ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4710/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 801 din 31 mai 2007, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului D.I. din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2/2005 a Judecătoriei sector 3 București și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în speță, urmând ca inculpatul D.I.

să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 2 aprilie 2006 la zi. S-a luat act că partea vătămată L.R. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 600.000 lei și a telefonului mobil marca Sony Ericsson. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul D.I., în loc public și pe timp de noapte, la data de 2 aprilie 2006, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată L.R.

de un cojoc, în care avea un telefon mobil și suma de 600.000 lei. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a suferit mai multe condamnări la pedepse cu închisoare, din care două atrag atât starea de recidivă postcondamnatorie, cât și starea de recidivă postexecutorie și având în vedere că prin rechizitoriu s-a reținut doar una dintre ele, instanța, din oficiu, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul reținerii atât a dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. a) cât și lit. b) C. pen.

Astfel, s-a reținut că, prin sentința penală nr. 2/2005 a Judecătoriei sector 3 București, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind arestat la data de 16 noiembrie 2004 și liberat la data de 22 noiembrie 2005, conform sentinței penale nr. 3191 din 17 noiembrie 2005 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 174 zile. În raport de această pedeapsă, instanța de fond a reținut că fapta dedusă judecății este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât inculpatul a săvârșit-o înainte de considerarea ca executată a pedepsei, respectiv în timpul liberării condiționate, ceea ce atrage revocarea acestui beneficiu, potrivit art. 61 C. pen.

În raport de condamnarea inculpatului, la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, aplicată prin sentința penală nr. 1460 din 13 septembrie 2001 a Judecătoriei sector.3 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1497 din 21 august 2002 a Curții de Apel București, sunt incidente dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., fapta dedusă judecății fiind săvârșită după considerarea ca executată a acestei pedepse. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D.I., care a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat și, în subsidiar, redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 281 din 22 august 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținându-se că inculpatul a aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii și picioarele, apoi i-a sustras bunurile, astfel că în mod corect fapta a fost calificată ca tâlhărie, iar pedeapsa corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.I., care a reiterat criticile formulate în apel, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, arătând că partea vătămată a fost implicată într-un incident cu alte persoane, în urma căruia a fost lovită și, în acest context, el a luat de jos cojocul lăsat de acesta.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând hotărârea recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de inculpat, cât și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Referitor la critica ce vizează greșita încadrare juridică a faptei ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată. Inculpatul a recunoscut că a sustras cojocul părții vătămate, însă nu a recunoscut exercitarea de violențe asupra acestuia. Probatoriul administrat în cauză contrazice însă susținerile inculpatului. Astfel, martorul U.C.M.

a confirmat că a văzut momentul când inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii și picioarele, însă nu a văzut momentul când i-a sustras bunurile. A văzut incidentul de la o distanță de 20 m, iar la locul faptei mai erau încă două persoane de sex feminin și alte două persoane de sex masculin. Din declarația martorului P.M. reiese că acesta se afla împreună cu partea vătămată, soția acestuia și concubina martorului în zona Republicii când la un moment dat, s-a apropiat de ei inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, care i-a cerut o țigară după care i-a insultat concubina. Inculpatul mai era însoțit de o persoană dar, în timp ce așteptau mașina dintr-un taxi au coborât mai multe persoane chemate de inculpat și a izbucnit un nou conflict, moment în care inculpatul a tras de cojocul părții vătămate.

Partea vătămată a expus aceeași situație de fapt ca și martorii audiați. Înalta Curte constată că situația de fapt a fost corect reținută de ambele instanțe, iar vinovăția inculpatului este dovedită. În drept, fapta acestuia care, în loc public și pe timp de noapte, a deposedat-o, prin violență, pe partea vătămată de un cojoc în care avea o sumă de bani și un telefon mobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. Nici critica inculpatului privind individualizarea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată. Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, ceea ce reprezintă o orientare spre minimul prevăzut de testul incriminator, iar o reducere a pedepsei nu se justifică, având în vedere că inculpatul a suferit mai multe condamnări anterioare, din care două i-au atras atât starea de recidivă postcondamnatorie cât și postexecutorie.

Față de considerentele mai sus reținute, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În temeiul art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen., cu aplicarea art. 88 C. pen., se va deduce prevenția pentru inculpat de la 2 aprilie 2006 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 281 din 22 august 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 aprilie 2006 la 12 octombrie 2007. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2007.