ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 381/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 25 aprilie 2007, S.P.R.D.

a solicitat ca în contradictoriu cu M.I.R.A. și Guvernul României să se

constate nelegalitatea Ordinului nr. 400/2004 emis de primul pârât și actelor

care au stat la baza emiterii ordinului.

De asemenea, a cerut să se

dispună publicarea hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată în cauză,

conform art. 23 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că în emiterea actului administrativ contestat nu a fost

respectată procedura instituită de Legea nr. 52/2003 privind transparența

decizională în administrația publică.

Mai precis nu a fost

îndeplinită obligația autorității publice de a informa și supune dezbaterii

publice proiectul de act normativ, precum și obligația de a permite accesul cetățenilor

la adoptarea deciziilor administrative.

Reclamantul a precizat că

ordinul contestat nu a constituit, la data emiterii sale, un document

clasificat, având natura unui act normativ în înțelesul art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 52/2003, întrucât reglementează procedura de cercetare disciplinară

aplicabilă tuturor polițiștilor din structura M.I.R.A.

În sfârșit, reclamantul a

menționat faptul că actul administrativ nu a fost publicat în M. Of., deși

această cerință de formă constituie, la rândul său, o obligație legală a

autorității publice emitente, a cărei încălcare este de natură a lipsi actul de

efecte juridice și caracter obligatoriu.

Prin sentința civilă nr. 672

din 27 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea reclamantului la judecata

celui de al doilea capăt de cerere.

Totodată, a respins ca

neîntemeiată cererea formulată în cadrul primului capăt al acțiunii, reținând

că reclamantul, ca reprezentant al membrilor săi de sindicat nu a învederat

care anume au fost consecințele vătămătoare ale actului normativ pentru acei

membrii, despre care susține că trebuiau consultați înainte de emiterea

actului. Că, din afirmațiile reclamantului nu a rezultat nici împrejurarea că

într-o eventuală dezbatere prealabilă a ordinului ministerial, membrii de

sindicat ar fi solicitat o altă formulare a normelor sau a anumitor

reglementări necuprinse în ordin.

În sfârșit, curtea de apel a

reținut că în raport de dispozițiile art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001,

pârâtul M.I.R.A. nu avea obligația de publicare a actului administrativ

normativ deoarece obiectul reglementării vizează sectorul de apărare, ordine

publică și siguranță națională.

Hotărârea instanței de fond

a fost atacată cu recurs de către reclamantul S.P.R.D.

Recurentul a susținut că

instanța de fond a soluționat cauza fără a observa contradicția care există

între dispozițiile art. 27 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001

și normele conținute în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, care au o

forță juridică superioară și trebuie aplicate cu prioritate.

De asemenea, curtea de apel

a interpretat greșit normele regulamentare, considerând că ele au caracter derogatoriu

față de reglementarea legală mai sus menționată, ale cărei norme imperative nu

pot fi ignorate.

Criticile formulate în

cadrul celor două motive de recurs nu sunt întemeiate.

Cum deja s-a arătat cu

prilejul expunerii rezumative a conținutului acțiunii, prima obiecție a

reclamantului cu privire la Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul

disciplinar al personalului din cadrul M.I.R.A. se referă la o pretinsă

nerespectare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 52/2003 privind transparența

decizională în administrația publică.

Admisibilitatea acțiunii în

contencios administrativ este însă, condiționată în toate cazurile de dovada

vătămării reclamantului într-un drept subiectiv sau interes legitim prin

emiterea actului administrativ supus controlului jurisdicțional sau prin nesoluționarea

în termenul legal al unei cereri.

Or, în speță, reclamantul în

calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat nu a indicat care anume

au fost consecințele vătămătoare ale ordinului contestat, ce reglementează în

detaliu regimul disciplinar aplicabil personalului din structurile M.I.R.A.

Nu s-a demonstrat câtuși de

puțin nici faptul că prin omisiunea autorității publice emitente de a supune

dezbaterii publice proiectul de act normativ s-a adoptat o reglementare prin care

ar fi lezate drepturi sau interese legitime ale polițiștilor.

Indiscutabil, ordinul M.A.I.

nr. 400/2004, face parte din categoria actelor normative care, potrivit art. 27

alin. (3) din H.G. nr. 555/2001 nu sunt supuse regimului general de publicare

în M. Of. al României, Partea I. El nu este primul act normativ care

reglementează regimul disciplinar al personalului din cadrul M.I.R.A. și

oricum, potrivit art. 26 alin. (3) din Regulamentul privind măsurile

metodologice, organizatorice, termenele și circulația proiectelor de acte

normative în M.I.R.A., aprobat prin Ordinul nr. 533/2003 emis de același

minister, actele normative interne, nesecrete, nebroșate, se multiplică și se

difuzează unităților din subordine de către comandamentele de armă, inspectoratele

și direcțiile generale, direcțiile Aparatului Central (similare).

În condițiile în care până

în prezent, nu s-a constatat pe cale de excepție, nelegalitatea dispozițiilor art.

27 alin. (3) din H.G. nr. 555, instanța de fond nu le putea ignora în

soluționarea litigiului de față.

Adăugând la aceste argumente,

faptul că rațiunea nepublicării ordinului M.A.I. nr. 400/2004 este legată de

domeniul său de reglementare limitat, aplicabil doar unei categorii

profesionale (personalului M.I.R.A.), Înalta Curte apreciază că în mod corect curtea

de apel a respins primul capăt de cerere din acțiunea reclamantului ca

neîntemeiat.

În consecință și în lipsa

unor motive de casare de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) din C.

proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.P.R.D. împotriva sentinței civile nr. 672 din 27 februarie 2008 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2009.