ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7375/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7375/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
SC B. SA Brașov, prin
lichidator SC C.E. SA Bacău a emis decizia nr. 20 din 22 noiembrie 2005, prin
care au fost respinse notificările nr.163/N, 168/N și 170/N din 11 iulie 2001,
formulate de petentele A.E. și A.V., cu motivarea că actele pe care acestea
le-au depus pentru dovedirea calității de persoane îndreptățite nu au fost
legalizate sau certificate, fiind astfel încălcate prevederile Legii nr.
10/2001 și normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Contestația formulată de
contestatoarele A.V.P., A.E., C.E., B.M. și B.Ș. împotriva acestei decizii a
fost respinsă, prin sentința nr. 492/S din 23 octombrie 2007, pronunțată de
Tribunalul Brașov, secția civilă.
Apelul declarat de
contestatoare împotriva sentinței tribunalului a fost respins, prin decizia nr.
36/Ap din 24 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și
pentru cauze cu minori și de familie.
Împotriva susmenționatei
decizii au declarat recurs contestatoarele, încadrându-l în prevederile art.
304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că au făcut dovada dreptului
de proprietate asupra liniei ferate industriale, prin contractul încheiat la
data de 11 aprilie 1944, vânzătoare fiind SA I.F.A. SA, contract în care se
menționa că a fost vândut și terenul de sub linia ferată, chiar dacă
identificarea acestor terenuri a fost imposibilă la data încheierii
contractului și că au dovedit preluarea și exploatarea efectivă a acestei linii
ferate, chiar și după data naționalizării.
Recurentele au mai susținut
că au făcut dovada dreptului de proprietate, prin contractul de
vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 noiembrie 1943 și în privința uzinei
de prelucrare a lemnului din localitatea Comandău, cu toate instalațiile
industriale și a imobilului denumit Vila Kovacs din aceeași localitate.
Totodată s-a mai susținut că
bunurile ce formează obiectul litigiului au fost inventariate cu ocazia
preluării lor de către Statul Român, prin Ministerul Agriculturii.
Recursul este nefondat.
Confirmând soluția instanței
de fond, instanța de apel a reținut corect, pe baza probelor administrate în
cauză, nedovedirea dreptului de proprietate al contestatoarelor sau al
autorilor acestora cu privire la calea ferată și celelalte imobile ce formează
obiectul litigiului, drept de proprietate ce nu a fost înscris în cartea
funciară.
Instanțele au stabilit legal
și faptul că nu poate fi dovedit transferul dreptului de proprietate prin
înscrisuri sub semnătură privată.
Așa fiind, se constată că a
fost făcută o corectă aplicare a legii stabilindu-se că nu a fost făcută dovada
de către contestatoare a calității de persoane îndreptățite la măsuri
reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, procesul-verbal de inventariere a
bunurilor mobile și imobile datat 27 noiembrie 1954 neputând suplini lipsa
altor probe, acesta fiind întocmit fără a fi fost verificat dreptul de
proprietate asupra bunurilor.
În consecință, recursul
urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
contestatorii A.V.P., A.E., C.E. și B.M. împotriva deciziei nr. 36/Ap din 24
martie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 noiembrie 2008.