ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 693 și 9 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A dedus reținerea din 10 iulie 2005. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.A., la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

A dedus reținerea din 10 iulie 2005. A luat act că partea vătămată Șt.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și a constatat recuperat integral prejudiciul infracțional, estimat la suma de 500 RON, prin modalitatea restituirii în natură. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prin rechizitoriul nr. 28084/P/2005 din 7 decembrie 2005 întocmit de Tribunalul București și înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 46596/3/7 decembrie 2005, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpații C.A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

și Z.A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 9 iulie 2005, inculpații C.A. și Z.A. s-au întâlnit în zona de domiciliu și au luat hotărârea infracțională de a deposeda diverse persoane de bunuri mobile. În vederea punerii în aplicare a hotărârii infracționale, inculpații s-au deplasat în zona centrală a municipiului București, parcurgând traseul: Piața Romană - Piața Unirii - Parcul Tineretului. În jurul orelor 2,5 – 2,30, partea vătămată Șt.E. se deplasa pe Bd. Dimitrie Cantemir, din direcția Piața Unirii spre Parcul Tineretului, intenționând să ajungă la locuința sa din str. Vișana, și fiind însoțită de martora L.A., având în mâna stângă geanta personală ce conținea acte, bunuri și bani.

În aceste condiții, cei doi inculpați au observat-o pe partea vătămată și pe martora L.A. și au pornit în urmărirea acestora din urmă. Prin surprindere, inculpatul C.A. a apucat geanta părții vătămate cu mâinile și a început să tragă puternic de bun pentru a-l smulge, partea vătămată a opus rezistență, ținând strâns de geantă cu amândouă mâinile, a căzut la pământ datorită acțiunii inculpatului C.A. care a continuat să tragă de geantă, târând-o pe partea vătămată pe o distanță de aproximativ 2 m. La un moment dat, mânerul genții s-a rupt astfel încât, inculpatul C.A. a fugit, având asupra sa geanta părții vătămate, însoțit de coinculpatul T.A. care, până atunci, rămăsese alături de prietenul său.

Cei doi inculpați au fugit în direcția Piața Unirii. Pe str. Oițelor, lucrătorii Secției 14 Poliție l-au prins și l-au imobilizat, la scurt timp de la comiterea faptei pe inculpatul C.A., care avea asupra sa geanta sustrasă din mâna părții vătămate. Deși inculpatul Z.A. a reușit să dispară de la locul faptei, s-a prezentat ulterior, la sediul Secției 14 Poliție pentru cercetări. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.A. și Z.A. Inculpatul C.A. a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând suspendarea condiționată a executării acesteia. Inculpatul Z.A. a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, achitarea întrucât nu a exercitat nici un act material la comiterea faptei, nu l-a ajutat pe coinculpatul C.A.

și nu a asigurat paza, cum greșit s-a reținut. În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia. Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate criticile inculpatului Z.A. doar sub aspectul individualizării pedepsei, având în vedere contribuția sa la comiterea faptei, redusă în raport cu cea a coinculpatului C.A., aspect ce trebuia să se regăsească și în cuantumul pedepsei. Critica sub aspectul greșitei condamnări s-a apreciat ca nefondată, din probe rezultând ajutorul moral pe care l-a acordat autorului infracțiunii. De asemenea, s-a apreciat ca nefondat apelul inculpatului C.A., constatându-se o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen.

În consecință, prin decizia penală nr. 740 din 27 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul inculpatului Z.A., a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Z.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.A. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații C.A. și Z.A. reiterând criticile formulate în apel. Inculpatul C.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 14 și 20 C. proc.

pen., solicitând reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia, în temeiul art. 81 C. pen. sau suspendarea sub supraveghere în temeiul art. 86 1 C. pen. Inculpatul Z.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și 14 C. proc. pen. (în reglementarea anterioară modificării Codului de procedură penală), solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia, în baza art. 81 C. pen. Înalta Curte, analizând hotărârile pronunțate în cauză, atât din perspectiva cazurilor de casare invocate de inculpați, cât și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că sunt fondate doar criticile sub aspectul modalității de executare a pedepselor. Critica formulată de inculpatul Z.A., prin care acesta susține că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat, nu este întemeiată. Inculpatul afirmă că, sub aspectul laturii subiective nu s-a stabilit prin probatoriu intenția sa de a-l ajuta pe autor la comiterea faptei, iar sub aspectul laturii obiective nu este îndeplinită condiția prin care contribuția complicelui să fi folosit efectiv la săvârșirea faptei penale. Nici una din aceste apărări nu este justificată, fiind contrazisă de materialul probator administrat. Astfel, chiar din declarațiile celor doi inculpați rezultă, sub aspectul laturii subiective, că în seara zilei de 9 iulie 2005, s-au întâlnit în zona de domiciliu și au luat hotărârea infracțională de a deposeda persoane de bunuri.

Inculpatul C.A. arată că: în jurul orelor 21,00, am ajuns cu prietenul meu (Z.A.) în zona Piața Unirii unde ne-am hotărât, de comun acord, să sustragem unei persoane necunoscute, pe care o vom întâlni pe stradă, un telefon mobil sau o geantă, urmând să împărțim banii sustrași”. Inculpatul Z.A. arată că: „de acasă ne-am hotărât să mergem la Piața Unirii unde A. avea de gând să ia o geantă de la cineva pentru a-și plăti niște datorii. În tot acest timp cât ne-am plimbat de când am plecat de acasă am urmărit persoane care afișau genți care puteau fi smulse pentru a valorifica ulterior bunurile ce se aflau în interior”. Cât privește latura obiectivă a complicității, din declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale martorei L.A., reiese că, în tot timpul activității infracționale desfășurate de inculpatul C.A., celălalt inculpat s-a aflat alături de primul, au fugit împreună de la locul faptei și, mai mult, Z.A.

nu l-a împiedicat să săvârșească fapta infracțională. Înalta Curte apreciază însă, ca fiind întemeiate criticile ambilor inculpați sub aspectul individualizării pedepsei, dar nu referitor la cuantumul acestora ci referitor la modalitatea de executare. Din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 20 C. proc. pen., Înalta Curte constată că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea acesteia sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen. Pentru inculpatul C.A., Înalta Curte reține că acesta era și la momentul săvârșirii faptei și ulterior, pe toată perioada desfășurării procesului penal, încadrat în muncă, are o vârstă tânără și nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, așa cum rezultă din dosar, era, atât la momentul săvârșirii faptei, cât și în prezent, student la Facultatea de Arhitectură a Universității Spiru Haret.

Pentru inculpatul Z.A., Înalta Curte reține contribuția redusă a acestuia la comiterea faptei, lipsa antecedentelor penale și conduita acestuia ulterioară faptei, respectiv împrejurarea că, după câteva ore, s-a prezentat de bună voie la poliție. Toate aceste aspecte îndreptățesc instanța să constate că scopul reeducativ al pedepsei poate fi atins, în cazul celor doi inculpați, și fără privare de libertate, în modalitatea prevăzută de art. 86 1 C. pen., de suspendare a executării sub supraveghere pe un termen de încercare care să garanteze reintegrarea socială a inculpaților. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpați și va casa în parte ambele hotărâri pronunțate în cauză, numai sub aspectul modalității de executare a pedepselor.

În baza art. 86 1 C. pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, conform art. 86 2 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul Z.A. și 6 ani pentru inculpatul C.A. Pe durata termenului de încercare, inculpații se vor supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen. Se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Se va constata că inculpații au fost reținuți o zi, respectiv la data de 10 iulie 2005. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații Z.A. și C.A. împotriva deciziei penale nr. 740 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 693 din 9 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la modalitatea de executare a pedepselor. În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, conform art. 86 2 C. pen., pe durata unui termen de încercare, după cum urmează: - de 5 ani pentru inculpatul Z.A. și - de 6 ani pentru inculpatul C.A. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații se vor supune măsurilor de supraveghere prevăzute la alin. 1 lit. a) - d) C. pen.

În cazul dispoziției de la lit. a), condamnații se vor prezenta în fiecare zi de luni a ultimei săptămâni din lună, la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul București. Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Constată că inculpații au fost reținuți o zi, respectiv 10 iulie 2005. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2007.