ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2043/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 15 martie 2006, reclamantul M.L.M. a chemat în judecat M.J. – C.C.C.L.R.A., solicitând anularea Deciziei nr. 251/2003 din 12 ianuarie 2006 prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă pentru bunicul său M.C. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că împotriva bunicului său s-a luat măsura abuzivă a arestării pentru o perioadă de 3 ani, fără ca acesta să fi fost judecat și condamnat printr-o hotărâre judecătorească. Prin sentința civilă nr. 2902 din 14 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a admis acțiunea; a anulat contestația și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască lui M.C.

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Instanța a reținut că măsura abuzivă a reținerii a fost luată în absența unei hotărâri de condamnare care să fi constatat că M.C. a desfășurat activitate fascistă în cadrul unei organizații de acest fel. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, M.J., motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței formulate de Curtea de Apel București susținând în esență că măsura arestării luată împotriva lui M.C. a fost justificată de activitatea legionară desfășurată de acesta așa cum rezultă din relațiile primite din partea Tribunalului Militar, și care nu au putut fi combătute de reclamant cu nici un alt mijloc de probă.

Faptul că măsura arestării s-a dispus în absența unei hotărâri judecătorești, s-a apreciat de către recurent a nu fi relevant în condițiile în care nici dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999 nu prevede o astfel de condiție. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999 calitatea de luptător în rezistența anticomunistă este recunoscută persoanelor care în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au fost condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, ori au fost supuse unor măsuri administrative abuzive, tot din motive politice. Pentru această din urmă categorie de persoane, acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă este însă condiționată, fiind posibilă numai în măsura în care acestea au săvârșit fapte în scopurile prevăzute de art. 2 alin. (1), exprimânu-și sub orice formă, personal, opoziția împotriva regimului comunist.

Astfel fiind și cum în cauză, din relațiile primite de la Tribunalul Militar, adresa din 17 martie 2004, a rezultat că M.C. a fost arestat pentru delictul de activitate legionară, a participat la rebeliunea din 1941, iar după rebeliune și-a continuat activitatea și internat prin Decizia M.A.I. 10052/59 într-o colonie de muncă pentru o perioadă de 36 luni, nelegal și netemeinic s-a apreciat de către Instanța de Fond că nu s-a făcut dovada că a desfășurat activitate fascistă. Faptul că nu a existat o hotărâre judecătorească de condamnare, nu are relevanță sub aspectul dovedirii legăturii cu mișcarea legionară, relațiile primite de la Tribunalul Militar necombătute de altfel, încadrându-se în categoria documentelor prevăzute de art. 4 alin. (3) din Regulamentul de aprobare și funcționare al Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

În fine, având în vedere și dispozițiile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999 care interzic expres persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor pentru care s-a dovedit că au desfășurat o activitate cu caracter fascist în cadrul unor mișcări de acest fel să beneficieze de prevederile ordonanței, se apreciază ca fiind vădit nelegală și netemeinică hotărârea Curții de Apel București, secția contencios administrativ. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.J. împotriva sentinței civile nr. 2902 din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de M.L.M. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2007.