ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 412/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 412/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1236 din 17

septembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpata L.O.,

din art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (l) și (2)

din aceeași lege, în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

S-a schimbat și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de inculpatul C.D. din art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a fost condamnată inculpata L.O.,

la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a condamnat pe aceeași

inculpată la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34

lit. b) și art. 35 alin. (l) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai

grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 – art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de

la 6 februarie 2007 la 17 septembrie 2007, iar în baza art. 350 alin. (l) C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. art. 74 lit. c) C. pen. și art.

76 alin. (l) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D., la 6 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a computat prevenția

de la 6 februarie 2007 la 17 septembrie 2007, iar în baza art. 350 alin. (l) C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. f) C. pen., combinat cu

art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea a 2000 comprimate

methadonă.

A dispus restituirea către inculpata L.O. a

sumei de 75 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe

inculpați la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond, a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.OT.

- Biroul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

C.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și L.O. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr.

143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În actul de sesizare, în esență, s-a reținut

că, în data de 6 februarie 2007, inculpata L.O., a vândut, prin intermediul

inculpatului C.D., martorului P.R.M. două doze de heroină, în schimbul sumei de

100 lei și a reținut, în vederea consumului propriu, 213 comprimate methadonă.

Actul de inculpare s-a probat cu

procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesele-verbale de percheziție

corporală, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile

inculpaților și declarațiile martorilor P.R., M.T., D.M., R.M., L.E. și P.B.

În cursul cercetării judecătorești au fost

ascultați inculpații, audiați martorii P.B.P., R.M. și D.M. și s-a administrat

probe cu acte.

După administrarea întregului material

probator, instanța a stabilit că situația de fapt reținută în rechizitoriu

corespunde realității, vinovăția inculpaților fiind dovedită cu certitudine,

faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru inculpata L.O.

În ceea ce privește încadrarea juridică,

tribunalul a apreciat că textele de lege, respectiv art. 2 alin. (1) și (2),

cât și art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, fac referire la

drogurile de risc [(alin. (l)] și de mare risc [(alin. (2)], rezultă existența

a câte 2 infracțiuni, iar nu a câte 2 variante ale acelorași infracțiuni, motiv

pentru care instanța a dispus schimbarea de încadrare juridică.

La individualizarea pedepselor, instanța a

avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzută de art. 72 C.

pen.

Apelurile declarate împotriva sentinței

penale nr. 1236 din 17 septembrie 2007, pronunțate în cauză de Tribunalul

București, secția I penală, de inculpații L.O. și C.D., au fost respinse, ca

nefondate, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia

penală nr. 362 din 8 noiembrie 2007.

În esență, pentru a pronunța această decizie,

Curtea a reținut că din examinarea cauzei, prin prisma criticilor formulate,

rezultă că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub toate aspectele,

neimpunându-se nici reducerea pedepselor aplicate inculpaților și nici

schimbarea modalităților de executare a pedepselor.

Având în vedere aprecierea că temeiurile care

au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, Curtea a menținut

în continuare, starea de arest a inculpaților.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen

legal, au declarat recursuri inculpații C.D. și L.O., fără a le motiva în

scris.

În ședința publică de azi 1 februarie 2008,

inculpații prin apărătorul din oficiu, au invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate și dispunerea

executării pedepselor, fără privare de libertate.

Recursurile sunt nefondate.

Contrar susținerilor inculpaților, așa cum

s-a arătat în motivarea apelurilor, analiza pedepselor aplicate inculpaților și

a modalităților de executare dispuse, în raport de faptele comise și persoana

inculpaților, demonstrează că, în speță, s-a făcut o corectă individualizare a

pedepselor, nefiind necesară reducerea acestora, care ar face ca ele să nu mai

corespundă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

De asemenea, nu se impune schimbarea

modalității de executare a pedepselor, stabilite judicios, de prima instanță.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui

să privească recursurile de față, ca nefondate, și să le respingă, ca atare, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel,

hotărârea atacată.

Se va deduce din pedepsele aplicate

recurenților durata reținerii și arestării preventive, la zi.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor

judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de recurenții inculpați C.D. și L.O. împotriva deciziei penale nr. 362 din 8

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate recurenților

inculpați, durata reținerii și arestării preventive de la 6 februarie 2007 la 1

februarie 2008.

Obligă recurentul inculpat C.D. la plata

sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta inculpată L.O. la plata

sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

februarie 2008.