ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor și

materialului aflat în dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70

din 2 aprilie 2007 a Tribunalului Olt, secția penală, a respins cererea

formulată de apărătorul ales al inculpatului N.M., avocat G.G. de restituire a

cauzei la procuror pentru nulitatea absolută referitor la sesizarea instanței

constând în nerespectarea dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen.,

privind verificarea rechizitoriului de către prim procurorul parchetului, ca

nefondată.

În baza art. 25 din Legea nr.

365/2002 modificată, Tribunalul Olt, secția penală, a condamnat pe inculpatul N.M.,

la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de deținere de echipamente

în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 81 și 82 C. pen.,

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului

pe o durată de 4 ani, termen de încercare.

În baza art. 359 alin. (1)

C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.,

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul

săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a

neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 118 alin. (1) lit.

f) C. pen., a dispus confiscarea unui dispozitiv electronic creat artificial,

gen gură A.T.M. (pisicuță), un CD tip CD-R 52 X CD RECORDABLE Mr. DATA 80

min/700 MB, de culoare albă, pe care era inscripționat olograf cu un marker de

culoare verde „MANELE”, cu cablu de transfer de date, de culoare negru,

ridicate de la inculpat potrivit procesului-verbal încheiat la data de 4 mai 2006

de către lucrătorul de poliție din cadrul B.C.C.O. Craiova.

În baza art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 900 lei reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, din care

800 lei cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale.

S-a reținut că, la data de 4

mai 2006, în baza unei sesizări s-a efectuat împreună cu un procuror din cadrul

D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt un filtru rutier pe Drumul European E 574, în jurul

orelor 11,00, la intrarea în municipiul Slatina, pe sensul de mers Craiova - Pitești,

cotext în care inculpatul N.M. a fost identificat și oprit în trafic în timp ce

se deplasa cu autoturismul marca BMW, proprietatea SC S.N.C. SRL al cărei

administrator este. Fiind întrebat dacă deține în autoturism echipamente și

bunuri care să contravină prevederilor legale, acesta a răspuns negativ, motiv

pentru care s-a procedat la verificarea autovehiculului, iar în portbagaj,

într-un compartiment situat pe peretele din stânga, într-o pungă de plastic

transparentă au fost descoperite un echipament electronic construit artificial

ce părea a fi dintre cele folosite la copierea datelor de pe cărțile de credit,

un cablu de date de culoare neagră și o carcasă de CD din material plastic, în

interiorul căreia se afla un CD tip CD-R 52 X CD RECORDABLE Mr. DATA 80 min/700

MB de culoare albă pe care era inscripționat olograf cu un marker de culoare

verde cuvântul „manele”.

În vederea stabilirii cu

exactitate a naturii și destinației dispozitivelor găsite în autoturismul

inculpatului, pe parcursul urmăririi penale au fost efectuate de către

Institutul pentru Tehnologie Avansată un raport de constatare

tehnico-științifică nr. 201/9100 din 05 iunie 2006 și un supliment la acest

raport întocmit la data de 07 iulie 2006, în care s-a concluzionat că

dispozitivul electronic confecționat artizanal găsit în autoturismul condus de

inculpat este un cititor de carduri magnetice ce poate fi montat peste fanta de

manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M. denumit „gură de pisică” ce

poate fi folosit pentru copierea neautorizată a datelor de pe carduri magnetice

și că acesta poate fi folosit pentru copierea neautorizată a datelor de pe

carduri magnetice și că acesta poate citi și memora datele de pe banda

magnetică a acestor carduri, dispozitiv ce este necomercial și destinat citirii

pistei a doua a cardurilor magnetice și se poate realiza cu ajutorul unui

calculator personal transferul datelor din memoria internă la un calculator

personal cu ajutorul unei aplicații „Downloader 4 fc exe” care se afla stocată

pe CD-ul găsit împreună cu dispozitivul electronic în autoturismul condus de

inculpat. Suplimentul la acest raport de constatare a concluzionat că

dispozitivul respectiv este cu siguranță un cititor de carduri magnetice ce

poate fi montat peste fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M.

și că elementele analizate respectiv dispozitivul, cablul destinat efectuării

legăturii de date și aplicația „Downloader 4 fc exe” ce se afla stacată pe

CD-ul găsit împreună cu dispozitivul electronic în autoturismul condus de

inculpat, sunt funcționale și fac parte dintr-un sistem destinat fraudării

cardurilor bancare.

Pe de altă parte cu prilejul

verificării telefonului mobil marca NOKIA 1800 găsit asupra inculpatului,

conform procesului verbal încheiat la data de 10 mai 2006 s-a constatat că în

submeniul „Mesaje primite” telefonul conținea mai multe mesaje tip SMS, unul în

care i se solicita inculpatului să sune, cu precizarea că în caz contrar persoana

care a transmis mesajul urma să anunțe poliție, afirmând că are toate

informațiile necesare, altul care cuprindea un nume de bancă „W.M.B.” și

mențiuni privind schimbarea codului „pin”, iar raportul de constatare

tehnico-științifică dactiloscopică nr. 44976 din 28 iunie 2006 concluzionează

că urmele digitale ridicate de pe fața CD-ului găsit în portbagajul

autoturismului condus de inculpat la data de 4 mai 2006, a fost creată de

impresiunea degetului arătător de la mâna dreaptă a inculpatului.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel în termen inculpatul N.M., solicitând în principal

admiterea căii de atac, desființarea hotărârii instanței de fond și restituirea

cauzei la D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt pentru a se corecta corespunzător rechizitoriul

înaintat instanței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. (4) C.

proc. pen., în speță operând nulitatea reglementată de art. 197 alin. (2) C.

proc. pen., privind sesizare; în subsidiar, a solicitat admiterea apelului,

desființarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare de către instanța de

control judiciar, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece

inculpatul nu a cunoscut semnificația aparaturii aflată în portbagajul mașinii,

neexistând deci intenție directă în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 25

din Legea nr. 365/2002 reținută în sarcina sa.

Totodată, a susținut că

pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată în raport de textul de lege

incriminator, ce cuprinde limite între 6 luni și 5 ani, așa încât se impune

reindividualizarea pedepsei și coborârea cuantumului acesteia către minimul

special, ținându-se seama și de faptul că dispozitivul nu a fost folosit, nu

era în stare de funcționare, inculpatul nu era de specialitate, este infractor

primar și are o familie întemeiată.

Apelul formulat de inculpat

este fondat.

Curtea apreciază că este

nefondată critica formulată de inculpat în privința nerespectării dispozițiilor

art. 264 alin. (4) C. pen. S-a apreciat corect de către instanța de fond că

rechizitoriul nu a fost infirmat de către procurorul ierarhic superior care a

efectuat verificarea, dosarul de urmărire penală fiind înaintat instanței,

potrivit adresei nr. 36 D/P/2006 din 11 decembrie 2006 emisă de procurorul șef

al D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt.

De asemenea, s-a reținut în

mod corect că fapta inculpatului de a deține un dispozitiv cititor de carduri

magnetice ce poate fi montat peste fanta de manevrare a cardurilor magnetice a

unui A.T.M., destinat fraudării cardurilor bancare, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea

nr. 365/2002 modificată.

Fiind audiat de către

instanța de fond și apel, inculpatul a arătat că a găsit dispozitivul într-o

stație P., după care a așezat dispozitivul într-un spațiu de depozitare din

portbagajul autoturismului, deși, inițial, potrivit declarațiilor martorilor C.D.M.

și P.P.D., inculpatul a afirmat că nu știe cine a pus acel dispozitiv în

autoturismul său.

Potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 2019100 din 05 iunie 2006 al I.T.A.,

dispozitivul electronic confecționat artizanal, găsit în autoturismul

inculpatului, este un cititor de carduri magnetice ce poate fi montat fanta de

manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M. și poate fi folosit pentru

copierea neautorizată a datelor de carduri magnetice.

De asemenea, pe CD-ul găsit

împreună cu dispozitivul în autoturismul inculpatului, se afla aplicația

„Dowloader 4/C exe”, program informatic cu ajutorul căruia se pot transfera

datele deținute de dispozitivul confecționat la un calculator, aplicația fiind

destinată citirii pistei a două de carduri magnetice.

Instanța apreciază însă că

apelul formulat de inculpat este fondat în ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepsei.

În raport cu gradul de

pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea

săvârșită, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, persoana

inculpatului, faptul că are în întreținere un copil minor, instanța consideră

că aplicarea unei pedepse de un an închisoare va fi de natură să contribuie la

realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei, prevăzută de art. 52 C.

pen.

Având în vedere criteriile

de individualizare a pedepsei prezentate mai sus, instanța apreciază că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., urmând să dispună

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 3 ani,

ce va constitui termen de încercare.

Ca urmare, în temeiul art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite apelul inculpatului, se va desființa

în parte sentința atacată, iar în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002

modificată, va fi condamnat inculpatul N.M., la pedeapsa de un an închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, conform dispozițiilor

art. 81 C. pen.

Așa fiind, prin decizia

penală nr. 163 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală,

s-a admis apelul declarat de inculpatul N.M., împotriva sentinței penale nr. 70

din 2 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr. 7279/104/2006 al Tribunalului Olt.

A desființat în parte

sentința apelată.

În baza art. 25 din Legea nr.

365/2002 modificată, a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de un an

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de

3 ani, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispozițiilor art. 82

C. pen.

A atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare

avansate de stat în faza de apel, au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul N.M. criticând-o ca nelegală și netemeinică

solicitând în principal casarea ambelor hotărâri și restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T.

– B.T. Olt pentru neverificarea rechizitoriului de procurorul șef al acestei

instanțe, în subsidiar achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C.

proc. pen., pentru grava eroare de fapt ce a determinat condamnarea și în final

reindividualizarea pedepsei aplicată, apreciată ca fiind prea severă.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate

și care în ordinea expunerii de mai sus se circumscriu cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 2, 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, le privește ca nepertinente

și în consecință recursul declarat de inculpatul N.M., se privește, ca nefondat,

și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Astfel, sub aspectul

criticii invocate în sensul nelegalei sesizări a instanței fondului datorită

nerespectării dispoziției instituită de art. 264 alin. (3) C. proc. pen.,

relativă la verificarea rechizitoriului de către procurorul șef al unității de

parchet (în speță D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt) și prin care se tinde la restituirea

cauzei la procuror, Înalta Curte are în vedere nepertinența acesteia.

Aceasta întrucât cu titlu de

premisă se reține că din examinarea dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc.

pen., reiese într-adevăr că rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității

și temeiniciei de către conducătorul parchetului și totodată același text legal

în alin. (4) reglementează expres că „dacă rechizitoriul nu a fost infirmat,

procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanței

competente împreună cu dosarul cauzei.”

În cauza dedusă judecății se

constată că aceste dispoziții legale au fost respectate având în vedere că

dosarul a fost înaintat instanței cu adresa nr. 36/D/P/2006 din 11 decembrie 2006

emisă chiar de către procurorul șef al D.I.I.C.O.T. – B.T. Olt, iar aceasta în

contextul dispozițiilor legale menționate anterior denotă faptul că

„rechizitoriul nu a fost infirmat de procurorul ierarhic care a efectuat

verificarea”, și deci împrejurarea că această verificare a fost efectuată,

întrucât în caz contrar o asemenea adresă de înaintare a dosarului nu ar fi

existat.

În consecință nu se constată

existența niciunei nereguli procedurale în sensul invocat care să determine

restituirea cauzei procurorului.

Nu este fondată nici critica

iterată în sensul solicitării achitării pentru neîntrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunii imputate datorită unei pretinse grave erori de

fapt a instanțelor inferioare ce a desemnat condamnarea recurentului inculpat întrucât

aceasta desemnează o gravă contradicție esențială, intrinsecă și necontestată

între soluția dispusă în cadrul dispozițiilor art. 345 C. proc. pen., ce

reglementează rezolvarea acțiunii penale formulată împotriva acestuia și ceea

ce „spune dosarul cauzei prin actele și piesele sale”, ceea ce nu este cazul în

speță.

Astfel, în mod legal și

temeinic prin decizia instanței de apel a fost reținută aceeași situație de

fapt ca și cea avută în vedere de instanța fondului respectiv că recurentul

inculpat N.M. a deținut în contra dispozițiilor legii un dispozitiv cititor de

carduri magnetice (cu care a fost surprins în flagrant, la data de 4 mai 2006,

cu ocazia unui control al auto marca BMW cu care se deplasa în comuna Slatina),

ce poate fi montat peste fanta de manevrare a cardurilor magnetice a unui A.T.M.

denumit „gură de pisică” precum și un cablu destinat efectuării de legătură de

date și respectiv aplicația „Dowloader 4/C exe” stocată pe un CD tip CD-R 52 X

de culoare albă; dispozitive funcționale ce fac parte dintr-un sistem destinat

fondării cardurilor bancare.

În mod justificat s-a

apreciat că sus-menționata situație de fapt întrunește în drept, atât pe planul

laturii obiective cât și pe cel al celei subiective elementele constitutive ale

infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor

de plată electronică prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

De altfel, poziția partizană

a recurentului cu unic scop de exonerare a răspunderii sale penale este

infirmată de totalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză, cele

coroborate relevă deplina sa vinovăție și anume procesul-verbal de constatare

încheiat de organele de urmărire penală la data de 04 mai 2006, planșa

fotografică nr. 93533 din 04 mai 2006 privind fotografiile și fotogramele

urmelor ridicate, în ziua de 04 mai 2006, referitor la bunurile descoperite în

portbagajul autoturismului condus de numitul N.M., procesul verbal de ridicare

a bunurilor descoperite în autoturismul condus de inculpat, declarațiile

martorilor C.D.M., P.P.D., N.D., care se coroborează cu raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 201/9100 din 05 iunie 2006 efectuat de I.T.A., suplimentul

la acest raport întocmit la data de 07 iulie 2006, cu raportul de constatare

tehnico-științifică dactiloscopică nr. 44976 din 28 iunie 2006 efectuat de I.P.J.

Olt, procesul verbal încheiat la data de 10 mai 2006 de lucrătorul de poliție

din cadrul B.C.C.O. Craiova – S.C.CO. Olt.

Concomitent este

neîntemeiată și critica invocată în sensul reducerii pedepsei stabilită la un

an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia întrucât

aceasta este aptă în totalitate să satisfacă, scopurile și finalitățile

definite prin dispoziția art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală

măsură de constrângere și reeducare a sa precum și să determine formarea unei

atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile

de conviețuire socială.

Totodată, aceeași pedeapsă

este corespunzător dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare

judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., raportat pe de o parte la natura gravă

a infracțiunii comisă, limitele de pedeapsă ale textului de lege incriminator,

pericolul social generic și concret ridicat care poate ar fi solicitat o altă

modalitate de executare, împrejurările reale ale săvârșirii faptei imputate

(surprins în flagrant cu dispozitive funcționale de fraudare a cardurilor

magnetice de plată) dar și pe de altă parte în raport de datele care

circumstanțiază persoana recurentului inculpat (în vârstă de 31 ani,

administratorul unei societăți comerciale, atitudine procesual nesinceră

constantă de negare a infracțiunii flagrante); nefiind în consecință temeiuri

care să determine reducerea acesteia.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 163 din 12

septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2008.