ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2264/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Reclamanta SC M. SRL Covasna a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță, formulată în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, ca prin hotărârea instanței să se constate nulitatea absolută parțială a contractului nr. 74 din 23 iunie 2006 încheiat cu pârâta cu privire la clauza cuprinsă în art. 4 din contract, care reglementează tariful pentru serviciile prestate și pe cale de consecință să fie obligată pârâta să modifice contractul în sensul înlăturării clauzelor care vizează servicii nesolicitate, stabilirii prețului legal pentru accesul la peron de 0,6 euro pentru fiecare intrare și ieșire și totodată să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2718,83 lei reprezentând diferență între tarifarea eronată a serviciilor prestate și cea reală.

Tribunalul Covasna, astfel investit, prin sentința civilă nr. 1036 din 5 octombrie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că cele convenite de părți prin contractul nr. 74/2006 privind transportul de călători, are putere de lege conform principiului statuat de art. 969 C. civ., fiind exclusă substituirea instanței, voinței părților, materializată prin contract. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 4/ Ap pronunțată la data de 18 ianuarie 2007. Răspunzând motivelor de apel, instanța de control judiciar constată că prevederile art. 123 lit. k) din O.M.T.C.

nr. 1987/2005 nu au fost nesocotite de către pârâta intimată cu privire la tarifele aplicate pentru accesul pe peron în sensul că nu s-a evidențiat nici o diferențiere între operatorii de transport ci între serviciile oferite pentru cursele județene și cele interjudețene, diferențiere care este legală în raport și de cele statuate prin art. 4 pct. 34 și 35 din O.G. nr. 109/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 102/2006. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în tot a hotărârii instanței de apel, admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii introductive de instanță. Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând în argumentarea criticilor de încălcare a legii următoarele: Sub un prim aspect, recurenta a arătat că intimata percepând tarife diferențiate pentru același serviciu operatorilor de transport, după cum aceștia efectuează curse județene sau interjudețene, încalcă prevederile art. 123 lit. k) din Anexa la O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 potrivit cu care are obligația să aplice la încheierea contractelor cu operatorii de transport rutier, tarife egale pentru aceleași servicii. Sub un al doilea aspect, recurenta a susținut că interpretarea clauzei cuprinsă la art. 4 lit. b) din contract este greșită deoarece serviciul la peron implică trei operațiuni, respectiv intrare, garare, și ieșire, operațiuni ce nu pot fi tarifate distinct, ci urmează să se aplice un tarif unic de 0,6 euro.

Asupra recursului. Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate astfel cum au fost motivate, și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Obiectul contractului nr. 74 din 23 iunie 2006 încheiat între părți și semnat de reprezentantul legal al reclamantei în calitate de beneficiar l-a constituit asigurarea de către prestator pentru beneficiar a trei categorii de servicii potrivit art. 2 lit. a) – c) din contract. Cum reclamanta – recurentă și-a exprimat deplinul acord de voință, fără nici o altă mențiune asupra obiectului contractului, sub aspectul serviciilor prestate și a tarifelor aferente, susținerea acesteia în sensul că o parte din servicii i-au fost impuse, iar tarifele au fost aplicate diferențiat pentru aceleași serviciu, este lipsită de suport legal.

2. Potrivit Legii nr. 102 din 25 aprilie 2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, și care constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea și asigurarea transporturilor rutiere de mărfuri și personal și a activităților conexe, activitățile de transport sunt diferențiate pe categorii de transport local, județean și interjudețean, iar contractele comerciale încheiate în derularea acestor activități au la bază principiul liberei concurențe. 3. Prin urmare tarifele convenite de părți prin art. 4 din contract, diferențiat pe categorii de servicii oferite nu încalcă cadrul general statuat prin lege pentru desfășurarea acestor activități. 4. Clauza stabilită la art. 4 lit. b) referitoare la tariful de acces la peron a curselor interjudețene are un conținut clar și precis, așa cum corect a reținut și motivat instanța de apel.

Interpretarea clauzelor unei convenții constituie atributul exclusiv al instanței fondului sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al acestuia, astfel că și sub acest aspect, critica de nelegalitate formulată de recurență nu subzistă. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL COVASNA împotriva deciziei nr. 4 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2007.