ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor și materialului aflat în dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 2 aprilie 2007 a Tribunalului Olt, secția penală, a respins cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului N.M., avocat G.G. de restituire a cauzei la procuror pentru nulitatea absolută referitor la sesizarea instanței constând în nerespectarea dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen., privind verificarea rechizitoriului de către prim procurorul parchetului, ca nefondată. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 modificată, Tribunalul Olt, secția penală, a condamnat pe inculpatul N.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 81 și 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare. În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre. În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus confiscarea unui dispozitiv electronic creat artificial, gen gură A.T.M. (pisicuță), un CD tip CD-R 52 X CD RECORDABLE Mr. DATA 80 min/700 MB, de culoare albă, pe care era inscripționat olograf cu un marker de culoare verde „MANELE”, cu cablu de transfer de date, de culoare negru, ridicate de la inculpat potrivit procesului-verbal încheiat la data de 4 mai 2006 de către lucrătorul de poliție din cadrul B.C.C.O.

Craiova. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, din care 800 lei cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale. S-a reținut că, la data de 4 mai 2006, în baza unei sesizări s-a efectuat împreună cu un procuror din cadrul D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt un filtru rutier pe Drumul European E 574, în jurul orelor 11,00, la intrarea în municipiul Slatina, pe sensul de mers Craiova - Pitești, cotext în care inculpatul N.M. a fost identificat și oprit în trafic în timp ce se deplasa cu autoturismul marca BMW, proprietatea SC S.N.C. SRL al cărei administrator este.

Fiind întrebat dacă deține în autoturism echipamente și bunuri care să contravină prevederilor legale, acesta a răspuns negativ, motiv pentru care s-a procedat la verificarea autovehiculului, iar în portbagaj, într-un compartiment situat pe peretele din stânga, într-o pungă de plastic transparentă au fost descoperite un echipament electronic construit artificial ce părea a fi dintre cele folosite la copierea datelor de pe cărțile de credit, un cablu de date de culoare neagră și o carcasă de CD din material plastic, în interiorul căreia se afla un CD tip CD-R 52 X CD RECORDABLE Mr. DATA 80 min/700 MB de culoare albă pe care era inscripționat olograf cu un marker de culoare verde cuvântul „manele”.

În vederea stabilirii cu exactitate a naturii și destinației dispozitivelor găsite în autoturismul inculpatului, pe parcursul urmăririi penale au fost efectuate de către Institutul pentru Tehnologie Avansată un raport de constatare tehnico-științifică nr. 201/9100 din 05 iunie 2006 și un supliment la acest raport întocmit la data de 07 iulie 2006, în care s-a concluzionat că dispozitivul electronic confecționat artizanal găsit în autoturismul condus de inculpat este un cititor de carduri magnetice ce poate fi montat peste fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M.

denumit „gură de pisică” ce poate fi folosit pentru copierea neautorizată a datelor de pe carduri magnetice și că acesta poate fi folosit pentru copierea neautorizată a datelor de pe carduri magnetice și că acesta poate citi și memora datele de pe banda magnetică a acestor carduri, dispozitiv ce este necomercial și destinat citirii pistei a doua a cardurilor magnetice și se poate realiza cu ajutorul unui calculator personal transferul datelor din memoria internă la un calculator personal cu ajutorul unei aplicații „Downloader 4 fc exe” care se afla stocată pe CD-ul găsit împreună cu dispozitivul electronic în autoturismul condus de inculpat. Suplimentul la acest raport de constatare a concluzionat că dispozitivul respectiv este cu siguranță un cititor de carduri magnetice ce poate fi montat peste fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M.

și că elementele analizate respectiv dispozitivul, cablul destinat efectuării legăturii de date și aplicația „Downloader 4 fc exe” ce se afla stacată pe CD-ul găsit împreună cu dispozitivul electronic în autoturismul condus de inculpat, sunt funcționale și fac parte dintr-un sistem destinat fraudării cardurilor bancare.

Pe de altă parte cu prilejul verificării telefonului mobil marca NOKIA 1800 găsit asupra inculpatului, conform procesului verbal încheiat la data de 10 mai 2006 s-a constatat că în submeniul „Mesaje primite” telefonul conținea mai multe mesaje tip SMS, unul în care i se solicita inculpatului să sune, cu precizarea că în caz contrar persoana care a transmis mesajul urma să anunțe poliție, afirmând că are toate informațiile necesare, altul care cuprindea un nume de bancă „W.M.B.” și mențiuni privind schimbarea codului „pin”, iar raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 44976 din 28 iunie 2006 concluzionează că urmele digitale ridicate de pe fața CD-ului găsit în portbagajul autoturismului condus de inculpat la data de 4 mai 2006, a fost creată de impresiunea degetului arătător de la mâna dreaptă a inculpatului.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen inculpatul N.M., solicitând în principal admiterea căii de atac, desființarea hotărârii instanței de fond și restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt pentru a se corecta corespunzător rechizitoriul înaintat instanței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. (4) C. proc. pen., în speță operând nulitatea reglementată de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., privind sesizare; în subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare de către instanța de control judiciar, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a cunoscut semnificația aparaturii aflată în portbagajul mașinii, neexistând deci intenție directă în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 reținută în sarcina sa.

Totodată, a susținut că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată în raport de textul de lege incriminator, ce cuprinde limite între 6 luni și 5 ani, așa încât se impune reindividualizarea pedepsei și coborârea cuantumului acesteia către minimul special, ținându-se seama și de faptul că dispozitivul nu a fost folosit, nu era în stare de funcționare, inculpatul nu era de specialitate, este infractor primar și are o familie întemeiată. Apelul formulat de inculpat este fondat. Curtea apreciază că este nefondată critica formulată de inculpat în privința nerespectării dispozițiilor art. 264 alin. (4) C. pen. S-a apreciat corect de către instanța de fond că rechizitoriul nu a fost infirmat de către procurorul ierarhic superior care a efectuat verificarea, dosarul de urmărire penală fiind înaintat instanței, potrivit adresei nr. 36 D/P/2006 din 11 decembrie 2006 emisă de procurorul șef al D.I.I.C.O.T.

– B.T. Olt. De asemenea, s-a reținut în mod corect că fapta inculpatului de a deține un dispozitiv cititor de carduri magnetice ce poate fi montat peste fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M., destinat fraudării cardurilor bancare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 modificată. Fiind audiat de către instanța de fond și apel, inculpatul a arătat că a găsit dispozitivul într-o stație P., după care a așezat dispozitivul într-un spațiu de depozitare din portbagajul autoturismului, deși, inițial, potrivit declarațiilor martorilor C.D.M.

și P.P.D., inculpatul a afirmat că nu știe cine a pus acel dispozitiv în autoturismul său. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 2019100 din 05 iunie 2006 al I.T.A., dispozitivul electronic confecționat artizanal, găsit în autoturismul inculpatului, este un cititor de carduri magnetice ce poate fi montat fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M. și poate fi folosit pentru copierea neautorizată a datelor de carduri magnetice. De asemenea, pe CD-ul găsit împreună cu dispozitivul în autoturismul inculpatului, se afla aplicația „Dowloader 4/C exe”, program informatic cu ajutorul căruia se pot transfera datele deținute de dispozitivul confecționat la un calculator, aplicația fiind destinată citirii pistei a două de carduri magnetice.

Instanța apreciază însă că apelul formulat de inculpat este fondat în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei. În raport cu gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, persoana inculpatului, faptul că are în întreținere un copil minor, instanța consideră că aplicarea unei pedepse de un an închisoare va fi de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen. Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prezentate mai sus, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., urmând să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 3 ani, ce va constitui termen de încercare.

Ca urmare, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite apelul inculpatului, se va desființa în parte sentința atacată, iar în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 modificată, va fi condamnat inculpatul N.M., la pedeapsa de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, conform dispozițiilor art. 81 C. pen. Așa fiind, prin decizia penală nr. 163 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul N.M., împotriva sentinței penale nr. 70 din 2 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr. 7279/104/2006 al Tribunalului Olt. A desființat în parte sentința apelată. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 modificată, a condamnat pe inculpatul N.M.

la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de apel, au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul N.M. criticând-o ca nelegală și netemeinică solicitând în principal casarea ambelor hotărâri și restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt pentru neverificarea rechizitoriului de procurorul șef al acestei instanțe, în subsidiar achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pentru grava eroare de fapt ce a determinat condamnarea și în final reindividualizarea pedepsei aplicată, apreciată ca fiind prea severă. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și care în ordinea expunerii de mai sus se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 2, 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, le privește ca nepertinente și în consecință recursul declarat de inculpatul N.M., se privește, ca nefondat, și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Astfel, sub aspectul criticii invocate în sensul nelegalei sesizări a instanței fondului datorită nerespectării dispoziției instituită de art. 264 alin. (3) C. proc.

pen., relativă la verificarea rechizitoriului de către procurorul șef al unității de parchet (în speță D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt) și prin care se tinde la restituirea cauzei la procuror, Înalta Curte are în vedere nepertinența acesteia. Aceasta întrucât cu titlu de premisă se reține că din examinarea dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen., reiese într-adevăr că rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către conducătorul parchetului și totodată același text legal în alin. (4) reglementează expres că „dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanței competente împreună cu dosarul cauzei.” În cauza dedusă judecății se constată că aceste dispoziții legale au fost respectate având în vedere că dosarul a fost înaintat instanței cu adresa nr. 36/D/P/2006 din 11 decembrie 2006 emisă chiar de către procurorul șef al D.I.I.C.O.T.

– B.T. Olt, iar aceasta în contextul dispozițiilor legale menționate anterior denotă faptul că „rechizitoriul nu a fost infirmat de procurorul ierarhic care a efectuat verificarea”, și deci împrejurarea că această verificare a fost efectuată, întrucât în caz contrar o asemenea adresă de înaintare a dosarului nu ar fi existat. În consecință nu se constată existența niciunei nereguli procedurale în sensul invocat care să determine restituirea cauzei procurorului. Nu este fondată nici critica iterată în sensul solicitării achitării pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii imputate datorită unei pretinse grave erori de fapt a instanțelor inferioare ce a desemnat condamnarea recurentului inculpat întrucât aceasta desemnează o gravă contradicție esențială, intrinsecă și necontestată între soluția dispusă în cadrul dispozițiilor art. 345 C. proc.

pen., ce reglementează rezolvarea acțiunii penale formulată împotriva acestuia și ceea ce „spune dosarul cauzei prin actele și piesele sale”, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, în mod legal și temeinic prin decizia instanței de apel a fost reținută aceeași situație de fapt ca și cea avută în vedere de instanța fondului respectiv că recurentul inculpat N.M. a deținut în contra dispozițiilor legii un dispozitiv cititor de carduri magnetice (cu care a fost surprins în flagrant, la data de 4 mai 2006, cu ocazia unui control al auto marca BMW cu care se deplasa în comuna Slatina), ce poate fi montat peste fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M. denumit „gură de pisică” precum și un cablu destinat efectuării de legătură de date și respectiv aplicația „Dowloader 4/C exe” stocată pe un CD tip CD-R 52 X de culoare albă; dispozitive funcționale ce fac parte dintr-un sistem destinat fondării cardurilor bancare.

În mod justificat s-a apreciat că sus-menționata situație de fapt întrunește în drept, atât pe planul laturii obiective cât și pe cel al celei subiective elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

De altfel, poziția partizană a recurentului cu unic scop de exonerare a răspunderii sale penale este infirmată de totalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză, cele coroborate relevă deplina sa vinovăție și anume procesul-verbal de constatare încheiat de organele de urmărire penală la data de 04 mai 2006, planșa fotografică nr. 93533 din 04 mai 2006 privind fotografiile și fotogramele urmelor ridicate, în ziua de 04 mai 2006, referitor la bunurile descoperite în portbagajul autoturismului condus de numitul N.M., procesul verbal de ridicare a bunurilor descoperite în autoturismul condus de inculpat, declarațiile martorilor C.D.M., P.P.D., N.D., care se coroborează cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. 201/9100 din 05 iunie 2006 efectuat de I.T.A., suplimentul la acest raport întocmit la data de 07 iulie 2006, cu raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 44976 din 28 iunie 2006 efectuat de I.P.J.

Olt, procesul verbal încheiat la data de 10 mai 2006 de lucrătorul de poliție din cadrul B.C.C.O. Craiova – S.C.CO. Olt. Concomitent este neîntemeiată și critica invocată în sensul reducerii pedepsei stabilită la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia întrucât aceasta este aptă în totalitate să satisfacă, scopurile și finalitățile definite prin dispoziția art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a sa precum și să determine formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Totodată, aceeași pedeapsă este corespunzător dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., raportat pe de o parte la natura gravă a infracțiunii comisă, limitele de pedeapsă ale textului de lege incriminator, pericolul social generic și concret ridicat care poate ar fi solicitat o altă modalitate de executare, împrejurările reale ale săvârșirii faptei imputate (surprins în flagrant cu dispozitive funcționale de fraudare a cardurilor magnetice de plată) dar și pe de altă parte în raport de datele care circumstanțiază persoana recurentului inculpat (în vârstă de 31 ani, administratorul unei societăți comerciale, atitudine procesual nesinceră constantă de negare a infracțiunii flagrante); nefiind în consecință temeiuri care să determine reducerea acesteia.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 163 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2008.