ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1827/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1827/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra cererii de revizuire de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 649 din 12 octombrie 2006
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială de contencios administrativ, a
admis recursul declarat de pârâta A.J.O.F.M.C.S. împotriva sentinței civile nr.
2093/C/2006 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și a modificat sentința
atacată în sensul că a respins acțiunea în contencios administrativ formulată
de reclamantul M.Ș.S. în contradictoriu cu A.J.O.F.M.C.S. ca neîntemeiată.
Instanța de control judiciar
a reținut ca fiind fondat recursul declarat de A.J.O.F.M.C.S., dat fiind că în
situația intimatului M.Ș.S., consilier juridic cu statut de funcționar public,
nu se poate face aplicabilitatea art. 60 alin. (2) din Statutul Profesiei de Consilier
juridic, articol în care se prevede ca în afara remunerației de bază stabilită
conform alin. (1) al art. 60, în funcție de anumite criterii care includ
specificul muncii și importanța socială a serviciilor profesionale, consilierul
juridic poate iniția negocierea unor prestații suplimentare în bani
reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în temeiul art.
25 și art. 26 din Legea nr. 53/2004 C. muncii.
Împotriva acestei decizii a formulat
cererea de revizuire intimatul M.Ș.S., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322
pct. 7 C. proc. civ., socotind că aceasta este potrivnică sentinței civile nr. 2093/C/2006
pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin prin care s-a admis acțiunea formulată
de reclamant și a fost obligată pârâta să emită decizie prin care să opereze modificările
privind încadrarea și stabilirea drepturilor ce revin reclamantului și anume să
acorde sporul de mobilitate de 20% și de confidențialitate de 15%, începând cu
data înscrierii reclamantului în Colegiul consilierilor juridici.
Pe calea revizuirii,
intimatul solicită astfel schimbarea în tot a deciziei supuse revizuirii în
sensul respingerii recursului intimatei A.J.O.F.M.C.S., și menținerea ca legală
și temeinică a sentinței civile nr. 2093/C/2006 a Tribunalului Caraș-Severin.
Cererea de revizuire astfel
cum a fost formulată este nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se
vor arăta în continuare.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în Instanța de Apel sau prin neapelare,
precum și a unei hotărâri dată de o Instanță de Recurs atunci când evocă
fondul, se poate cere și atunci când există hotărâri definitive potrivnice,
date de Instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași
pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Se constată că textul de
lege se referă la hotărâri definitive potrivnice, or revizuientul este într-o
gravă eroare, considerând că decizia pronunțată de Curtea de Apel în calea de
atac a recursului este contradictorie față de sentința pronunțată de Tribunalul
Caraș-Severin și care a făcut obiectul recursului.
Prin Decizia nr. 649 din 12
octombrie 2006 a Curtea de Apel Timișoara, secția comercială de contencios
administrativ, analizând recursul declarat de A.J.O.F.M.C.S. împotriva
sentinței civile nr. 2093/ C din 20 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul
Caraș-Severin și constatând că acesta este fondat, l-a admis și a modificat
sentința atacată respingând acțiunea în contencios administrativ formulate de
reclamant, ca neîntemeiată.
Așadar, decizia a cărei revizuire
se cere nu poate fi considerată potrivnică față de însăși sentința civilă, ce a
făcut obiectul recursului, sentință ce a fost modificată în calea de atac.
Din chiar cuprinsul cererii
de revizuire, se înțelege că revizuientul nu urmărește altceva decât schimbarea
în tot a deciziei supuse revizuirii și respingerea recursului intimatei cu
menținerea soluției pronunțate de prima Instanță și care a făcut obiectul
cererii de recurs.
Or, art. 327 C. proc. civ. prevede că în cazul hotărârilor definitive potrivnice dacă Instanța încuviințează
cererea de revizuire, ea va anula cea din urmă hotărâre.
Constatând deci că în speță
nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzută
de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează ca cererea de revizuire formulată de
intimatul M.Ș.S. să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de M.Ș.S. împotriva Deciziei nr. 649 din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 martie 2007.