. 25, 26, 193, 194, 246, 247, 259 alin, (2), art. 268, 289 - 292, 302 1 alin. (2) C. pen., ca să nu-i mai reclam pe ei și pe V.M./CO”.

Se identifică, din conținutul plângerii, nemulțumirea petentei pentru tergiversarea soluționării dosarului nr. 833/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, primit cu propunere de trimitere în judecată a învinuitei Ș.A.A., la data de 26 aprilie 2007, aceasta solicitând imperativ adoptarea unei soluții de neurmărire. Asemenea, sus-numita a mai criticat trimiterea unor plângeri ale acesteia la Judecătoria Sector 5 București unde s-a format dosarul nr. 8050/302/2007, a cărui judecată a fost suspendată. Această plângere, însă, ca, de altfel, și cele ce îi vor urma, abundă în epitete la adresa lucrătorilor de poliție și a procurorilor, de genul „bandă coruptă de milițieni” (cu referire la Poliția Sector 5), „milițieni șantajiști” „parchet cel puțin incompetent și cu poliție putred de coruptă” ș.a.

Ulterior, la 3 octombrie 2007, printr-o altă plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București petenta a contestat amenda de 3.000 lei și a solicitat scutirea de plata acesteia, aplicată prin ordonanța nr. 833/P/2007 din 21 septembrie 2007 de către procurorul R.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 București în baza art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen., cu motivarea că sunt false afirmațiile din ordonanță, în realitate petenta emițând o judecată de valoare. Prin această din urmă plângere petenta cere și tragerea la răspundere penală a primului procuror, primului procuror adjunct și a procurorului R.M., acesta din urmă pentru tergiversarea dosarului nr. 833/P/2007 „incompetent profesional este animat inclusiv de sentimente pașnice, răzbunare, deoarece l-au reclamat pentru incompetența lui profesională ..”, iar primii doi pentru că au tolerat tergiversarea de 150 zile a soluționării dosarului.

Soluția de neurmărire adoptată de procuror prin rezoluția nr. 1351/P/2007 din 8 octombrie 2007 în cauză, este, în fond, corectă, petiționara neindicând date și împrejurări din care să rezulte realizarea infracțiunilor imputate iar în situația de a se prezenta la parchet pentru precizarea obiectului plângerilor a fost refuzată de aceasta, conform procesului-verbal din 8 octombrie 2007. Motivarea soluției de neurmărire este lacunară însă aceasta a fost suplinită, succesiv, prin rezoluția nr. 1737/II/2/2007 din 16 noiembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și prin hotărârea pronunțată în cauză de instanță.

În adevăr, procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 București a primit dosarul nr. 833/P/2007 de la organul de poliție la data de 26 aprilie 2007. Nesoluționarea dosarului cu prioritate, și mai ales cu adoptarea unei soluții de neurmărire, cerută imperativ prin memorii de către petentă, nu reprezintă, prin sine, și o dovadă a săvârșirii vreunei fapte penale de către procuror și, corelativ, de către șefii acestuia. Petiționara, deși citată la parchet pentru a fi audiată în legătură cu plângerile din cauză, nu s-a prezentat. Cât privește cererea prin care petiționara a contestat amenda de 3.000 lei (RON) aplicată prin ordonanța nr. 833/P/2007 din 21 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 București și a solicitat scutirea de plata acesteia, întemeiat s-a reținut că soluționarea cererii nu este în competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, de urmare, aceasta a fost trimisă, în copie, parchetului competent.

Susținerile petiționarei din cuprinsul cererii de scutire de plata amenzii în sensul că procurorul R.M. a comis fals intelectual, uz de fals și fals în declarații când a pretins prin ordonanța de amendare că aceasta ar fi insultat repetat pe procurori și polițiști prin memoriul din 7 septembrie 2007, în realitate toate afirmațiile ei din memoriu fiind făcute la provocarea procurorului și reprezintă judecăți de valoare, nu sunt întemeiate. Petiționara nu neagă existența acelor afirmații din memoriu că interpretarea lor ca fiind insulte și nu „judecăți de valoare”.

În acest context, soluția de neurmărire adoptată prin rezoluția nr. 1351/P/2007 din 8 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 – art. 292 C. pen., încă odată precizând că rezoluția are o motivare deficitară, fără a descrie obiectul plângerilor succesive ale petiționarei, ci doar trimițând la acestea, este legală și întemeiată pe fond, interpretarea unor cuvinte și expresii ale petiționarei din memoriul scris, făcută de procuror prin ordonanța nr. 833/P/2007 din 21 septembrie 2007, de amendare, nerealizând elementul material din latura obiectivă a vreuneia dintre aceste infracțiuni.

Conchizând, din multitudinea de memorii și plângeri, dar mai ales din conținutul constant agresiv și ofensator al acestora la adresa polițiștilor, procurorilor și a altor persoane, formulate de petiționara Ș.A.A., rezultă cu evidență intenția acesteia de intimidare și obstrucționare a celor din autoritățile judiciare implicate în instrumentarea cauzelor. Față de cele ce preced, recursul petiționarei urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Ș.A.A. împotriva sentinței penale nr. 17/ F din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă petiționara să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2008.