ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 281/2007

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 215 din 19 mai 2006 a Tribunalului Brăila, secția penală, s-au dispus următoarele: 1) În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul D.P., la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an. În baza art. 33 – art. 35 C. pen, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen..

În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani. În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a consecințelor ce decurg din aceasta, precum și a măsurilor de supraveghere la care trebuie să se supună, respectiv: a) să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Brăila; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

2) În baza art. 328 C. pen., a condamnat pe inculpata A.A. la 6 luni închisoare. Conform art. 81 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni calculat conform art. 82 C.pen. În baza art. 329 alin. (4) cu referire la art. 118 lit. d) C.pen., a confiscat de la inculpatul D.P. suma de 12.400 Euro, echivalent în lei la data executării. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C.civ., a obligat inculpatul D.P. la 40.000.000 lei (ROL) despăgubiri pentru daune morale către partea vătămată M.V. Inculpații au fost, fiecare, obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Numita M.V.

îl cunoștea pe inculpatul D.P. de circa 5 ani. în luna martie 2003, aceasta și inculpatul D.P. sau reîntâlnit după o perioadă de timp, iar relațiile dintre ei au devenit mai apropiate. Inculpatul D.P., cunoscând că M.V. nu are loc de muncă și posibilități materiale să se întrețină, i-a propus acesteia să meargă în Suedia unde vor găsi locuri de muncă. În aceeași perioadă, inculpatul D.P. și martorul E.E., au hotărât să meargă împreună în Suedia unde să muncească. Cu ocazia discuțiilor purtate cu inculpatul D.P., martorul E.E. a aflat că, împreună cu ei în Suedia, vor merge și două fete și anume M.V. și A.A., acestea dorind să muncească în străinătate. Despre plecarea numitei M.V. în Suedia, cunoșteau părinții acesteia, martorii M.I.

si M.E., care inițial s-au opus plecării fiicei lor, dar ulterior au fost de acord, aceasta în urma discuțiilor purtate cu inculpatul D.P. care îi vizita destul de des la locuința lor. Întrucât M.V. nu avea pașaport turistic, și nici posibilități materiale să achite taxele aferente eliberării acestuia, inculpatul D.P. i-a spus acesteia că va suporta el toate cheltuielile în acest sens, lucru pe care l-a și făcut. Despre acest aspect au avut cunoștință martorii M.I. și M.E., care au fost de acord ca fiica lor să plece cu D.P. având în vedere relația apropiată dintre aceștia. Sumele de bani avansate de inculpatul D.P. urmau să fie restituite de M.V., în Suedia, din banii rezultați din munca prestată.

După obținerea pașaportului, la data de 14 iulie 2003, M.V. împreună cu inculpatul D.P., fiind însoțiți de E.E. si A.A., s-au deplasat la București cu un autoturism condus de martorul P.G. De la București, cele 4 persoane urmau să se îmbarce într-un autocar cu destinația Suedia. Potrivit declarației părții vătămate M.V., până la acea dată nu a cunoscut că E.E. și A.A. îi vor însoți în Suedia, dar a aflat de la inculpatul D.P. că și aceștia doresc să-și găsească loc de muncă în străinătate. Biletele de călătorie cu destinația Suedia, pentru inculpata A.A. și victima M.V., au fost plătite de către inculpatul D.P.. Potrivit declarației lui E.E., acesta a aflat de la D.P. că M.V. și A.A. se deplasează în străinătate pentru a munci.

Martorul E.E. nu cunoaștea nimic referitor la modul cum a obținut M.V. pașaportul și, totodată, cine a achitat contravaloarea biletelor de călătorie a celor două fete până în Suedia. De la București, D.P., E.E., partea vătămată M.V. și A.A. s-au îmbarcat într-un autocar aparținând R.C.A. B. SRL România cu destinația Stockholm- Suedia. Ajunși în Suedia, D.P. și E.E., precum și cele două fete, M.V. și A.A., s-au cazat la un hotel unde au stat 4 zile, timp în care inculpatul D.P. și-a achiziționat un autoturism. în intervalul de 4 zile, inculpatul D.P. i-a spus părții vătămate M.V. că nu a găsit nici un loc de muncă, motiv pentru care se vor întoarce în România. Cu autoturismul achiziționat, cei 4 au părăsit Suedia, iar când au ajuns în Franța, inculpatul D.P.

Ie-a spus lui M.V. și A.A. că vor merge în Spania pentru a practica prostituția. Auzind acestea, M.V. s-a opus, dar A.A. a fost de acord cu propunerea făcută de inculpatul D.P. Pentru faptul că M.V. a refuzat propunerea inculpatului D.P., acesta a lovit-o, după care a abandonat-o pe o autostradă. La interval de circa o oră, inculpatul D.P. s-a întors și a luat-o pe M.V., după care și-au continuat deplasarea către Spania. De precizat că M.V. nu avea nici o sumă de bani asupra sa, iar pașaportul se afla la inculpatul D.P. încă de la plecarea lor din România. Ajunși în Spania, M.V. și A.A. au fost cazate la clubul Acropolis din orașul Bilbao, iar D.P. și E.E. s-au cazat la un alt hotel. Cu această ocazie inculpatul D.P.

Ie-a spus lui M.V. și A.A. că vor practica prostituția în fiecare noapte de la ora 18,00 la ora 6,00. În fiecare dimineață, M.V. și A.A. ridicau de la recepția clubului sumele de bani care le reveneau din practicarea prostituției pentru seara precedentă. Din sumele de bani încasate, M.V. și A.A. își cumpărau hrana necesară. Apoi, în aceeași zi, A.A., după ce primea bani de la M.V., se întâlnea în apropierea clubului, într-o parcare, cu inculpatul D.P. căruia îi dădea banii obținuți din practicarea prostituției în seara precedentă. În câteva rânduri, M.V. s-a întâlnit în parcarea din apropierea clubului cu inculpatul D.P., ocazie cu care aceasta a fost lovită de inculpat și, totodată, amenințată și obligată să practice prostituția pentru a-și achita sumele de bani datorate față de el.

Ca să o determine pe M.V. să practice prostituția, inculpatul D.P. i-a promis că, după ce vor fi achitate datoriile, îi va da și ei o sumă de bani, fapt acceptat de victimă întrucât avea nevoie de bani pentru a se întoarce în România. În acest timp, pașaportul victimei M.V. se afla la inculpatul D.P. Potrivit declarației victimei M.V., relațiile dintre ea și A.A. erau bune, aceasta fiind de acord de la bun început să practice prostituția. Cu privire la E.E., victima M.V. a arătat că, la interval de o săptămână după ce au ajuns în Spania, acesta s-a întors în România. Victima M.V. a menționat faptul că, în tot timpul cât a fost în prezența lui E.E. până la plecarea lui din Spania, acesta a fost un simplu însoțitor, fără să aibă vreo implicare în activitatea inculpatului D.P., față de ea și A.A.

După circa 2 săptămâni de practicare a prostituției, sub amenințarea și violențele inculpatului D.P., victima M.V. a telefonat la Poliția din orașul Bilbao, profitând de neatenția numitei A.A. care era în permanență cu ea. Imediat, polițiștii s-au prezentat la club unde au luat-o și condus-o pe victima M.V. la sediul poliției unde aceasta a formulat plângere împotriva inculpatului D.P. și a inculpatei A.A. În urma plângerii formulate, victima M.V. a fost audiată de Judecătoria de instrucție nr. 5 Bilbao-Spania, iar împotriva inculpatului D.P. și a inculpatei A.A. s-a dispus măsura arestării preventive pentru delictul de privare de libertate sexuală. Apoi, s-a acordat eliberarea provizorie a lui D.P.

și A.A. cu obligația de a se prezenta la Judecătorie în zilele de 6 si 20 ale fiecărei luni și ori de câte ori sunt chemați. Referitor la latura civilă, instanța de fond a constatat că, fată de împrejurările și consecințele săvârșirii faptelor de către inculpatul D.P., se impune acordarea de despăgubiri pentru daune morale către partea vătămată. La stabilirea sumei a avut în vedere să se realizeze o justă reparație în raport cu suferința produsă părții vătămate, precum și cu modul în care i-a fost prejudiciată imaginea în rândul colectivității, ținându-se cont, totodată, de caracterul reparatoriu, de dezdăunare, și nu de îmbogățire a părții vătămate. Totodată, prima instanță a avut în vedere și faptul că prin sentința penală nr. 99/2004 (în primul ciclu procesual) inculpatul a fost obligat la 40.000.000 lei despăgubiri pentru daune morale către partea vătămată, sentință împotriva căreia partea vătămată nu a formulat apel, considerând suma îndestulătoare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul D.P. și partea vătămată M.V. Prin decizia penală nr. 244/ A din 03 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respins, ca tardiv, apelul inculpatului și ca nefondat apelul părții vătămate. Împotriva acestei ultime decizii a declarat prezentul recurs numai partea vătămată. În motivele scrise de recurs, făcând mențiunea că solicită judecata în lipsă, partea vătămată a criticat hotărârile judecătorești sub aspectul pedepsei aplicată inculpatului D.P. (considerată prea mică în raport cu pericolul social concret al infracțiunilor) și sub aspectul cuantumului sumei acordată cu titlu de despăgubiri pentru daune morale (apreciat ca redus în raport de consecințele faptelor asupra sa).

Motivele de recurs pot fi examinate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Rejudecarea în primă instanță a cauzei s-a făcut în urma admiterii apelurilor declarate de inculpatul D.P. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila (decizia penală nr. 529/ A din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați prin care a fost desființată sentința penală nr. 99 din 3 martie 2004 a Tribunalului Brăila). Partea vătămată M.V. nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 99 din 3 martie 2004 a Tribunalului Brăila, ceea ce presupune că a fost de acord cu modul de soluționare a cauzei sub ambele laturi: latura penală și latura civilă.

Or, sub aspectul laturii penale, rejudecând cauza în urma admiterii apelului Ministerului Public, instanța de fond a agravat situația inculpatului (printre altele, acesta fiind condamnat și pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 C.pen., și aplicându-se modalitatea de individualizare a executării prevăzută de art. 86 1 C.pen., în loc de cea inițială, prevăzută de art. 81 C.pen.). Având în vedere caracterul disponibil al acțiunii civile, și reținând că partea vătămată-parte civilă M.V. nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 99 din 3 martie 2004 a Tribunalului Brăila, instanța de rejudecare corect a obligat inculpatul la plata către aceasta a aceleiași sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru daune morale (40 milioane lei vechi).

În consecință, ambele hotărâri recurate de partea vătămată, parte civilă sunt legale și temeinice, prima instanță și instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor procesual-penale cu incidență în rejudecarea cauzei, a principiului disponibilității procesuale și a principiului disponibilității acțiunii civile în procesul penal. Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și, respectiv, art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul și va obliga recurenta parte vătămată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată M.V. împotriva deciziei penale nr. 244/ A din 3 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2007.