ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 379/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la data de 6 ianuarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (10) din O.U.G. nr. 26/2004 ca fiind inadmisibilă, textul legal fiind abrogat, iar în ce privește art. 47 din O.G. nr. 26/2004 în raport de prevederile art. 44, art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a), b) și g) din Constituția României, ca neconcludentă. Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 47 din O.U.G.

nr. 26/2004, întrucât, deși admisibilă din perspectiva condițiilor prevăzute la art. 23 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția nu este concludentă în raport de acțiunea reclamantei, ce vizează comportamentul său contractual, impus de convenția de privatizare și de prevederile Ordinului nr. 6980 din 28 iulie 2006. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal reclamata SC A.C. SA Criscior, invocând dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată. Recurenta critică soluția curții de apel pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care reglementează procedura sesizării Curții Constituționale. Arată că apărarea pârâtei este întemeiată tocmai pe textul de lege vizat de excepția de neconstituționalitate astfel că, în realitate, nu există nici un impediment legal pentru sesizarea instanței competente cu soluționarea excepției.

Intimata A.V.A.S. nu a formulat întâmpinare. Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate, precum și sub toate aspectele potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție Curte constată că recursul este fondat. Inițial excepția de neconstituționalitate a vizat dispozițiile art. 26 alin. (10) din O.U.G. nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul A.P.A.P.S. și consolidarea unor privatizări, text invocat de intimata – pârâtă A.V.A.S. în întâmpinarea formulată, ca argument pentru justificarea soluției administrative concretizate prin Hotărârea Consiliului Director al A.V.A.S. nr. 62/11 decembrie 2007, de dispunere a măsurii revocării înlesnirilor la plata obligațiilor către F.N.U.A.S., acordate prin Ordinul A.V.A.S.

nr. 6980 din 28 iulie 2006. Recurenta – reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea acestei hotărâri, susținând, în esență, că revocarea înlesnirilor a fost disproporționată în raport de întârzierile înregistrate în plata obligațiilor fiscale care, în mare măsură, nu îi sunt imputabile, ci au fost generate de deficiențele de decontare ale sistemului bancar. În apărare, intimata – pârâtă A.V.A.S. a arătat că este nerelevantă durata întârzierilor, câtă vreme prevederile art. 26 alin. (10) din O.U.G. nr. 26/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 442/2004 sunt ferme în sensul că revocarea înlesnirilor operează din ziua imediat următoare celei până la care trebuia efectuată plata, conform graficului de eșalonare ce face parte integrantă din Ordinul A.V.A.S.

nr. 6980/2006, respectiv 29 martie 2007. La data formulării întâmpinării, 18 iulie 2008, reglementarea în discuție era deja abrogată prin O.U.G. nr. 26/2005 privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante, așa încât recurenta – reclamantă a indicat că invocă neconstituționalitatea art. 47 din O.U.G. nr. 26/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 442/2004, cu modificările și completările ulterioare, text care conține o prevedere similară. În concret, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate este în discuție se regăsește în cuprinsul alineatului (2) al art. 47 din O.U.G. nr. 26/2004, potrivit cu care „nerespectarea condițiilor și a termenelor în care s-au acordat înlesnirile prevăzute în ordinul comun atrage anularea acestora, începerea sau continuarea, după caz, a executării silite”.

Respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederii legale citate s-a fundamentat pe neconcludența excepției, prima instanță considerând, de fapt, că pricina poate fi soluționată făcând abstracție de textul legal atacat. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este necesar ca dispoziția legală atacată „să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”. Din succinta expunere a susținerilor părților din litigiul de fond rezultă cu claritate că dispozițiile examinate au legătură cu pricina, constituind chiar fundamentul legal al apărărilor intimatei – pârâte.

Ca urmare, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. raportat la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite recursul și va modifica încheierea atacată în sensul că va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (2) din O.U.G. nr. 26/2004, exprimând totodată opinia, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, că excepția este neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Criscior împotriva încheierii din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 din O.U.G. nr. 26/2004. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.