ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 117/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 aprilie 2007, reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B. anularea Hotărârii nr. 16448/ 34 din 21 februarie 2007 emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 privind aprobarea O.G. nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului - Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 17 martie 1942, în Comuna Mihai Viteazul, Jud. Constanța, când părinții săi erau refugiați, după 1 an și 6 luni de la încheierea Tratatului de la Craiova dintre România și Bulgaria în data de 7 septembrie 1940. A mai arătat reclamantul că părinții săi, C.M. și C.P. și cei patru copii s-au refugiat din localitatea Atmageaua Tătăneasca, Jud. Durostor, Bulgaria în România, comuna Mihai Viteazul jud. Constanța, el născându-se în această din urmă localitate.

Prin sentința civilă nr. 1460 din 30 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 16448/ 34 din 21 februarie 2007 emisă de pârâtă, și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea 189/2000, pentru perioada martie 1942 - martie 1945. Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că reclamantul a dovedit strămutarea părinților săi, precum și aspectul că s-a născut la aproape 2 ani de la refugiul acestora. A mai reținut prima Instanță că efectele persecuțiilor etnice exercitate asupra părinților s-au răsfrânt implicit și asupra reclamantului, suportând și el aceleași privațiuni.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C. P.M.B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 ind. 1 din C. proc. civ. În esență, recurenta a arătat că niciunde în cuprinsul Legii 189/2000 nu se prevede că pot beneficia de prevederile acesteia și persoanele asupra cărora s-au răsfrânt efectele strămutării. Recursul este nefondat. Analizând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 304 ind. 1 C. proc. civ., raportat la motivele de recurs invocate, Înalta Curte apreciază următoarele: Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este de necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 17 martie 1942, în localitatea Mihai Viteazul, județul Constanța, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în județul Durostor - Bulgaria.

Fiind născut la aproape doi ani de la refugiul părinților săi, intimatul - reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Prin urmare constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinței civile nr. 1460 din 30 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2008.