ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6814/2007

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

februarie 2006 pe rolul Tribunalului București, reclamanta G.S.C.L. a chemat în

judecată pe pârâții Municipiul București prin primarul general și Ministerul

Finanțelor Publice și a solicitat să se dispună retrocedarea terenului în

suprafață de 3189 mp, situat în București, teren ce a fost expropriat în anul

1986.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

acest teren a aparținut autoarei reclamantei S.E., care l-a dobândit conform

actului de partaj voluntar autentificat la data de 21 iunie 1940, în baza

căruia i-a revenit suprafața de 3758 mp, din totalul de 5011 mp; că autoarea

reclamantului a înstrăinat anumite porțiuni din terenul pe care îl deținea,

respectiv la 29 august 1956, prin act autentic de vânzare-cumpărare, suprafața

de 232,50 mp, iar la 17 ianuarie 1954, prin act sub semnătură privată,

suprafața de 305,5 mp, pentru realizarea unui drum; că din anul 1986 nu s-a mai

primit la organul fiscal impozitul pe teren, cu motivarea că bunul a fost

preluat de stat în vederea construirii liniei de metrou „Aurel Vlaicu”, fără a

se acorda despăgubirile corespunzătoare în urma actului de expropriere. În

drept au fost invocate de către reclamantă prevederile art. 35 din Legea nr.

33/1994.

Prin sentința civilă nr. 765 din 5

iunie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a, s-a admis excepția

inadmisibilității invocată de Municipiul București, prin primarul general și a

fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de contestatoarea G.S.C.L.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a constatat că Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005,

care constituie o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, stabilește

prin art. 1 alin. (1) că imobilele preluate abuziv în regimul anterior se

restituie în natură persoanelor îndreptățite, în timp ce la alin. (2) se

prevede că dacă nu este posibilă retrocedarea în natură se vor acorda

despăgubiri bănești prin echivalent.

Această lege instituie o procedură

administrativă prealabilă, obligatorie, prin art. 22, în sensul că persoana

îndreptățită va notifica prin executorul judecătoresc persoana juridică

deținătoare, solicitând restituirea în natură a bunului imobil, notificare la

care vor fi anexate actele doveditoare specificate la art. 23 din aceeași lege.

Or, conform acestui act normativ,

sancțiunea care intervine în cazul neformulării notificării, constă în

pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau

prin echivalent, deci operează decăderea.

În situația în care se invocă drept

temei juridic prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, fiind vorba de un

teren ce a fost expropriat în regimul anterior, este necesar ca reclamanta să

urmeze procedura prealabilă stabilită de Legea nr. 10/2001, în sensul de a

formula notificare prin executorul judecătoresc prin care să se solicite

retrocedarea imobilului.

Prin decizia civilă nr. 31/A din 17

ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a III-a, a admis apelul

declarat de apelanta-contestatoare, a desființat sentința apelată și a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând, în esență, următoarele:

Prin acțiune, reclamanta a solicitat

retrocedarea terenului în suprafață de 3189 mp situat în București, expropriat

în anul 1986, pe motiv că nu s-a realizat scopul exproprierii, în temeiul art.

35 din Legea nr. 33/1974, nefiind indicate ca temei de drept dispozițiile Legii

nr. 10/2001 sau ale art. 480 C. civ.

Ca atare, nu se impune verificarea

dacă reclamanta a urmat sau nu procedura administrativă prealabilă prevăzută de

Legea nr. 10/2001, întrucât nu s-a susținut că imobilul a intrat abuziv în

proprietatea statului și astfel, nu se verifică ipoteza prevăzută la art. 1

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, situație în care prima instanță trebuia să

procedeze la analizarea fondului cauzei, respectiv dacă sunt îndeplinite

condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru

nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, deoarece prin intrarea sa în vigoare a scos din sfera de

reglementare a Legii nr. 33/1994, imobilele expropriate. Potrivit art. 2 lit.

h) din Legea nr. 10/2001, în această categorie este inclus și imobilul în

litigiu.

În ședința publică din 11 octombrie

2007, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale a

Statului Român de a declara recurs, excepție întemeiată pentru următoarele

considerente:

Este de principiu că împotriva unei

hotărâri judecătorești singurele îndreptățite să formuleze căi de atac sunt

părțile din proces.

Ca atare, o terță persoană care nu a

figurat în proces în vreo calitate nu poate folosi calea de atac a recursului.

În prezenta cauză Statul Român nu a

fost parte în proces nici la prima instanță și nici în apel.

Reclamanta a chemat în judecată, ca

pârâți, pe Municipiul București prin primarul general și pe Ministerul

Finanțelor Publice în nume propriu. Procesul s-a purtat atât la tribunal, cât

și la instanța de apel între aceste părți, iar sentința primei instanțe și

decizia atacată au fost pronunțate cu privire la pârâții indicați în acțiune.

Deoarece Ministerul Finanțelor

Publice a stat în proces în nume propriu și nu ca reprezentant al statului,

Statul Român care nu a figurat în proces nu poate exercita calea de atac a

recursului.

Prin urmare, constatându-se că

recurentul nu are calitatea de a folosi calea de atac a recursului, se va

respinge recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

fără a se analiza criticile formulate de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 31 A din 17

ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie

2007.