ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3864/2007

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 2014/2005, reclamantul O.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.C.F. , ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 45.000 Euro reprezentând debit ce urmează a fi calculat și achitat la cursul valutar de la data plății efective și a sumei de 16.353.417.600 lei penalități de întârziere calculate de la data introducerii cererii și până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată. În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 și art. 1073 C. civ.

Prin sentința civila nr. 57/S din 3 aprilie 2006 Tribunalul Brașov a admis acțiunea reclamantului si, in consecința: - a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 45.000 Euro reprezentând împrumut nerestituit sau contravaloarea acestuia in lei, la data plații și suma de 16.353.417.600 lei vechi, reprezentând penalități de 1% pe zi de întârziere, începând cu data de 27 noiembrie 2002 si până la data introducerii cererii de chemare in judecata, 26 noiembrie 2005, ce urmează a fi calculate până la data plații efective; - a fost obligat paratul sa plătească reclamantului suma de 28.513 lei noi reprezentând cheltuieli de judecata. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin înscrisul denumit „chitanța" datat 26 octombrie 2002 paratul C.C.F.

a împrumutat de la reclamant suma de 45.000 Euro cu obligația de restituire la data de 27 noiembrie 2002, iar în caz contrar s-a obligat la plata unor penalități de 1 % pe zi de întârziere. Coroborând prevederile art. 1177 alin. (1), art. 1548, art. 1091 și art. 969 alin. (1) C. civ. cu dispozițiile art. 225 C. proc. civ., instanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulata. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului și pe fond desființarea acesteia cu trimitere spre rejudecare, cu motivarea că sentința i-a fost comunicata odată cu somația emisă de Biroul Executorului Judecătoresc la data de 23 octombrie 2006, motiv pentru care considera ca in cauza ar fi incidente dispozițiile art. 103 C. proc.

civ. sau ale art. 102 coroborate cu art. 284 C. proc. civ. Prin motivele de apel pârâtul a mai arătat că citarea sa a fost realizata pe parcursul judecării in fata primei instanțe la o alta adresa decât cea la care locuia efectiv si pe care reclamantul o cunoștea, ea reieșind si din chitanța depusa la dosar, act pe baza căruia s-a pronunțat instanța. Prin decizia civilă nr. 260 din 29 noiembrie 2006 Curtea de Apel Brașov a respins cererea de repunere în termen formulată de apelantul C.C.F. Totodată, a admis apelul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 57/S din 3 aprilie 2006 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare in fond, aceleiași instanțe.

S-a reținut cu privire la cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac că apelul a fost declarat în termenul legal de 15 zile , motiv pentru care s-a respins cererea. La analizarea apelului instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 297 alin. ( 1) teza a II-a C. proc. civ. motivat de faptul că, potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea pârtii, afară numai daca legea nu dispune altfel, nefiind în situație in care s-ar putea soluționa cauza fără citarea pârtilor. Nemulțumit fiind de soluția pronunțată de instanța de apel, reclamantul O.I.

a declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 14 februarie 2007, sub nr. 749/64/2006, critica privind următoarele aspecte: Instanța de apel a ignorat cererea de amânare a cauzei formulată de reclamant pentru angajarea unui apărător și pregătirea apărării; nu a analizat cu atenție cererea de recuzare, soluția acesteia fiind pronunțată în aceeași zi, iar pe de altă parte, arată că taxa de timbru nu a existat la dosar în momentul dezbaterilor ci a fost depusă după ce instanța a rămas în pronunțare. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că hotărârea recurată, respectiv decizia nr.260 Ap a Curții de Apel Brașov, a fost pronunțată la data de 29 noiembrie 2006. La dezbateri a răspuns pentru apelantul-pârât C.F.F., apărătorul ales al acestuia G.G., care a precizat că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, lipsă fiind intimatul-reclamant, astfel cum s-a menționat la fila 40, dosar apel. Față de motivul invocat în recurs cu privire la nelegalitatea hotărârii instanței de apel, în sensul că aceasta nu a ținut cont de cererea de amânare a cauzei, Înalta Curte, îl privește ca nefondat, față de împrejurarea că la data când s-a dat cuvântul în dezbaterea apelului nu exista o asemenea cerere atașată la dosar.

Că este așa, o confirmă procesul-verbal încheiat la data de 4 decembrie 2006 din care rezultă că cererea de amânare a cauzei formulată de O.I. a fost atașată din eroare la un alt dosar. Cu privire la cererea de recuzare soluționată la data de 30 noiembrie 2006, de soluționarea căreia este nemulțumit recurentul-reclamant, este de observat că aceasta a fost depusă la cabinetul președintelui în ziua de 29 noiembrie 2006 orele 16 15 , după soluționarea cauzei, primind termen de judecată imediat a doua zi, 30 noiembrie 2006, astfel că nici acest motiv nu poate fi primit ca fondat. Nici critica privind lipsa timbrajului nu este fondată având în vedere că la fila 6 dosar apel se află dovada achitării taxei legale de timbru datorată de apelantul-pârât C.F.F.

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, în limitele în care au putut fi analizate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGH

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva deciziei nr. 260 Ap A din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2007.