ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune, reclamantul N.V.

a chemat în judecată pârâta Banca Comercială R., sucursala Iași, pentru a se

dispune radierea gajului instituit asupra autoturismului Mercedes Benz

proprietatea sa și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum

de 500 lei/zi, de la data introducerii acțiunii și până la radierea gajului.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Judecătoriei Iași și a format obiectul dosarului nr. 15126/2005.

Prin sentința nr. 7741 din 10

octombrie 2005 a Judecătoriei Iași a admis excepția necompetenței materiale a

instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Iași, secția comercială.

Cauza a fost înregistrată la

Tribunalul Iași sub nr. 11365/2 decembrie 2005.

Tribunalul Iași, prin

sentința nr. 353/ E din 5 aprilie 2006, a respins acțiunea reclamantului

reținând că prin plata ratelor de leasing în favoarea SC M. SRL IAȘI

reclamantul a făcut o plată nedatorată, deși avea cunoștință că noul său

creditor este pârâta R.B., sucursala IAȘI.

Împotriva sentinței a formulat

apel reclamantul N.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de leasing

financiar încheiat cu SC M. SRL IAȘI, la încheierea contractului având loc

transferul de proprietate al bunului, devenind proprietarul autoturismului.

Apelantul a mai arătat că nu

a încheiat contractul de cesiune de creanță prin care să se oblige să efectueze

plățile către intimata-pârâtă, că nu a acceptat în mod expres această cesiune,

și a fectuat legal și valabil plățile către cel față de care era obligat prin

contractul de leasing.

Curtea de Apel Iași, secția comercială,

prin decizia nr. 104 pronunțată la 27 noiembrie 2006, a admis apelul

reclamantului N.V., a schimbat în tot sentința și a admis acțiunea obligând

pârâta Banca Comercială R., sucursala Iași, să radieze gajul instituit asupra

autoturismului Mercedes Benz proprietatea reclamantului.

Prin aceeași hotărâre a

obligat pârâta să plătească reclamantului daune cominatorii în cuantum de 500

lei, de la data introducerii acțiunii, 4 august 2005 și până la radierea

gajului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că reclamantul a efectuat integral plățile așa cum

s-a obligat prin contractul de leasing, dovedind cu actele de plată, iar

refuzul pârâtei privind radierea gajului constituit, este nejustificat.

Reclamantul, prin cererea

înregistrată, la data de 31 ianuarie 2007, a solicitat îndreptarea erorii

materiale cuprinsă în decizia nr. 104 din 27 noiembrie 2006 ce s-a pronunțat în

cauză, în sensul precizării obligării intimatei la plata daunelor cominatorii

în cuantum de 500 lei/zi de la data introducerii acțiunii și până la radierea

gajului în temeiul art. 281 C. proc. civ.

Curtea de Apel Iași, secția comercială,

prin încheierea pronunțată în camera de consiliu de la 7 februarie 2007, a

admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamant și a dispus

consemnarea în minuta și dispozitivul deciziei nr. 104 din 27 noiembrie 2006 a

Curții de Apel Iași a obligației pârâtei la plata către reclamant a daunelor

cominatorii de 500 lei/zi de la data introducerii acțiunii (4 august 2005) și

până la radierea gajului, cum este corect.

Împotriva deciziei nr. 104

din 27 noiembrie 2006 cât și a încheierii pronunțată în camera de consiliu la 7

februarie 2007 de Curtea de Apel Iași, secția comercială, pârâta R.B. SA, sucursala

IAȘI a declarat recurs criticându-le pentru nelegalitate.

Prin criticile formulate

împotriva deciziei, recurenta a arătat că a făcut dovada faptului că

reclamantul a acceptat cesiunea de creanță și că prin aceeași declarație de

acceptare s-a obligat să achite ratele de leasing în favoarea sa, dar cu toate

acestea debitorul cedat, a ignorat efectele contractului de cesiune de creanță

și a continuat să efectueze plățile vechiului creditor (SC M. SA) care însă nu

a folosit aceste sume pentru a rambursa creditul acordat în vederea finanțării

achiziționării autoturismului Mercedes Benz.

Recurenta mai arată că

singura plată valabilă pe care reclamantul ar fi putut să o facă era plată

făcută în contul noului său creditor, R.B. SA SUCURSALA IAȘI cesionarul din

contractul de cesiune de creanță, pe care reclamantul a acceptat-o prin

declarația de acceptare.

Recurenta conchide arătând

că afirmațiile privind reaua-credință a băncii nu au fost susținute cu nici un

mijloc de probă și nu s-a dovedit că sumele virate către R.B. au fost folosite

în alte scopuri și deci obligarea sa la plata daunelor este abuzivă și lipsită

de suport legal.

Cu privire la închierea

pronunțată, la data de 7 februarie 2007, recurenta-pârâtă arată că instanța

prin această încheiere de îndreptare eroare materială a soluționat de fapt o

chestiune de fond care poate fi restabilită doar prin intermediul unei căii de

atac formulate împotriva deciziei nr. 104 din 27 noiembrie 2006.

A mai menționat că hotărârea

nu poate fi completată cu elementele omise la darea soluției mai ales când din

cuprinsul hotărârii nu reiese că ar putea fi vorba de o asemenea precizare.

Recurenta-pârâtă a solicitat

admiterea recursului și respingerea cererii de îndreptare eroare materială.

Recursurile declarate de

pârâtă sunt întemeiate și vor fi admise pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și

înscrisurilor de la dosar rezultă că intimatul-reclamant prin actul adițional nr.

5 din 18 aprilie 2002 prin care i s-a cedat beneficiul contractului de leasing,

a preluat obligația de plată a ratelor de leasing iar prin declarația de

acceptare a recunoscut că R.B. este noul său creditor, și s-a obligat să achite

ratele de leasing în favoarea acesteia, la termenele comunicate de bancă. Cu

toate acestea, deși cunoscând noul său creditor, intimatul-reclamant face plata

ratelor de leasing în favoarea SC M. SRL IAȘI.

Având în vedere

considerentele anterior menționate rezultă că reclamantul a făcut de fapt o

plată nedatorată și deci corect a refuzat pârâta radierea gajului, astfel încât

apare nelegală decizia recurată, prin care instanța de apel greșit a apreciat

ca fiind dovedită reaua-credință a pârâtei.

În temeiul aceluiași greșit

raționament și anume culpa pârâtei în refuzul său de a radia gajul asupra

autoturismului, în mod nelegal instanța de apel a obligat pârâta la plata de

daune cominatorii în cuantum de 500 lei/zi.

În concluzie, având în

vedere că hotărârea recurată cât și încheierea pronunțată, la data de 7

februarie 2007, sunt nelegale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica

decizia în sensul că va respinge apelul reclamantului, menținând sentința ca

temeinică și legală și va respinge cererea de îndreptare eroare materială

formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâta R.B. SA, sucursala Iași, împotriva deciziei nr. 104 din 27 noiembrie

2006 și a încheierii din 7 februarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Modifică decizia recurată în

sensul că respinge apelul reclamantului Norocea Victor formulat împotriva

sentinței nr. 353/ E din 5 aprilie 2004 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Respinge cererea de

îndreptare eroare materială formulată de reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2008.