ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3723/2008

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 187 din 2 iulie 2008,

Curtea de Apel București,

secția l-a penală, a respins plângerea formulată

de petiționarii D.M., M.D. și L.P. împotriva soluției dispusă de procuror în

dosarul penal nr. 1674/P/2005 din data

de

13 februarie 2007 privind pe intimații B.N., T.T.R.

și C.T.

Pentru

a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că în cauză există autoritate

de lucru judecat întrucât, prin sentința penală nr. 277 din 20 decembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția l-a penală, definitivă prin decizia nr. 1185

din 31 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a

fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționari împotriva

rezoluției nr. 1674/P/2005 din 13 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, pentru aceleași motive și împotriva acelorași intimați,

în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen.

Împotriva

sentinței petiționarii au declarat prezentele recursuri.

În

motivarea recursurilor, petiționarii au arătat că în cauză este vorba de alți

petenți, iar aspectele semnalate sunt cu totul altele (fil. 2-

3); aceleași susțineri sunt menționate și în

concluziile scrise (fil. 38-39).

Recursurile sunt nefondate.

Prin

rezoluția nr. 1674/P/2005 din 13 februarie 2007, procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București a confirmat, în temeiul art. 228 alin.

(6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., propunerea organelor de poliție

de neîncepere a urmăririi penale față de intimații

B.N., T.T.R. și C.T.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen.,

respectiv,

infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5)

C. pen.

Prin

această rezoluție a fost soluționată plângerea penală a

numiților D.M., L.P. și C.A.

Împotriva

rezoluției a formulat plângere numita D.G., plângere respinsă ca nefondată prin

sentința penală

nr. 277 din 20 decembrie 2007

a Curții de Apel București, secția l-a penală, (fil. 14-

24), rămasă

definitivă prin decizia nr. 1185 din 31 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală (fil. 13).

Ulterior,

la data de 12 martie 2008, numiții D.M., M.D. și L.P. au formulat plângere

împotriva aceleiași rezoluții, acesta fiind înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, plângere soluționată în sensul arătat prin sentința penală nr. 187

din 2 iulie 2007.

Chiar în această plângere, se menționează că „o

plângere asemănătoare, având același obiect, respectiv plângere împotriva

rezoluțiilor ... procurorului de netrimitere în judecată, ..., a fost

formulată, față de aceeași rezoluție, de către D.G...." (pag. 1 a

plângerii).

De asemenea, în aceeași plângere, se

menționează că „... solicităm...trimiterea cauzei procurorului, în vederea

continuării cercetărilor și începerea urmăririi penale față de B.N., avocat în

cadrul Baroului București, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev.

și ped. de art. 215 C. pen. și față de T.T.R. și C.T., avocați în cadrul

Baroului București, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la

înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 C. pen." (pag. 4 a

plângerii).

În raport de conținutul plângerii, rezoluției

și celor 2 hotărâri judecătorești menționate anterior, Înalta Curte constată că

prin sentința atacată, Curtea de Apel București a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen. potrivit cărora în situația prevăzută în

alin. (8) lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre

definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă

urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul

când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de

organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prevăzute în

art. 10.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în

temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondate

recursurile petenților.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii D.M., M.D. și L.P. împotriva sentinței penale nr. 187

din 2 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții petiționari la plata sumelor

de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 noiembrie 2008.