ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 281/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 281/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
în baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 215 din 19 mai 2006
a Tribunalului Brăila, secția penală, s-au dispus următoarele:
1) În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001
a condamnat pe inculpatul D.P., la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
a
condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare
și
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o
durată de un an.
În baza art. 33 – art. 35 C. pen, a aplicat
inculpatului pedeapsa cea
mai grea de 3 ani
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a)
și b) C. pen..
În baza art. 86
1
C. pen., a dispus
suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere
pe durata termenului de încercare de 6 ani.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras
atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării
executării pedepsei sub supraveghere și a consecințelor ce decurg din aceasta,
precum și a
măsurilor de supraveghere la
care trebuie să se supună, respectiv: a) să
se prezinte la datele fixate
la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Brăila;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de
domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile
precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele lui de existentă.
2) În baza art. 328 C. pen., a condamnat pe
inculpata A.A. la 6 luni închisoare.
Conform art. 81 C.pen., a dispus suspendarea
condiționată a
executării pedepsei pe
durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni
calculat conform art. 82
C.pen.
În baza art. 329 alin. (4) cu referire la art.
118 lit. d) C.pen., a confiscat de la inculpatul D.P. suma de 12.400 Euro,
echivalent în lei la data executării.
În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen.
și art. 998 C.civ., a obligat inculpatul D.P. la 40.000.000 lei (ROL)
despăgubiri pentru
daune morale către
partea vătămată M.V.
Inculpații au fost, fiecare, obligați la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima
instanță a reținut următoarele:
Numita M.V. îl cunoștea pe inculpatul D.P. de
circa 5 ani. în luna martie 2003, aceasta și inculpatul D.P. sau reîntâlnit
după o perioadă de timp, iar relațiile dintre ei au devenit mai apropiate.
Inculpatul D.P., cunoscând că M.V. nu are loc
de muncă și posibilități materiale să se întrețină, i-a propus acesteia să
meargă în Suedia unde vor găsi locuri de muncă.
În aceeași perioadă,
inculpatul D.P. și martorul E.E., au hotărât să meargă împreună în Suedia unde
să muncească.
Cu ocazia discuțiilor
purtate cu inculpatul D.P., martorul
E.E. a aflat că, împreună cu ei în Suedia, vor merge și două fete și
anume M.V. și A.A., acestea dorind să muncească în străinătate.
Despre plecarea numitei M.V. în Suedia,
cunoșteau
părinții acesteia, martorii M.I. si
M.E., care inițial s-au
opus plecării fiicei lor, dar ulterior au fost
de acord, aceasta în urma discuțiilor purtate cu inculpatul D.P. care îi vizita
destul de des la locuința lor.
Întrucât M.V. nu avea
pașaport turistic, și nici posibilități
materiale să achite taxele aferente eliberării acestuia, inculpatul D.P.
i-a spus acesteia că va suporta el toate cheltuielile în acest sens, lucru pe
care l-a și făcut.
Despre acest aspect au avut cunoștință
martorii M.I. și M.E., care au fost de acord ca fiica lor să plece cu D.P.
având în vedere relația apropiată dintre aceștia. Sumele de bani avansate de
inculpatul D.P. urmau să fie restituite de M.V., în Suedia, din banii rezultați
din munca prestată.
După obținerea pașaportului, la data de 14
iulie 2003, M.V. împreună cu inculpatul D.P., fiind însoțiți de E.E. si A.A.,
s-au deplasat la București cu un autoturism condus de martorul P.G. De la
București, cele 4 persoane urmau să se îmbarce într-un autocar cu destinația
Suedia.
Potrivit declarației părții vătămate M.V.,
până la acea dată nu a cunoscut că E.E. și A.A. îi vor însoți în Suedia, dar a
aflat de la inculpatul D.P. că și aceștia doresc să-și găsească loc de muncă în
străinătate.
Biletele de călătorie cu destinația Suedia,
pentru inculpata A.A. și victima M.V., au fost plătite de către inculpatul D.P..
Potrivit declarației lui E.E., acesta a aflat de la D.P. că M.V. și A.A. se
deplasează în străinătate pentru a munci. Martorul E.E. nu cunoaștea nimic
referitor la modul cum a obținut M.V. pașaportul și, totodată,
cine a achitat contravaloarea biletelor de
călătorie a celor două fete până
în Suedia.
De la București, D.P., E.E., partea vătămată M.V.
și A.A. s-au îmbarcat într-un autocar
aparținând
R.C.A. B. SRL România cu destinația Stockholm-
Suedia.
Ajunși în Suedia, D.P. și E.E., precum și
cele două fete, M.V. și A.A., s-au cazat la un hotel
unde au stat 4 zile, timp în care inculpatul D.P. și-a achiziționat
un
autoturism. în intervalul de 4 zile, inculpatul D.P. i-a spus
părții vătămate M.V. că nu a găsit nici un loc de
muncă, motiv
pentru care se vor întoarce în România.
Cu autoturismul achiziționat, cei 4 au
părăsit Suedia, iar când au
ajuns în
Franța, inculpatul D.P. Ie-a spus lui M.V. și
A.A. că vor merge în
Spania pentru a practica prostituția.
Auzind
acestea, M.V. s-a opus, dar A.A. a fost de
acord cu propunerea făcută de
inculpatul D.P.
Pentru faptul că M.V. a
refuzat propunerea inculpatului
D.P.,
acesta a lovit-o, după care a abandonat-o pe o
autostradă. La interval de circa o oră, inculpatul D.P. s-a întors
și
a luat-o pe M.V., după care și-au continuat deplasarea către Spania.
De precizat că M.V. nu avea nici o sumă de
bani asupra sa, iar pașaportul se afla la inculpatul D.P. încă de la plecarea
lor din România.
Ajunși în Spania, M.V. și A.A. au fost
cazate la clubul Acropolis din orașul Bilbao, iar D.P.
și E.E.
s-au cazat la un alt hotel. Cu această ocazie inculpatul D.P.
Ie-a spus lui M.V. și A.A. că vor practica
prostituția
în fiecare noapte de la ora 18,00 la ora 6,00.
În fiecare dimineață, M.V.
și A.A. ridicau de
la recepția
clubului sumele de bani care le reveneau din practicarea prostituției pentru
seara precedentă. Din sumele de bani încasate, M.V. și A.A. își cumpărau hrana
necesară. Apoi, în aceeași zi, A.A., după ce primea bani de la M.V., se
întâlnea în apropierea clubului, într-o parcare, cu inculpatul
D.P. căruia îi dădea banii obținuți din
practicarea prostituției în
seara precedentă.
În câteva rânduri, M.V. s-a întâlnit în
parcarea din apropierea clubului cu inculpatul D.P., ocazie cu care aceasta a
fost lovită de inculpat și, totodată, amenințată și obligată să practice
prostituția pentru a-și achita sumele de bani datorate față de el. Ca să o
determine pe M.V. să practice prostituția,
inculpatul D.P.
i-a promis că, după ce vor fi achitate datoriile, îi va
da și ei o sumă de bani, fapt acceptat de victimă întrucât avea nevoie de bani
pentru a se întoarce în România.
În acest timp, pașaportul victimei M.V. se
afla la inculpatul D.P. Potrivit declarației victimei M.V.,
relațiile dintre ea și A.A. erau bune, aceasta
fiind de acord de
la bun început să practice prostituția.
Cu privire la E.E.,
victima M.V. a arătat că, la
interval de o săptămână după ce au ajuns în Spania,
acesta s-a întors în România. Victima M.V. a menționat faptul că, în tot timpul
cât
a fost în prezența lui E.E.
până la plecarea lui din Spania,
acesta a
fost un simplu însoțitor, fără să aibă vreo implicare în activitatea
inculpatului D.P., față de ea și A.A.
După circa 2 săptămâni de practicare a
prostituției, sub amenințarea și violențele inculpatului D.P., victima M.V. a
telefonat la Poliția din orașul Bilbao, profitând de neatenția
numitei A.A. care era în permanență cu ea.
Imediat, polițiștii
s-au prezentat la club unde au luat-o și condus-o pe
victima M.V. la sediul poliției unde aceasta a formulat plângere împotriva
inculpatului D.P. și a inculpatei A.A.
În
urma plângerii formulate, victima M.V. a fost audiată
de Judecătoria de instrucție nr. 5 Bilbao-Spania, iar împotriva
inculpatului
D.P. și a inculpatei A.A. s-a dispus măsura arestării
preventive pentru delictul de privare de libertate sexuală. Apoi, s-a acordat
eliberarea provizorie a lui D.P. și A.A. cu obligația de a se prezenta la
Judecătorie în zilele de 6 si 20 ale fiecărei luni și ori de câte ori sunt
chemați.
Referitor la latura civilă, instanța de fond
a constatat că, fată de împrejurările și consecințele săvârșirii faptelor de
către inculpatul D.P., se impune acordarea de despăgubiri pentru daune
morale către partea vătămată. La stabilirea sumei
a avut în vedere să se
realizeze o justă reparație în raport cu
suferința produsă părții vătămate, precum și cu modul în care i-a fost
prejudiciată imaginea în rândul colectivității, ținându-se cont, totodată, de
caracterul reparatoriu, de dezdăunare, și nu de îmbogățire a părții vătămate.
Totodată, prima instanță a avut în vedere și
faptul că prin sentința penală nr. 99/2004 (în primul ciclu procesual)
inculpatul a fost obligat la 40.000.000 lei despăgubiri pentru daune morale
către partea vătămată, sentință împotriva căreia partea vătămată nu a formulat
apel, considerând suma îndestulătoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel
inculpatul D.P. și partea vătămată M.V.
Prin decizia penală nr. 244/
A din 03 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați,
secția penală, a fost respins, ca tardiv, apelul
inculpatului și ca nefondat apelul părții vătămate.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat
prezentul recurs numai partea vătămată.
În motivele scrise de
recurs, făcând mențiunea că solicită
judecata în lipsă, partea vătămată a criticat hotărârile judecătorești
sub
aspectul pedepsei aplicată inculpatului
D.P. (considerată prea
mică în raport cu pericolul social concret al
infracțiunilor) și sub aspectul
cuantumului
sumei acordată cu titlu de despăgubiri pentru daune morale
(apreciat ca
redus în raport de consecințele faptelor asupra sa).
Motivele de recurs pot
fi examinate prin prisma cazurilor de casare
prevăzute de art. 385
9
pct. 14 și pct. 17
1
C. proc. pen.
Recursul nu este
fondat.
Rejudecarea în primă instanță a cauzei s-a
făcut în urma admiterii
apelurilor declarate
de inculpatul D.P. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila (decizia penală nr.
529/ A din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel
Galați prin care a fost
desființată sentința penală nr. 99 din 3 martie 2004 a Tribunalului Brăila).
Partea vătămată M.V. nu a declarat apel
împotriva sentinței penale nr. 99 din 3 martie 2004 a Tribunalului Brăila, ceea
ce presupune că a fost de acord cu modul de soluționare a cauzei sub ambele
laturi: latura penală și latura civilă.
Or, sub aspectul laturii
penale, rejudecând cauza în urma admiterii
apelului Ministerului Public, instanța de fond a
agravat situația inculpatului (printre altele, acesta fiind condamnat și pentru
infracțiunea prevăzută de art. 329 C.pen., și aplicându-se modalitatea de individualizare
a executării prevăzută de art. 86
1
C.pen., în loc de cea inițială,
prevăzută de art. 81 C.pen.).
Având în vedere caracterul disponibil al
acțiunii civile, și reținând că partea vătămată-parte civilă M.V. nu a declarat
apel împotriva sentinței penale nr. 99 din 3 martie 2004 a Tribunalului Brăila,
instanța de rejudecare corect a obligat inculpatul la plata către aceasta a
aceleiași sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru daune morale (40 milioane
lei vechi).
În consecință, ambele
hotărâri recurate de partea vătămată, parte
civilă sunt legale și temeinice,
prima instanță și instanța de apel făcând o
corectă aplicare a dispozițiilor procesual-penale cu
incidență în rejudecarea cauzei, a principiului disponibilității procesuale și
a
principiului disponibilității acțiunii
civile în procesul penal.
Față de cele reținute,
în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
și, respectiv, art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., Înalta Curte va respinge, ca
nefondat,
recursul și va obliga recurenta parte vătămată la plata către stat
a
cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
partea vătămată
M.V. împotriva deciziei
penale nr. 244/ A din 3 octombrie 2006
a Curții de Apel Galați, secția
penală.
Obligă recurenta parte
vătămată la plata sumei de 200 lei cheltuieli
judiciare către stat.
Onorariul apărătorului
desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat,
în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 ianuarie 2007.