ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 februarie 2006, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată plângerea formulată de petiționarul M.T., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 474/P/2005 din 27 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Din oficiu, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a dosarului penal nr. 474/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a lucrării nr. 20055/458/N/2005 întocmită de același organ judiciar. Judecând plângerea, Curtea a verificat ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosar, reținând următoarele: La data de 10 martie 2004, partea vătămată M.T.

s-a adresat Judecătoriei Slatina cu o plângere prealabilă formulată împotriva lui D.M., la acel moment prefect al județului Olt, pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen. S-a arătat că în perioada noiembrie – decembrie 2004, D.M. a afirmat în public, inclusiv în cadrul unei conferințe de presă din 10 decembrie 2003, că partea vătămată a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și că ar trebui trimisă din nou în judecată pentru afacerile ilegale pe care le desfășoară și pentru conduita incorectă pe care o are, inclusiv aceea de a încerca să-l mituiască. Prin încheierea din data de 13 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr. 3169/2004 al Judecătoriei Slatina, cauza a fost trimisă Judecătoriei Sfântu Gheorghe, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată.

Prin sentința penală nr. 449 din 25 octombrie 2004 (dosarul nr. 2676/2004), Judecătoria Sfântu Gheorghe a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 206 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Instanța de judecată a constatat că plângerea părții vătămate a fost formulată peste termenul legal de 2 luni prevăzut de art. 284 C. proc. pen., calculat de la data de 14 decembrie 2003 (data apariției ultimului articol în presă) și care s-a împlinit înainte de sesizarea instanței de judecată, 10 martie 2004. Recursul declarat de partea vătămată împotriva acestei sentințe a fost admis de Tribunalul Covasna prin decizia penală nr. 6 R din 19 ianuarie 2005, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond.

Judecătoria Sfântu Gheorghe, prin sentința penală nr. 200 din 18 aprilie 2004, a trimis cauza spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerarea calității de deputat dobândită de D.M. în urma alegerilor din noiembrie 2004. Prin rezoluția nr. 474/P/2005 din 27 octombrie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. S-a reținut că afirmațiile făptuitorului D.M.

nu constituie calomnii întrucât, pe de o parte, ele reflectă o realitate constatată printr-o hotărâre judecătorească, iar pe de altă parte, ele reprezintă doar o informare a opiniei publice asupra unor măsuri întreprinse de organele abilitate privind verificarea activității firmei reprezentate de M.T., de efectuare a excavărilor de balast din zona lacului de acumulare Slatina. Verificările efectuate ulterior au confirmat afirmațiile făptuitorului, ceea ce s-a apreciat ca fiind încă o dovadă că acestea nu au avut un caracter calomniator. În baza art. 278 C. proc. pen., petiționarul M.T. a formulat plângere împotriva măsurii dispuse de procuror. Prin rezoluția nr. 20055/458/N/2005 din 12 ianuarie 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins plângerea ca nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere în fața instanței împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, solicitând admiterea acesteia, desființarea rezoluției atacate și reținerea cauzei spre judecare considerând că parchetul a fost greșit investit și nu era îndreptățit să se pronunțe în această cauză. Plângerea este nefondată. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal investit și s-a pronunțat în cauză în conformitate cu dispozițiile legale referitoare la competența după calitatea persoanei și după materie. În conformitate cu dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) și art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracțiunilor săvârșite de deputați și senatori.

Cum persoana împotriva căruia s-a formulat plângere penală prealabilă, D.M., a dobândit calitatea de deputat după săvârșirea infracțiunii, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei revenind Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror este legală și temeinică. Potrivit cercetărilor penale efectuate în cauză, nu s-a confirmat faptul că afirmațiile publice făcute de D.M. la adresa petiționarului au un conținut calomniator, ele referindu-se fie la situații stabilite prin hotărâre judecătorească, fie la împrejurări de interes public a căror rezolvare preocupa atât instituția prefectului județului Olt, cât și opinia publică.

De altfel, infracțiunea de calomnie prevăzută de art. 205 C. pen., a fost dezincriminată prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, astfel că acțiunea penală nu mai poate fi exercitată în cauză. Plângerea petiționarului M.T. fiind nefondată, Curtea urmează să o respingă, ca atare, potrivit dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.T. împotriva rezoluției nr. 474/P/2005 din 27 octombrie 2005, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei. Cu recurs, Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2006.