ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6257/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la 29 septembrie 2006, Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a solicitat instanței, în baza dispozițiilor art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene pentru S.I., returnat din Italia la data de 1 iunie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 173/1997.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 181/C din 13 februarie 2007, a respins cererea reținând în esență că de la data aderării României la Uniunea Europeană respectiv de la 1 ianuarie 2007, exercitarea liberei circulații pe teritoriul statelor membre, la care se referă și Convenția Europeană a drepturilor omului, nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele care privesc securitatea, siguranța și ordinea publică. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, care, prin decizia nr. 127 din 19 aprilie 2007, a respins ca nefondat recursul reclamantei.

În cauză a declarat recurs în termen legal Direcția Generală de Pașapoarte care susține în esență, că acțiunea a fost greșit respinsă întrucât România a negociat prin Tratatul de Aderare, ratificat prin Legea nr. 157 din 24 mai 2005 o perioadă de tranziție de 2 până la 7 ani, începând cu 1 ianuarie 2007 la capitolul privind libera circulație a persoanelor, astfel că unele state membre pot continua să aplice restricții pentru cetățenii noilor state, o perioadă de 2 ani după aderare, cât va dura tranziția pentru implementarea acquis-lui comunitar. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, cetățenii acestei uniuni (prin urmare și cetățenii români, cu începere de la 1 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni și de a ieși de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiționare sau formalitate, alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un pașaport. În baza art. 27-33 din aceeași Directivă cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la libera circulație și de rezidență pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalitățile refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul afectat.

Aceste norme au fost transpuse, de altfel în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European. Textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2006, prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a dreptului la libera circulație, în cazul returnării unui cetățean român în temeiul unui acord de readmisie are un caracter discriminatoriu în raport de regimul de care beneficiază ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene și se situează în afara ipotezelor strict și limitativ prevăzute prin dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza art. 20 alin. (2) din Constituție.

Cum legislația comunitară, prioritară în speță, nu permite restricționarea dreptului discutat decât în condițiile art. 27 din Directivă, excluzând rațiuni de ordin economic, de imagine ori cu caracter preventiv și cum simpla neîndeplinire de către pârât a formalităților privind intrarea ori șederea în Italia, neînsoțită de alte probe nu constituie, în sine, o conduită de natură să afecteze ordinea și securitatea publică a acestui stat, soluția respingerii cererii se justifică. Așa fiind, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 127/A din 19 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2007.