ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3864/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3864/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările
dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Brașov sub nr. 2014/2005,
reclamantul O.I. a solicitat în
contradictoriu cu pârâtul C.C.F.
, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună
obligarea acestuia la
plata sumei de 45.000 Euro reprezentând debit ce urmează a fi calculat
și achitat
la
cursul valutar de la data plății efective și a sumei de 16.353.417.600 lei
penalități de întârziere calculate de la data introducerii cererii și până la
data
plății efective a
debitului, cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate
dispozițiile art. 969 și art. 1073 C. civ.
Prin sentința civila nr. 57/S din 3 aprilie 2006
Tribunalul Brașov a admis acțiunea reclamantului si, in consecința:
-
a
obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 45.000 Euro reprezentând
împrumut nerestituit sau contravaloarea acestuia in lei, la data plații și suma
de 16.353.417.600 lei vechi, reprezentând penalități de 1% pe zi
de întârziere, începând cu data de 27 noiembrie
2002 si până la data introducerii cererii
de chemare in judecata, 26
noiembrie 2005, ce urmează a fi calculate până la data plații efective;
- a fost obligat paratul sa
plătească reclamantului suma de 28.513 lei noi
reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a
reținut că prin înscrisul
denumit
„chitanța" datat 26 octombrie 2002 paratul C.C.F. a împrumutat
de
la reclamant suma de 45.000 Euro cu obligația de restituire la data de
27 noiembrie 2002, iar în caz contrar s-a obligat
la plata unor penalități de 1 % pe zi de întârziere. Coroborând prevederile
art. 1177 alin. (1), art. 1548, art. 1091 și art. 969
alin. (1) C. civ.
cu dispozițiile art. 225 C. proc. civ., instanța a admis acțiunea astfel cum a
fost formulata.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâtul solicitând repunerea în
termenul de declarare a apelului
și pe fond desființarea acesteia cu trimitere spre
rejudecare, cu motivarea că
sentința i-a fost comunicata odată cu somația emisă de
Biroul Executorului Judecătoresc la data de 23
octombrie 2006, motiv pentru care
considera
ca in cauza ar fi incidente dispozițiile art. 103 C. proc. civ. sau
ale
art. 102 coroborate cu art. 284 C. proc. civ.
Prin motivele de apel pârâtul a
mai arătat că citarea sa a fost realizata pe
parcursul judecării in fata primei instanțe la o alta
adresa decât cea la care
locuia efectiv si
pe care reclamantul o cunoștea, ea reieșind si din chitanța depusa
la
dosar, act pe baza căruia s-a pronunțat instanța.
Prin decizia civilă nr. 260 din
29 noiembrie 2006 Curtea de Apel Brașov a
respins cererea de repunere în termen formulată de
apelantul C.C.F.
Totodată, a admis apelul declarat de acesta împotriva
sentinței civile nr. 57/S din 3 aprilie 2006 a Tribunalului Brașov, pe care a
desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare in fond, aceleiași instanțe.
S-a reținut cu privire la
cererea de repunere în termenul de declarare a căii
de atac că apelul a fost
declarat în termenul legal de 15 zile , motiv pentru care s-a
respins cererea.
La analizarea apelului instanța
a reținut incidența dispozițiilor art. 297 alin. (
1) teza a II-a C. proc. civ. motivat de faptul că,
potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri
decât după
citarea sau înfățișarea pârtii,
afară numai daca legea nu dispune altfel, nefiind în
situație in care
s-ar putea soluționa cauza fără citarea pârtilor.
Nemulțumit fiind de soluția pronunțată de instanța de
apel, reclamantul
O.I. a declarat în termen
legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanțe la
data de 14
februarie 2007, sub nr. 749/64/2006, critica privind următoarele aspecte:
Instanța de apel a ignorat cererea de amânare a
cauzei formulată de
reclamant pentru
angajarea unui apărător și pregătirea apărării; nu a analizat cu
atenție
cererea de recuzare, soluția acesteia fiind pronunțată în aceeași zi, iar pe de
altă parte, arată că taxa de timbru nu a existat la dosar în momentul
dezbaterilor ci a fost depusă după ce instanța a
rămas în pronunțare.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport
de criticile formulate,
Curtea constată că recursul
declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele
ce se vor arăta
în continuare.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că
hotărârea recurată, respectiv decizia nr.260 Ap a Curții de Apel Brașov, a fost
pronunțată la data de 29 noiembrie 2006.
La dezbateri a răspuns pentru apelantul-pârât C.F.F.,
apărătorul ales al acestuia G.G., care a
precizat că nu mai are alte cereri
prealabile
de formulat, lipsă fiind intimatul-reclamant, astfel cum s-a menționat la
fila
40, dosar apel.
Față de motivul invocat în
recurs cu privire la nelegalitatea hotărârii instanței
de apel, în sensul că aceasta
nu a ținut cont de cererea de amânare a cauzei, Înalta Curte, îl privește ca
nefondat, față de împrejurarea că la data când s-a dat cuvântul în dezbaterea
apelului nu exista o asemenea cerere atașată la dosar.
Că este așa, o confirmă
procesul-verbal încheiat la data de 4 decembrie 2006
din care rezultă că cererea de amânare a cauzei
formulată de O.I. a fost atașată din eroare la un alt dosar.
Cu privire la cererea de
recuzare soluționată la data de 30 noiembrie 2006,
de soluționarea căreia este
nemulțumit recurentul-reclamant, este de observat că aceasta a fost depusă la
cabinetul președintelui în ziua de 29 noiembrie 2006 orele
16
15
, după
soluționarea cauzei, primind termen de judecată imediat a doua zi, 30
noiembrie 2006, astfel
că nici acest motiv nu poate fi primit ca fondat.
Nici critica privind lipsa
timbrajului nu este fondată având în vedere că la
fila 6 dosar apel se află dovada achitării taxei
legale de timbru datorată de apelantul-pârât C.F.F.
Constatând, prin urmare, că nu
sunt fondate criticile formulate, în limitele în
care au putut fi analizate, Înalta Curte urmează să
facă aplicarea art. 312 alin. (1)
C. proc.
civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGH
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul O.I. împotriva deciziei nr. 260 Ap A din 29 noiembrie
2006 a Curții de Apel Brașov, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 mai 2007.