ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2264/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2264/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată următoarele:
Reclamanta SC M. SRL Covasna
a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță, formulată în contradictoriu
cu pârâta SC I. SA, ca prin hotărârea instanței să se constate nulitatea
absolută parțială a contractului nr. 74 din 23 iunie 2006 încheiat cu pârâta cu
privire la clauza cuprinsă în art. 4 din contract, care reglementează tariful
pentru serviciile prestate și pe cale de consecință să fie obligată pârâta să
modifice contractul în sensul înlăturării clauzelor care vizează servicii
nesolicitate, stabilirii prețului legal pentru accesul la peron de 0,6 euro
pentru fiecare intrare și ieșire și totodată să se dispună obligarea pârâtei la
restituirea sumei de 2718,83 lei reprezentând diferență între tarifarea eronată
a serviciilor prestate și cea reală.
Tribunalul Covasna, astfel
investit, prin sentința civilă nr. 1036 din 5 octombrie 2006, a respins
acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel,
tribunalul a reținut, în esență, că cele convenite de părți prin contractul nr.
74/2006 privind transportul de călători, are putere de lege conform
principiului statuat de art. 969 C. civ., fiind exclusă substituirea instanței,
voinței părților, materializată prin contract.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de
Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 4/ Ap pronunțată la data de 18
ianuarie 2007.
Răspunzând motivelor de
apel, instanța de control judiciar constată că prevederile art. 123 lit. k) din
O.M.T.C. nr. 1987/2005 nu au fost nesocotite de către pârâta intimată cu
privire la tarifele aplicate pentru accesul pe peron în sensul că nu s-a
evidențiat nici o diferențiere între operatorii de transport ci între
serviciile oferite pentru cursele județene și cele interjudețene, diferențiere
care este legală în raport și de cele statuate prin art. 4 pct. 34 și 35 din O.G.
nr. 109/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 102/2006.
Împotriva acestei decizii,
reclamanta a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în tot a
hotărârii instanței de apel, admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii
introductive de instanță.
Recurenta a invocat motivul
de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în
argumentarea criticilor de încălcare a legii următoarele:
Sub un prim aspect,
recurenta a arătat că intimata percepând tarife diferențiate pentru același
serviciu operatorilor de transport, după cum aceștia efectuează curse județene
sau interjudețene, încalcă prevederile art. 123 lit. k) din Anexa la O.M.T.C.T.
nr. 1987/2005 potrivit cu care are obligația să aplice la încheierea
contractelor cu operatorii de transport rutier, tarife egale pentru aceleași
servicii.
Sub un al doilea aspect,
recurenta a susținut că interpretarea clauzei cuprinsă la art. 4 lit. b) din
contract este greșită deoarece serviciul la peron implică trei operațiuni,
respectiv intrare, garare, și ieșire, operațiuni ce nu pot fi tarifate
distinct, ci urmează să se aplice un tarif unic de 0,6 euro.
Asupra recursului.
Examinând decizia atacată în
raport de criticile formulate astfel cum au fost motivate, și având în vedere
dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este
nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul contractului nr.
74 din 23 iunie 2006 încheiat între părți și semnat de reprezentantul legal al
reclamantei în calitate de beneficiar l-a constituit asigurarea de către
prestator pentru beneficiar a trei categorii de servicii potrivit art. 2 lit. a)
– c) din contract.
Cum reclamanta – recurentă
și-a exprimat deplinul acord de voință, fără nici o altă mențiune asupra
obiectului contractului, sub aspectul serviciilor prestate și a tarifelor
aferente, susținerea acesteia în sensul că o parte din servicii i-au fost
impuse, iar tarifele au fost aplicate diferențiat pentru aceleași serviciu,
este lipsită de suport legal.
Potrivit Legii nr. 102
din 25 aprilie 2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile
rutiere, și care constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea și
asigurarea transporturilor rutiere de mărfuri și personal și a activităților
conexe, activitățile de transport sunt diferențiate pe categorii de transport
local, județean și interjudețean, iar contractele comerciale încheiate în
derularea acestor activități au la bază principiul liberei concurențe.
Prin urmare tarifele
convenite de părți prin art. 4 din contract, diferențiat pe categorii de
servicii oferite nu încalcă cadrul general statuat prin lege pentru
desfășurarea acestor activități.
Clauza stabilită la art. 4
lit. b) referitoare la tariful de acces la peron a curselor interjudețene are
un conținut clar și precis, așa cum corect a reținut și motivat instanța de
apel.
Interpretarea clauzelor unei
convenții constituie atributul exclusiv al instanței fondului sau apelului din
perspectiva caracterului devolutiv al acestuia, astfel că și sub acest aspect,
critica de nelegalitate formulată de recurență nu subzistă.
Așa fiind, Înalta Curte, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta SC M. SRL COVASNA împotriva deciziei nr. 4 din
18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 iunie 2007.