ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 693
și 9 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în
baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen.,
cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin.
(1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. la pedeapsa de 3 ani
închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.
A dedus reținerea din 10
iulie 2005.
În baza art. 26 C. pen.,
raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C.
pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în referire la art. 76 alin.
(1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.A., la pedeapsa de 3 ani
închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.
A dedus reținerea din 10
iulie 2005.
A luat act că partea
vătămată Șt.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și a constatat
recuperat integral prejudiciul infracțional, estimat la suma de 500 RON, prin
modalitatea restituirii în natură.
Au fost obligați inculpații
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin rechizitoriul nr. 28084/P/2005
din 7 decembrie 2005 întocmit de Tribunalul București și înregistrat pe rolul
Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 46596/3/7 decembrie 2005,
a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpații C.A., pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și
c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen. și Z.A., pentru săvârșirea
infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art.
211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 9 iulie 2005, inculpații C.A.
și Z.A. s-au întâlnit în zona de domiciliu și au luat hotărârea infracțională
de a deposeda diverse persoane de bunuri mobile.
În vederea punerii în
aplicare a hotărârii infracționale, inculpații s-au deplasat în zona centrală a
municipiului București, parcurgând traseul: Piața Romană - Piața Unirii - Parcul
Tineretului. În jurul orelor 2,5 – 2,30, partea vătămată Șt.E. se deplasa pe
Bd. Dimitrie Cantemir, din direcția Piața Unirii spre Parcul Tineretului,
intenționând să ajungă la locuința sa din str. Vișana, și fiind însoțită de
martora L.A., având în mâna stângă geanta personală ce conținea acte, bunuri și
bani.
În aceste condiții, cei doi
inculpați au observat-o pe partea vătămată și pe martora L.A. și au pornit în
urmărirea acestora din urmă.
Prin surprindere, inculpatul
C.A. a apucat geanta părții vătămate cu mâinile și a început să tragă puternic
de bun pentru a-l smulge, partea vătămată a opus rezistență, ținând strâns de
geantă cu amândouă mâinile, a căzut la pământ datorită acțiunii inculpatului C.A.
care a continuat să tragă de geantă, târând-o pe partea vătămată pe o distanță
de aproximativ 2 m. La un moment dat, mânerul genții s-a rupt astfel încât,
inculpatul C.A. a fugit, având asupra sa geanta părții vătămate, însoțit de
coinculpatul T.A. care, până atunci, rămăsese alături de prietenul său. Cei doi
inculpați au fugit în direcția Piața Unirii.
Pe str. Oițelor, lucrătorii
Secției 14 Poliție l-au prins și l-au imobilizat, la scurt timp de la comiterea
faptei pe inculpatul C.A., care avea asupra sa geanta sustrasă din mâna părții
vătămate.
Deși inculpatul Z.A. a
reușit să dispară de la locul faptei, s-a prezentat ulterior, la sediul Secției
14 Poliție pentru cercetări.
Împotriva acestei sentințe
au declarat apel inculpații C.A. și Z.A.
Inculpatul C.A. a criticat-o
pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând
suspendarea condiționată a executării acesteia.
Inculpatul Z.A. a criticat
hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal,
achitarea întrucât nu a exercitat nici un act material la comiterea faptei, nu
l-a ajutat pe coinculpatul C.A. și nu a asigurat paza, cum greșit s-a reținut.
În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei și suspendarea condiționată a
executării acesteia.
Instanța de apel a apreciat
ca fiind întemeiate criticile inculpatului Z.A. doar sub aspectul
individualizării pedepsei, având în vedere contribuția sa la comiterea faptei,
redusă în raport cu cea a coinculpatului C.A., aspect ce trebuia să se
regăsească și în cuantumul pedepsei.
Critica sub aspectul
greșitei condamnări s-a apreciat ca nefondată, din probe rezultând ajutorul
moral pe care l-a acordat autorului infracțiunii.
De asemenea, s-a apreciat ca
nefondat apelul inculpatului C.A., constatându-se o corectă aplicare a
prevederilor art. 72 C. pen.
În consecință, prin decizia
penală nr. 740 din 27 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală,
a admis apelul inculpatului Z.A., a desființat în parte sentința apelată și,
rejudecând, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c)
și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.,
raportat la art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Z.A. la
pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-au menținut celelalte
dispoziții ale sentinței apelate și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat
de inculpatul C.A.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs inculpații C.A. și Z.A. reiterând criticile formulate în apel.
Inculpatul C.A. a invocat
cazurile de casare prevăzute de art. 14 și 20 C. proc. pen., solicitând
reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia, în temeiul art. 81 C.
pen. sau suspendarea sub supraveghere în temeiul art. 86
1
C. pen.
Inculpatul Z.A. a invocat
cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 12 și 14 C. proc.
pen. (în reglementarea anterioară modificării Codului de procedură penală),
solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C.
proc. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a
acesteia, în baza art. 81 C. pen.
Înalta Curte, analizând
hotărârile pronunțate în cauză, atât din perspectiva cazurilor de casare
invocate de inculpați, cât și în conformitate cu prevederile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., apreciază că sunt fondate doar criticile sub aspectul
modalității de executare a pedepselor.
Critica formulată de
inculpatul Z.A., prin care acesta susține că fapta sa nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat, nu este întemeiată.
Inculpatul afirmă că, sub
aspectul laturii subiective nu s-a stabilit prin probatoriu intenția sa de a-l
ajuta pe autor la comiterea faptei, iar sub aspectul laturii obiective nu este
îndeplinită condiția prin care contribuția complicelui să fi folosit efectiv la
săvârșirea faptei penale.
Nici una din aceste apărări
nu este justificată, fiind contrazisă de materialul probator administrat.
Astfel, chiar din
declarațiile celor doi inculpați rezultă, sub aspectul laturii subiective, că
în seara zilei de 9 iulie 2005, s-au întâlnit în zona de domiciliu și au luat
hotărârea infracțională de a deposeda persoane de bunuri.
Inculpatul C.A. arată că: în
jurul orelor 21,00, am ajuns cu prietenul meu (Z.A.) în zona Piața Unirii unde
ne-am hotărât, de comun acord, să sustragem unei persoane necunoscute, pe care
o vom întâlni pe stradă, un telefon mobil sau o geantă, urmând să împărțim
banii sustrași”.
Inculpatul Z.A. arată că:
„de acasă ne-am hotărât să mergem la Piața Unirii unde A. avea de gând să ia o
geantă de la cineva pentru a-și plăti niște datorii. În tot acest timp cât
ne-am plimbat de când am plecat de acasă am urmărit persoane care afișau genți
care puteau fi smulse pentru a valorifica ulterior bunurile ce se aflau în
interior”.
Cât privește latura
obiectivă a complicității, din declarațiile părții vătămate coroborate cu cele
ale martorei L.A., reiese că, în tot timpul activității infracționale
desfășurate de inculpatul C.A., celălalt inculpat s-a aflat alături de primul,
au fugit împreună de la locul faptei și, mai mult, Z.A. nu l-a împiedicat să
săvârșească fapta infracțională.
Înalta Curte apreciază însă,
ca fiind întemeiate criticile ambilor inculpați sub aspectul individualizării
pedepsei, dar nu referitor la cuantumul acestora ci referitor la modalitatea de
executare. Din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 14 și 20 C. proc. pen., Înalta Curte constată că scopul pedepsei poate fi
atins și prin suspendarea acesteia sub supraveghere, conform art. 86
1
C. pen.
Pentru inculpatul C.A.,
Înalta Curte reține că acesta era și la momentul săvârșirii faptei și ulterior,
pe toată perioada desfășurării procesului penal, încadrat în muncă, are o
vârstă tânără și nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o
familie organizată, așa cum rezultă din dosar, era, atât la momentul săvârșirii
faptei, cât și în prezent, student la Facultatea de Arhitectură a Universității
Spiru Haret.
Pentru inculpatul Z.A.,
Înalta Curte reține contribuția redusă a acestuia la comiterea faptei, lipsa
antecedentelor penale și conduita acestuia ulterioară faptei, respectiv
împrejurarea că, după câteva ore, s-a prezentat de bună voie la poliție.
Toate aceste aspecte
îndreptățesc instanța să constate că scopul reeducativ al pedepsei poate fi
atins, în cazul celor doi inculpați, și fără privare de libertate, în modalitatea
prevăzută de art. 86
1
C. pen., de suspendare a executării sub
supraveghere pe un termen de încercare care să garanteze reintegrarea socială a
inculpaților.
Pentru aceste considerente,
Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va
admite recursurile declarate de inculpați și va casa în parte ambele hotărâri
pronunțate în cauză, numai sub aspectul modalității de executare a pedepselor.
În baza art. 86
1
C.
pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate
inculpaților, conform art. 86
2
C. pen., pe durata unui termen de
încercare de 5 ani pentru inculpatul Z.A. și 6 ani pentru inculpatul C.A.
Pe durata termenului de
încercare, inculpații se vor supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art.
86
3
alin. (1) lit. a) – d) C. pen.
Se va atrage atenția
inculpaților asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
Se va constata că inculpații
au fost reținuți o zi, respectiv la data de 10 iulie 2005.
Se vor menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare vor
rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de inculpații Z.A. și C.A. împotriva deciziei penale nr. 740 din 27 octombrie
2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează, în parte, decizia
atacată și sentința penală nr. 693 din 9 iunie 2006 a Tribunalului București, secția
a II-a penală, cu privire la modalitatea de executare a pedepselor.
În baza art. 86
1
C.
pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate
inculpaților, conform art. 86
2
C. pen., pe durata unui termen de
încercare, după cum urmează:
- de 5 ani pentru inculpatul
Z.A. și
- de 6 ani pentru inculpatul
C.A.
În baza art. 86
3
C.
pen., pe durata termenului de încercare inculpații se vor supune măsurilor de
supraveghere prevăzute la alin. 1 lit. a) - d) C. pen.
În cazul dispoziției de la
lit. a), condamnații se vor prezenta în fiecare zi de luni a ultimei săptămâni
din lună, la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul București.
Atrage atenția inculpaților
asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
Menține celelalte dispoziții
ale hotărârilor atacate.
Constată că inculpații au
fost reținuți o zi, respectiv 10 iulie 2005.
Cheltuielile judiciare rămân
în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 16 ianuarie 2007.