ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 924/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 924/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra conflictului negativ de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin, complet specializat în litigii
de muncă și asigurări sociale, reclamanții N.D., C.G., B.E., M.S., B.D., C.I., U.I.,
M.P., D.I., A.I., R.A.M. și L.C. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Apărării
Naționale obligarea pârâtului la plata sumelor de bani constând în drepturi salariale
cuvenite și neachitate ca urmare a nereducerii impozitului pe venit din salariu
cu 30%, 40% și, respectiv 50% pentru cadrele militare decorate cu Ordinul „Meritul
militar".
Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a
chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin decizia civilă nr. 385 din 8 mai 2007,
Curtea de Apel Timișoara, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis
recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării, împotriva sentinței civile
nr. 112 din 23 ianuarie 2007 a Tribunalului Caraș-Severin și a trimis cauza spre
competentă soluționare Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 181 din 10 iulie
2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția
civilă, complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale, reținând că
în lipsa unor dispoziții legale exprese ale Legii nr. 188/1999 în forma sa nemodificată
prin Legea nr. 442/2006, care să dea competența materială a instanței de contencios
administrativ, litigiile privind cererile funcționarilor publici pentru acordarea
unor drepturi bănești se soluționează de tribunal.
La rândul său, Tribunalul Caraș-Severin,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios
administrativ și fiscal, constatând totodată existența conflictului negativ de competență
și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre rezolvarea acestuia.
În motivarea acestei soluții Tribunalul
Caras-Severin a reținut că reclamanții, având calitatea de funcționari publici (militari),
sunt aplicabile dispozițiile art. 91
1
din Legea nr. 188/1999 și cele
ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, constatând că litigiul este de competența instanței de contencios
administrativ, iar pârâtul fiind autoritate centrală, soluționarea cauzei revine
Curții de Apel Timișoara.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând
că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și
art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa
pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.
Analizând actele și lucrările dosarului,
Înalta Curte constată că reclamanții, în calitate de funcționari publici - cadre
militare, au solicitat obligarea pârâtului la plata unor drepturi bănești rezultate
din nereducerea impozitului pe venitul din salariu, pe aspectul competenței fiind
incidente dispozițiile art. 91
1
din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
Funcționarilor Publici raportate la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 91
1
din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, „cauzele care au
ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței
de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită
expres prin lege competența altor instanțe".
Pentru determinarea concretă a gradului
instanței competente să judece fondul unui astfel de litigiu, trebuie să ne raportăm
la poziția autorității pârâte în cadrul sistemului administrației publice, aplicând
dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilește că „litigiile
privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale
și județene (...) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale,
iar cele privind actele administrative sau încheiate de autoritățile publice centrale
(...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal
ale curților de apel (...)".
Cum în cauză reclamanții au calitatea de
funcționari publici, iar autoritatea pârâtă Ministerul Apărării este autoritate
a administrației publice centrale, sunt aplicabile dispozițiile art. 91
1
din Legea nr. 188/1999 raportate Ia cele ale art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea
nr. 554/2004, potrivit cărora competența materială în soluționarea fondului prezentei
cauze revine Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei privind pe N.D., C.G., B.E., M.S., B.D., C.I., U.I., M.P., D.I., A.I., R.A.M.
și L.C. și pe Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Economiei și Finanțelor,
în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi
6 martie 2008.