ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5858/2008

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

1.

Cererea de

chemare în judecată

1.1.

Obiect

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, la 3 februarie 2005,

reclamantul H.W.J. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului

Sighișoara pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună

anularea Dispoziției nr. 1580 din 26 octombrie

2004 emisă de primar, în subsidiar stabilirea

pe bază de expertiză a

valorii de circulație a întregului imobil, astfel cum este înscris în cartea

funciară și în evidențele administrative ale primăriei.

1.2.

În fapt

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că dispoziția

primarului, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a

imobilelor situate în Sighișoara, înscrise

în C.F. nr. 2450, motivat de faptul că terenurile au

fost atribuite în baza Legii nr. 18/1991, este nelegală.

La data depunerii notificării nu erau emise titluri pe seama

persoanelor menționate în

dispoziția

atacată.

Dacă

restituirea în natură a terenurilor nu este posibilă, atunci organul emitent al

deciziei era obligat, potrivit Legii nr.

10/2001, să facă propuneri concrete de acordare a

măsurilor reparatorii

în echivalent.

1.3.

Î

n drept

Reclamantul nu și-a motivat în

drept cererea.

2.

Î

ntâmpinarea

Primăria municipiului Timișoara a depus întâmpinare prin care a

solicitat respingerea

cererii de chemare în judecată întrucât terenurile revendicate au fost

atribuite în baza Legii

nr. 18/1991, ca reconstituire a dreptului de proprietate

al unor cetățeni.

Sunt incidente dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 10/2001.

3.

Hotărârea

primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 1343 din 9 octombrie 2007 Tribunalul Mureș,

secția civilă, a

respins

contestația ca nefondată.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit raportului de expertiză

efectuat în cauză terenul înscris în C.F. 2450

situat în Sighișoara, a făcut

obiectul Legii nr. 18/1991, fiind atribuit

anumitor persoane.

În aceste condiții, sunt

incidente în cauză dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

4.

Hotărârea instanței

de apel

Prin decizia nr. IA din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

secția

civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a fost respins ca

nefondat

apelul declarat de

reclamant.

Instanța de

apel a arătat că din coroborarea probelor administrate în cauză

rezultă că prima instanță a apreciat în mod corect

că terenul revendicat de reclamant la Legea nr. 10/2001 a făcut obiectul

restituirii în baza Legii nr. 18/1991.

Unul dintre principiile necesare aplicării corecte și unitare a legii

este asigurarea

respectării

stabilității raporturilor de proprietate prin conservarea și respectarea

drepturilor dobânditorilor de bună-credință.

Atât timp cât

terenul în litigiu a format obiectul legii fondului funciar,

modalitatea de soluționare a notificării este

respingerea ei pe acest considerent, fără posibilitatea de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent. În atare situație nici

petitul subsidiar nu

putea fi admis.  5.

Recursul

5.1. Motive

Reclamantul a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9

C. proc. civ., prin

care a formulat, în esență, următoarele critici:

În

mod nelegal instanța de apel nu a desființat sentința și nu a trimis cauza spre

rejudecare primei instanțe câtă vreme nu a fost soluționat petitul subsidiar

prin care

reclamantul solicitase

stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Instanța de

control judiciar a apreciat neîntemeiat că petitul subsidiar era inadmisibil,

câtă vreme din probatoriul administrat rezultă că terenurile în litigiu au fost

trecute în proprietatea statului în mod abuziv prin expropriere în baza

Decretului nr. 187/1945 și ca atare în mod abuziv s-a reconstituit dreptul de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea unor terțe persoane.

În situația în care restituirea în natură nu era posibilă, unitatea

învestită cu

soluționarea

notificării avea obligația de a stabili măsurile reparatorii prin echivalent.

În speță nu

sunt aplicabile dispozițiile cu privire la măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 247/2005 pentru că dispoziția a fost emisă sub imperiul Legii nr.

10/2001, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Instanța de control judiciar a aplicat art. 8 din Legea nr. 10/2001 în

forma în

vigoare

ulterior emiterii dispoziției atacate. La data formulării notificării și nici

la data emiterii deciziei atacate nu erau excluse din categoria imobilelor ce

formează obiectul

Legii nr.

10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților.

5.2. Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Este necontestat că pentru terenurile ce formează obiectul notificării

adresate de

reclamant Primăriei

municipiului Sighișoara au fost emise titluri de proprietate în

temeiul Legii nr. 18/1991, la 19 noiembrie 1992

și 29 iunie 1993.

Conform art.

8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data

adoptării legii, nu intră sub incidența acestei

legi terenurile al căror regim juridic este

reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr.

1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii

nr.

169/1997.

Art. 6 alin.

(3) din Legea nr. 1/2000 prevedea, la data publicării legii, că, în

situația în care anumite suprafețe sunt

revendicate de doi cetățeni, dintre care unul este fostul proprietar, căruia i

s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada

anilor 1953 - 1959, și cel de al doilea, persoana

căreia i s-a atribuit teren din cel preluat

de la fostul proprietar în

limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor

create, se va restitui terenul în natură ambilor

solicitanți. în cazul în care resursele sunt

insuficiente, se va atribui

în natură terenul persoanei care deține actele de proprietate,

iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea

terenuri vor fi despăgubiți în condițiile

legii.

Textul nu

făcea distincție în privința destinației dobândite de terenuri după preluarea

prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1953-1959, astfel încât apare

lipsit de relevanță faptul că nu au fost cooperativizate, așa cum susține

reclamantul pentru a justifica incidența Legii

nr. 10/2001. Întrucât terenurile solicitate

au fost preluate în baza Legii nr. 187/1945, reclamantul avea

posibilitatea să recurgă la

prevederile

sus enunțate pentru valorificarea pretențiilor sale. Drept urmare, în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 care, încă de la

intrarea sa în

vigoare a interzis

acordarea măsurilor reparatorii pe care le-a reglementat celor care au

beneficiat sau ar fi putut să beneficieze de

prevederile Legii nr. 1/2000.

De vreme ce

terenurile nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, reclamantul nu poate să

beneficieze, în sistemul acestei legi, nici de măsurile reparatorii prin

echivalent solicitate în subsidiar, aspect reținut corect de ambele instanțe.

Având în vedere cele mai sus arătate, instanțele de fond au făcut

aplicarea și

interpretarea

corectă a prevederilor legii materiale incidente, motiv pentru care nu sunt

îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul H.W.J. împotriva deciziei nr. 1A din

9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.