ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 523/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 523/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 154/ D din 19 martie 2008, Tribunalul Bacău a

dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A.N. în baza art. 25 C. pen.,

raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, la pedeapsa închisorii de 6 luni,

pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la deținere de echipamente în

vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002

condamnarea aceluiași inculpat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la efectuarea de operațiuni financiare în

mod fraudulos.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea aceluiași inculpat,

la pedeapsa închisorii de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pentru o

perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate în cauză, în pedeapsa rezultantă cea mai grea

de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 4 ani.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1541

din 29 mai 2006 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare la 21 iunie

2006, care s-a adăugat la pedeapsa rezultantă din prezenta cauză, astfel încât

s-a stabilit ca pedeapsă de executat: 5 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b)

C. pen., pentru o perioadă de 4 ani.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art.

71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului

preventiv de la 22 ianuarie 2007 la 7 septembrie 2007.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de

10.000 euro, bani dobândiți din săvârșirea infracțiunilor.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a admis cererea de

restituire către inculpat a contractelor de vânzare-cumpărare pentru imobilul

de la domiciliul său, ridicate la percheziția domiciliară de la domiciliul

inculpatului R.G.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea tuturor

telefoanelor, cartelelor, calculatoarelor, laptopurilor și a accesoriilor

ridicate de la inculpați și folosite la săvârșirea infracțiunilor.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea tuturor

echipamentelor utilizate la fraudarea bancomatelor, ridicate de la inculpatul A.E.V.

și din apartamentul situat în București, deținute în contra dispozițiilor

legale.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus

restituirea către inculpați a celorlalte bunuri cuprinse în lista de la dos.

instanță.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata din fondul

Ministerului Justiției a sumei de 150 lei, reprezentând onorariile avocaților

desemnați din oficiu.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare

inculpat, la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate

de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în ceea

ce-l privește pe inculpatul A.N., în esență următoarele:

Pentru a obține importante beneficii materiale în manieră ilegală, în

condițiile în care inculpatul A.D.G. zis B. nu desfășura nicio activitate

legală remunerată, în cursul anului 2006, așa cum rezultă și din declarațiile

coinculpaților O.A.l., A.E.V., a constituit o grupare inițial cu A.E.V. și

ulterior cu inculpatul O.A.l., în scopul realizării artizanale a echipamentelor

destinate copierii și falsificării instrumentelor de plată electronică.

S-a reținut că inculpatul A.D.G. era persoana din cadrul grupării care

primea comenzi de realizare a echipamentelor sus­menționate, de la diferite

persoane aflate în țară sau în străinătate, așa cum rezultă din redarea în

formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de inculpat în perioada 24

octombrie 2006 - 11 decembrie 2006. Întrucât nu avea cunoștințele necesare

realizării efective a dispozitivelor (copiere a conținutului benzii magnetice,

cât și a celor pentru capturarea codul PIN, inculpatul A.D.G. l-a cooptat în

grupare, în urmă cu aproximativ un an și jumătate, pe inculpatul A.E.V. din

Bacău.

S-a mai relevat că una dintre grupările formate din cetățeni români,

cărora inculpatul A.D.G. zis B. Ie-a vândut echipamente destinate falsificării

instrumentelor de plată electronică și de la care a primit procent din sumele

realizate de aceștia prin folosirea echipamentelor transmise, a fost gruparea

care a acționat în Olanda în cursul anului 2006, din care fac parte inculpații

A.N., P.B., R.G., A.L. și l.G.

Astfel, s-a reținut că, în cursul lunii octombrie a anului 2006, în

timp ce se afla în Olanda împreună cu soția sa, A.L., inculpatul A.N., dorind

să realizeze venituri prin comiterea infracțiunii de fraude la bancomat, a luat

legătura telefonic cu inculpatul A.D.G. zis B., zis M. în România,

solicitându-i să-i trimită în Olanda aparatură pentru fraudarea bancomatelor,

respectiv o „gură” de bancomat și un „pian”(care spre deosebire de „gură”, nu

avea decodor, ci avea butoane deasupra fiecărei taste, acest echipament fiind

compus din procesor, memorie, oscilator de cuarț, led pentru indicarea stării

de funcționare, rezistență de alimentare a memoriei și butoane), în scopul

montării acestora la bancomate, pentru copierea datelor conținute pe banda

magnetică a cârdurilor bancare utilizate de deținătorii legali ai acestora la

ATM-uri.

Inculpatul A.D.G. a fost de acord să-i vândă aparatură inculpatului A.N.,

suma convenită pentru gurile de bancomat fiind de 3.000 de euro.

În acest mod inculpatul A.N. a făcut primele demersuri pentru a pune

bazele unei grupări de persoane constituite în vederea comiterii infracțiunilor

de falsificare de instrumente de plată electronică, de punere în circulație de

instrumente de plată electronică falsificate și deținere de echipamente în

vederea falsificării unor astfel de instrumente.

Pentru aducerea acestei aparaturi în Olanda, cât și a utilizării ei,

inculpatul A.N. l-a desemnat pe inculpatul l.G., care îi era prieten și în care

avea încredere, (deoarece anterior, merseseră împreună la furat în Olanda),

spunându-i că-i va plăti drumul până în Olanda, cât și aparatura, în valoare de

3.000 euro, deoarece l.G. a revenit în România în octombrie 2006, fiind citat

într-un dosar în care era inculpat pentru trafic de droguri, aflat pe rolul

Tribunalului Bacău.

S-a mai constatat că inculpatul A.N. a luat, de asemenea, legătura

telefonic, în România, cu cumnatul său, inculpatul R.G. (fratele inculpatei A.L.)

solicitându-i să mai trimită pe cineva în Olanda, împreună cu inculpatul l.G.,

întrucât avea nevoie de mai multe persoane pentru amplasarea aparaturii la

bancomat și a extragerii de sume de bani de pe cârdurile false. În aceste

împrejurări, inculpatul R.G. a luat cunoștință despre activitatea infracțională

ce urma a fi desfășurată de către sora și cumnatul său în Olanda, și l-a

contactat pe inculpatul P.D.B., căruia i-a cerut să se deplaseze în Olanda, la

sora sa, inculpata A.L.

Astfel, inculpatul R.G. l-a determinat cu intenție pe inculpatul P.D.B.

să plece în Olanda, împreună cu inculpatul l.G., profitând de faptul că P.B.

avea o datorie la el pe care nu reușea să și-o achite, suma fiind de

aproximativ 900 de euro. Inculpatul P.D.B. a acceptat imediat propunerea

formulată de inculpatul R.G. deoarece acesta îi pusese sechestru pe mașină și

îl amenința că îi va lua și cheile de la apartament, dar și pentru că a dorit

să realizeze venituri prin fraudarea bancomatelor. S-a mai reținut că

inculpatul R.G. i-a spus inculpatului P.D.B. că trebuie să-l însoțească pe

inculpatul l.G. la București, de unde urma să fie ridicată aparatura, comandată

de inculpatul A.N. (cumnatul său), deoarece se temea că inculpatul l.G. ar

putea fugi cu aparatura respectivă.

S-a constatat că scopul acestui demers efectuat de inculpatul R.G. a

fost și acela de a primi bani din cei obținuți prin fraudarea bancomatelor în

Olanda de către gruparea formată din inculpații A.N., l.G., P.D.B. și inculpata

A.L., în condițiile în care acesta nu avea niciun loc de muncă în România,

nerealizând niciun venit.

Conform indicațiilor primite de la inculpații A.N. și R.G., inculpații

P.D.B. și I.G. au ridicat în octombrie 2006 de la inculpatul A.D.G. zis B. o

gură de bancomat confecționată artizanal, cât și tastatura pentru citirea

codului PIN („pian”). Pentru această aparatură urma ca B. să primească de la

această grupare cotă parte din banii obținuți la fraudarea bancomatelor pentru

plata tastaturii, în condițiile în care, pentru gura de bancomat fusese îi

achitată suma de 3.000 de euro, conform înțelegerii telefonice cu inculpatul A.N.

Ajungând în Olanda și având aparatura asupra lor, inculpații P.D.B. și

I.G. au luat legătura cu inculpata A.L., sora inculpatului R.G., membră a

grupării, cazându-se împreună la același hotel în Rotterdam. Între timp,

inculpatul A.N., care a pus bazele grupării din Olanda și a finanțat-o, a fost

arestat de autoritățile olandeze, pentru comiterea unei infracțiuni de furt din

magazine, însă, cu toate acestea, sub coordonarea sa, inculpații P.D.B., A.L.

și H.G. au luat hotărârea de a monta echipamentele cumpărate de B. la bancomate

în Olanda.

Despre faptul că inculpatul A.N. a fost arestat, a fost informat și

inculpatul R.G., care l-a contactat telefonic pe inculpatul P.D.B. și i-a spus

că până la eliberarea cumnatului său trebuie să rămână în Olanda, pentru a-l

supraveghea pe inculpatul I.G. și pentru a monta aparatura transportată în

Olanda la bancomate, urmând ca inculpatul R.G. să primească jumătate din banii

obținuți din fraudarea bancomatelor.

S-a mai reținut de către prima instanță că inculpatul R.G. i-a

comunicat inculpatului P.D.B. că are ocazia să-și stingă datoria față de el, în

valoare de 900 de euro și să-și recupereze mașina.

În aceste condiții, gruparea formată din inculpații A.L., P.D.B. zis B.

și I.G. a început să iasă în teren, respectiv la bancomate, pentru a monta

aparatura în scopul copierii datelor de pe cârdurile bancare.

S-a constatat de către Tribunalul Bacău că aceste aspecte au rezultat

din declarațiile inculpaților A.L., P.D.B., I.G., dar și din conținutul

convorbirilor telefonice purtate de inculpatul R.G. cu aceștia.

În scopul descărcării datelor culese pe „gura de bancomat” și „pian”,

folosind aparatura cumpărată de la inculpatul A.D.G., gruparea din Olanda a

avut la dispoziție un laptop, care, conform declarațiilor inculpaților, Ie-a

fost dat tot de B., acesta având și programele necesare citirii datelor culese

de pe benzile magnetice ale cârdurilor, în urma amplasării la bancomat.

S-a constatat din actele de urmărire penală administrate, că laptopul

era parolat, iar parola era cunoscută doar de inculpata A.L., aceasta fiind

avertizată de soțul ei și de inculpatul R.G., că s-ar putea ca inculpatul I.G.

să ascundă unele numere de cârduri. La un moment dat, în timp ce inculpații A.L.,

P.D.B. și I.G. se aflau în teren, având aparatura montată la bancomat, un

cetățean olandez a sustras echipamentul montat de aceștia, gruparea nemaiavând

astfel dispozitivele necesare continuării activității infracționale.

Ca urmare, inculpata A.L. i-a contactat pe fratele său, inculpatul R.G.,

și pe soțul său, inculpatul A.N., aflat într-un penitenciar din Olanda, pentru

a-i consulta, cu privire la modalitatea obținerii altor echipamente de la

inculpatul A.D.G. („B.”), în vederea continuării activității infracționale pe

teritoriul Olandei.

S-a reținut că, de comun acord, inculpații A.L., R.G. și I.G. au

hotărât ca în România să meargă inculpatul P.D.B., pentru a ridica aparatura de

la inculpatul A.D.G., deoarece acesta din urmă a fost de acord să le

confecționeze și să le dea o nouă tastatură („pian” ) în vederea citirii

(capturării) codului PIN.

Astfel, în la sfârșitul lunii noiembrie 2006, inculpatul P.D.B. a

revenit în țară, iar în București, s-a întâlnit cu inculpatul A.D.G. zis B. și

a preluat de la acesta alte echipamente (o tastatură pentru citirea codului PIN

și soft-ul pentru o gură de bancomat pe care deja o dețineau în Olanda) așa cum

a rezultat din procesele-verbale privind conținutul convorbirilor telefonice

purtate de inculpatul P.D.B. (B.) cu inculpatul A.D.G., cât și cu alți membri

ai grupării, cât și din procesul verbal privind înregistrarea pe bandă

magnetică a imaginilor referitor la activitatea infracțională desfășurată de

inculpatul A.D.G.

În continuare, s-a reținut că inculpatul P.D.B. a anunțat telefonic pe

inculpatul R.G., cât și pe inculpații I.G. și L.A., că inculpatul A.D.G. a

solicitat ca pentru această aparatură să primească 30 % din veniturile obținute

de gruparea din Olanda, spunându-le, totodată, că 15 % îi revin lui, iar 15 %

trebuie să-i dea „Doctorului”, respectiv inculpatul O.A.l., cel care a fabricat

aceste echipamente.

Inculpații aflați în Olanda nu au fost de acord să-i plătească

inculpatului A.D.G. o parte atât de mare din veniturile realizate prin frauda

bancomatelor, fapt pentru care acesta i-a amenințat că se va deplasa în Olanda

și va lua aparatura.

De asemenea, s-a mai constatat că, în mod periodic, în cursul lunilor

noiembrie - decembrie 2006, inculpatul A.D.G. a luat legătura telefonic cu membrii

grupării, pe rând, pentru a se interesa câți bani au reușit să scoată din

bancomat cu cârduri false, câte cârduri bancare au reușit să copieze și câți

bani se aflau pe acestea.

Astfel, s-a reținut că în perioada octombrie - decembrie 2006, gruparea

din Olanda formată din inculpații A.L., l.G., P.D.B., sub coordonarea

inculpaților A.N. și R.G., având la dispoziție aparatura achiziționată de la

inculpatul A.D.G., au montat-o la bancomate în Olanda, în vederea copierii

datelor de pe trak-ul 2 al cârdurilor bancare, au descărcat datele obținute

prin skimming în laptopul aflat la hotelul unde locuiau și au falsificat

cârduri bancare, după care extras sumele de bani aflate pe acestea de la

bancomate amplasate în Belgia.

Per total, din această activitate infracțională, s-a constatat că

gruparea a realizat aproximativ 31.500 euro, bani ce au fost împărțiți între

membrii grupării, în mod egal. De asemenea, această grupare a fost de acord să

strângă bani pentru a-i plăti cauțiunea inculpatului A.N. în valoare de 10.000

euro, cât și onorariul avocatului acestuia (1500 euro).

Prima instanță a reținut că, deși numai inculpații P.D.B. și l.G. au

recunoscut că au deținut și utilizat aparatura respectivă la bancomat, din

probatoriul administrat a rezultat că și inculpata A.L. s-a deplasat în teren

pentru a supraveghea aparatura și, de asemenea, a mers împreună cu cei doi

inculpați în Belgia pentru a extrage bani de pe cârdurile contrafăcute.

S-a mai relevant că într-o discuție interceptată a intervenit inculpata

L.A. (L.) care îi povestea fratelui că o persoană ce locuia împreună cu ei, zis

C. nu a fost de acord să meargă la fraudarea bancomatelor, deoarece parte din

banii obținuți își luau ambii soți A., deși inculpatul A.N. era arestat și nu

se putea deplasa în teren.

De asemenea, s-a apreciat că nu erau conforme cu realitatea susținerile

inculpaților P.D.B., A.L. și l.G., în sensul că nu au putut utiliza aparatura

achiziționată de la inculpatul A.D.G. și că nu au obținut venituri prin

fraudarea bancomatelor, deoarece s-a constatat că aceștia au trimis în perioada

octombrie - decembrie 2006 importante sume de bani în euro în România, conform

datelor obținute de la unitățile bancare, inculpatului R.G. S-a mai reținut că

la sfârșitul fiecărei zile, membrii grupării aflați in Olanda îi comunicau

acestuia sumele de bani extrase de pe cârdurile contrafăcute.

O parte din acești bani au fost transferați din Olanda, de către

membrii grupării, prin sistemul W.U., inculpatului R.G., așa cum a rezultat din

documentele obținute de la B.R. SA sucursala Bacău. La data de 11 decembrie 2006

inculpații P.D.B., A.L. și l.G. au intrat în România cu un autocar al firmei

Eurolines, cu care s-au deplasat până în municipiul Brașov, de unde au fost

preluați de inculpatul R.G. și aduși în Bacău, unde au fost surprinși în

flagrant având asupra lor, cârduri false și un laptop ce conținea programe

pentru citirea datelor obținute prin utilizarea echipamentelor amplasate la

bancomat, cât și droguri de risc.

S-a apreciat că faptele săvârșite de inculpații P.D.B., l.G. și A.L.,

care în perioada octombrie - decembrie 2006, au deținut echipamente în scopul

falsificării instrumentelor de plată electronică, și au efectuat retrageri de

numerar, prin utilizarea datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică

fără consimțământul titularului respectiv, în cadrul unui grup infracțional

organizat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 27 pct. 1 din Legea nr. 365/2002,

cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu

aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a considerat că, faptele săvârșite de inculpații R.G. și

A.N., care, cu intenție, i-au determinat pe inculpații l.G. și P.D.B. să

achiziționeze și să dețină echipamente în scopul falsificării instrumentelor de

plată electronică și au primit bani din sumele extrase de ceilalți inculpați,

prin efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în cadrul unui grup

infracțional organizat constituit de inculpatul A.N., întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 25 C. pen.,

raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, și art. 26 C. pen., raportat la art.

27 pct. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art.

7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a relevat că și în cazul acestei grupări, a cărei

activitate infracțională a fost reținută în perioada octombrie - decembrie

2006, s-au regăsit toate trăsăturile grupului infracțional organizat

(respectiv: scopul grupării de a comite infracțiuni privitoare la fraudarea

bancomatelor, liderul grupării, A.N., recunoscut de membrii ei după ce acesta a

ajuns în Penitenciar în Olanda, sarcinile stabilite de acesta pentru ceilalți

membri, legătura pe care o avea cu inculpatul A.D.G. și care-i asigura

întâietatea, coordonarea în acțiuni cu cumnatul său, inculpatul R.G., în

recrutarea de noi membri și, ulterior, în păstrarea banilor obținuți prin

fraudarea bancomatelor), s-a constatat că sunt tot atâtea elemente care

caracterizează pericolul social ridicat al infracțiunii prevăzute de art. 7 din

Legea nr. 39/2003.

S-a mai reținut că fiecare membru știa de existența și rolul oricăruia

din ceilalți membri, inculpații A.N. și R.G., asigurând coordonarea grupului de

la distanță, iar ceilalți 3 realizând activitatea propriu-zisă de obținere a

datelor reale de pe cârdurile autentice și a codurilor PIN, iar ulterior, de

retragere de numerar, cu ajutorul cârdurilor contrafăcute.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale

prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv, lipsa antecedentelor penale pentru

toți inculpații, mai puțin pentru inculpatul A.N., conduita bună a acestora

înainte de săvârșirea infracțiunilor, constând în respectarea valorilor sociale

apărate de legea penală, urmând reținerea circumstanței atenuantă judiciară

prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și coborârea pedepselor sub minimul

special prevăzut de lege pentru infracțiunile pentru care au condamnați

inculpații; totodată, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret

ridicat al faptelor săvârșite, numărul actelor materiale comise, paguba produsă

și starea de pericol creată pentru sistemul bancar și titularii de conturi ale

căror cârduri au fost contrafăcute, neavând importanță că acestea s-au produs

pe teritoriul altor țări.

În același timp, prima instanță a ținut seama de poziția procesuală a

fiecăruia dintre inculpați, A.L. recunoscând în cea mai mare parte faptele

comise, precum și de contribuția concretă și gradul de participare a

inculpaților la săvârșirea infracțiunilor care au intrat în scopurile celor 2

grupări infracționale organizate. S-a remarcat, astfel, rolul determinant al

inculpaților A.D.G. și A.N. în constituirea celor 2 grupări și, ulterior, în

funcționarea și atingerea scopurilor pentru care au fost constituite, rol care

s-a reflectat în cuantumul pedepselor ce au fost stabilite pentru acești 2

inculpați.

Instanța de fond a mai constatat, că infracțiunile deduse judecății în

prezenta cauză, pentru inculpatul A.N., au fost săvârșite în termenul de

încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1541 din 29 mai 2006 a

Judecătoriei Bacău, definitivă la 21 iunie 2006, stabilind, după realizarea

concursului, ca la pedeapsa rezultantă ce a fost aplicată în cauză, în baza art.

83 C. pen., să fie adăugată pedeapsa închisorii de 2 luni, cumulul astfel

rezultat, urmând a fi executat în regim de detenție.

Pentru inculpata A.L., având în vedere atitudinea de cooperare

constantă a acesteia cu organele judiciare pe tot parcursul procesului penal și

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., prima instanță

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante a pedepselor

stabilite prezenta cauză.

Pentru inculpatul l.G., instanța a dispus contopirea pedepselor

aplicate în cauză cu pedeapsa de un an și 2 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 47/ D din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Bacău, definitivă

prin neapelare la 27 februarie 2007, după anularea suspendării condiționate a

executării ei, în baza art. 85 C. pen. La pedeapsa rezultantă cea mai grea, s-a

aplicat un spor de 6 luni închisoare, care s-a apreciat că reflecta pericolul

social concret al pluralității de infracțiuni astfel constituite.

Referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei

rezultante, în urma concursurilor de infracțiuni pentru faptele reținute în prezenta

cauză, cu excepția inculpaților A.L. și A.N., instanța de fond a mai constatat

că, pentru ceilalți inculpați (care nu aveau antecedente penale, au executat

deja 9 luni în stare arest preventive la acel moment, iar ulterior, au

respectat întocmai obligațiile stabilite de instanța judecată, potrivit art. 145

1

C. proc. pen.) scopul sancțiunilor penale aplicate putea fi atins și fără

privare de libertate, însă sub supravegherea serviciului de specialitate de pe

lângă instanța de judecată, potrivit dispozițiilor art. 86

1

C. pen.,

în termenul de încercare prevăzut de art. 86

2

C. pen.

Față de aceste dispoziții, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,

s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, ca și

în cazul inculpatei A.L., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din executarea

pedepsei, perioada deja executată de fiecare inculpat în parte.

Întrucât în cauză prejudiciul rezultat din săvârșirea infracțiunilor nu

a fost revendicat de nicio persoană vătămată, instanța de fond a dispus

confiscarea sumelor de bani dobândite de fiecare inculpat, în baza art. 118 lit.

e) C. pen. Cuantumul acestor sume, deși nu s-a stabilit cu precizie, a putut fi

evaluat pe baza probelor certe administrate în cauză, respectiv declarațiile

inculpaților, echipamentele găsite la inculpați cu ocazia perchezițiilor

domiciliare, transcrierea interceptărilor telefonice efectuate în cauză.

Prin urmare, s-a apreciat că sumele de bani prezentate în actul de

sesizare, s-au dovedit a fi foarte apropiate de beneficiile materiale dobândite

de inculpați din vânzarea echipamentelor contrafăcute și fraudarea

bancomatelor, stabilindu-se ca acestea să fie evaluate pentru fiecare inculpat

în parte, ținând seama de prețul cu care erau vândute, partea care revenea

fiecăruia, cauțiunea de 10.000 euro de care a beneficiat inculpatul A.N. din

banii proveniți din retragerile de numerar și banii primiți de inculpatul R.G.

prin sistemul W.U. de la ceilalți inculpați.

Pentru inculpatul A.E.V., s-a dispus în baza art. 357 alin. (2) lit. e)

C. proc. pen., restituirea sumei de 6000 euro, din suma de 10.000 euro, rămasă

ridicată după restituirea parțială efectuată de procuror.

Pentru inculpata A.L., bunurile a căror restituire a solicitat-o, s-a

constatat că, fie au fost restituite de procuror, fie au fost ridicate în alt

dosar de urmărire penală (159 D/P/2006), așa cum a rezultat din listele aflate

la dosar instanță, astfel încât, cererea sa a fost respinsă în baza art. 357 alin.

(2) lit. e) C. proc. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat bunurile folosite la

săvârșirea infracțiunilor. iar în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat

bunurile utilizate la fraudarea bancomatelor și ridicate în urma perchezițiilor

domiciliare.

Împotriva sentinței penale au declarat apel, în termen legal,

inculpații A.E.V., A.N., P.D.B., R.G., A.D.G. și M.G. și cu depășirea

termenului legal, inculpata A.L. S-a constatat că inculpații nu și-au motivat

în scris apelurile. La termenul din 21 octombrie 2008 inculpații A.D.G. și l.G.

au declarat că își retrag apelurile făcute.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin

decizia penală nr. 125 din 21 octombrie 2008, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații A.E.V., A.N., P.D.B. și R.G., și respectiv, în baza 379 alin. (1) pct.

1 lit. a) C. proc. pen., ca tardiv, apelul declarat de inculpata A.L.,

împotriva sentinței penale nr. 154/ D din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul

Bacău.

Prin aceeași decizie, în baza art. 369 C. proc. pen., instanța de prim

control judiciar a luat act că inculpații A.D.G. și l.G. și-au retras apelurile

împotriva aceleiași sentințe, rămânând astfel hotărârea primei instanțe

definitivă pentru aceștia.

S-a mai constatat că inculpații A.D.G., A.E.V. și A.N. au avut

apărători aleși, stabilindu-se ca onorariile avocaților desemnați din oficiu,

în sumă de câte 400 lei pentru ceilalți inculpați, să se suporte din fondul

Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații

apelanți A.D., A.E. și A.N. la câte 100 lei cheltuieli judiciare, iar ceilalți

inculpați apelanți la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, inclusiv

onorariile avocaților desemnați din oficiu.

Cu ocazia dezbaterilor în apel, inculpatul A.E. prin apărător, a

solicitat să fie confiscată numai suma de 1.200 euro, în loc de 4.000 euro cât

a dispus prima instanță. A mai susținut că în mod greșit au fost confiscate

echipamentele care i-au fost ridicate din apartament, întrucât acestea nu au

fost folosite la fraudarea bancomatelor.

Apelantul inculpat A.N., prin apărător, a solicitat în principal

achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei și aplicarea art. 86

1

C. pen. A mai susținut că trebuia confiscată suma de 6.500 euro și nu 10.000

euro cum, greșit, a procedat instanța de fond.

Apelantul inculpat P.D.B. a solicitat achitarea sa, întrucât nu se face

vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat, iar apelantul

inculpat R.G. a solicitat, prin apărător, reducerea pedepsei.

Instanța de prim control judiciar, examinând în temeiul art. 378 C.

proc. pen., hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul

cauzei, în raport de motivele invocate de inculpații A.E.V., A.N., P.D.B. și R.G.

cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., a constatat că aceasta este legală temeinică.

Astfel, a apreciat că, în mod corect, a fost confiscată suma de 4.000

euro de la inculpatul A.E., în raport de probele administrate în cauză,

inclusiv declarațiile inculpatului și că, de asemenea, în mod legal, au fost

confiscate și echipamentele care au fost ridicate de acest inculpat, întrucât

acestea au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor, așa cum a rezultat din

probatoriul administrat în cauză.

Din probele administrate în cauză și care au fost relevate pe larg în

hotărârea primei instanțe, instanța de apel a constatat că, în mod cert, a

rezultat vinovăția inculpaților A.N. și P.D.B. în săvârșirea faptelor pentru

care au fost cercetați și condamnați.

De asemenea, instanța de prim control judiciar a constatat că pedepsele

aplicate inculpaților A.N. și R.G. au fost corect individualizate, în raport cu

prevederile art. 72 și art. 52 C. pen., ținându-se cont de gravitatea

infracțiunilor săvârșite și de persoana inculpaților, A.N. având antecedente

penale, motiv pentru care s-a apreciat că nu se impunea reducerea acestora sau

schimbarea modalității de executare.

Totodată, s-a mai apreciat că, în mod corect a fost confiscată suma de

10.000 euro de la inculpatul A.N. și nu suma de 6.500 euro, cum a pretins, în

mod greșit, acesta, relevându-se că probele administrate în cauză au făcut

dovada justeței măsurii luate de prima instanță.

Referitor la apelul declarat de inculpata A.L., instanța de prim

control judiciar a constatat că era tardiv, întrucât inculpata a fost prezentă

la dezbateri, termenul de apel de 10 zile începând să curgă de la data de 19

martie 2008, ultima zi când aceasta putea declara apel termen fiind data de 31

martie 2008, însă apelul a fost declarat la data de 1 aprilie 2008, deci cu

depășirea termenului prevăzut de lege.

Împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, numai

inculpatul A.N. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei

decizii.

Astfel, în esență, recurentul inculpat a invocat cazurile de casare

prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și

au solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe

fond, în rejudecare, în principal, să se constate că ambele instanțe au comis o

eroare gravă de fapt atunci când au dispus condamnarea acestuia pentru fapte pe

care nu Ie-a săvârșit, întrucât în perioada infracțională, reținută prin actul

de inculpare, a fost arestat preventiv în Olanda.

Pe cale de consecință, a solicitat, prin apărătorul ales, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea, întrucât

este nevinovat. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei

rezultante sub limita celei anterior aplicate, eventual la nivelul celor

aplicate celorlalți inculpați, pentru egalitate de tratament .

Recursul formulat de inculpatul A.N. este nefondat pentru

considerentele ce urmează.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs

invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a

reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția tuturor

inculpaților, inclusiv a recurentului A.N., pe baza unei juste aprecieri a

ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta

încadrarea juridică corespunzătoare.

Deși, recurentul inculpat A.N. a negat, în mod constant, atât în faza

de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, săvârșirea faptelor

reținute în sarcina sa, având o atitudine nesinceră și oscilantă, susținând că,

în perioada infracțională, stabilită în actul de inculpare, ar fi fost arestat

preventiv de autoritățile judiciare olandeze, din amplul probatoriu administrat

în cauză rezultă exact contrariul.

Înalta Curte constată că atât prima instanță cât și instanța de prim

control judiciar au procedat corect atunci când au reținut situația de fapt,

dând o justă interpretare probelor administrate și relevând că, în perioada

octombrie - decembrie 2006 gruparea din Olanda, formată din inculpații A.L., l.G.,

P.D.B., coordonată fiind de inculpații A.N. și R.G., având la dispoziție

aparatura achiziționată de la inculpatul A.D.G., au montat-o la bancomate în

Olanda, în vederea copierii datelor de pe trak-ul 2 al cârdurilor bancare, au

descărcat datele obținute prin skimming în laptopul aflat la hotelul unde

locuiau și au falsificat cârduri bancare, după care au extras sumele de bani

aflate pe acestea de la bancomate amplasate în Belgia, în acest mod, gruparea

infracțională reușind să acumuleze aproximativ 31.500 euro, bani ce au fost

împărțiți între membrii grupării, în mod egal.

De asemenea, justificat s-a reținut de către instanța de fond că deși

numai inculpații P.D.B. și l.G. au recunoscut deținerea și utilizarea

aparaturii respective la bancomat, din probatoriul administrat a rezultat cu

certitudine că și inculpata A.L. s-a deplasat în teren alături de aceștia

pentru a supraveghea aparatura și, de asemenea, i-a însoțit pe cei doi

inculpați în Belgia pentru a extrage bani de pe cârdurile contrafăcute, ținând

în permanență legătura atât cu fratele său, R.G., cât și cu soțul său, A.N.,

care ulterior a fost arestat de autoritățile judiciare olandeze.

Astfel, se constată că declarațiile coinculpaților, ale martorilor M.N.A.,

D.N. se coroborează între ele, dar și cu procesele verbale de confruntare între

membrii grupării constituite de A.N. precum și cu procesele verbale de redare a

convorbirilor telefonice interceptate legal, discuții purtate periodic între inculpații

A.L., P.D.B., l.G., A.D.G. zis și B. (cel care Ie-a procurat, în România, la

inițiativa și solicitarea inculpatului A.N., primele echipamente artizanale de

fraudare a bancomatelor și care, ulterior, urmare sustragerii echipamentului de

către un cetățean olandez, Ie-a promis acestora confecționarea și remiterea

unei noi tastaturi, „pian”, în vederea citirii/decriptării codului PIN) și R.G.,

converg spre concluzia certă că inculpatul A.N. a făcut primele demersuri de

constituire ale grupului infracțional, ulterior fiind ajutat în racolarea de

noi membri și coordonarea acestora de coinculpatul R.G. (cumnatul său),

activitatea de coordonare fiind desfășurată de inculpatul A.N. inclusiv în

perioada în care s-a aflat în stare de arest preventiv.

Din actele existente la dosar s-a mai relevat, fără dubii faptul că

inculpatul A.N. a ținut permanent legătura cu ceilalți coinculpați, fiind

vizitat și consultat în penitenciar de către soția sa, imediat după momentul în

care a fost sustras echipamentul de citire al cârdurilor de către un cetățean

olandez, în legătura cu posibilitatea înlocuirii acestuia.

Mai mult decât atât, corect s-a constatat de către instanțele

anterioare, că inculpatul A.N., chiar dacă era în stare de arest, a primit cotă

parte din banii obținuți de către ceilalți coinculpați, prin retragerea de

numerar cu ajutorul cârdurilor contrafăcute o dovadă în plus fiind și aceea că,

această grupare constituită și coordonată de inculpatul A.N. a fost de acord să

strângă și să achite pentru acesta atât cauțiunea de 10.000 de euro, cât și

onorariul cuvenit apărătorului acestuia, în sumă de 1500 de euro.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că

instanța de fond și apoi instanța de prim control judiciar au procedat corect

atunci când au apreciat că activitatea inculpatului A.N., care alături de

inculpatul R.G., în perioada octombrie 2006 - decembrie 2006, cu intenție, i-a

determinat pe inculpații l.G. și P.D.B. să achiziționeze și să dețină

echipamente cu scopul falsificării instrumentelor de plată electronică și au

primit bani din sumele extrase de ceilalți inculpați, prin efectuarea de

operațiuni financiare în mod fraudulos, în cadrul unui grup infracțional

organizat constituit de inculpatul A.N., întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 25 C. pen., raportat la art. 25

din Legea nr. 365/2002, și art. 26 C. pen., raportat la art. 27 pct. 1 din

Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr.

39/2003, toate cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen.

De altfel, justificat s-a reținut că în cazul acestei grupări

infracționale constituită în Olanda, fiecare membru știa de existența și rolul

fiecăruia din ceilalți membri ce aveau sarcini precise, inculpații A.N. și R.G.,

asigurând coordonarea grupului de la distanță, iar ceilalți 3 inculpați: l.G.,

P.D.B. și A.L. realizând activitatea propriu-zisă de obținere a datelor reale

de pe cârdurile autentice și a codurilor PIN, ulterior retrăgând numerar cu

ajutorul cârdurilor contrafăcute, regăsindu-se astfel trăsăturile specifice

grupului infracțional organizat astfel cum a fost prevăzut în dispozițiile art.

7 din Legea nr. 39/2003.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea

de achitare formulată de recurentul inculpat, prin apărător, întrucât din

probele administrate, ce se coroborează între ele, a rezultat fără echivoc

vinovăția inculpatului A.N. în săvârșirea atât a activităților de instigare la

deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică și de instigare la efectuarea de operațiuni financiare în mod

fraudulos, cât și a acțiunilor desfășurate de același inculpat circumscrise

constituirii, organizării și coordonării unui grup infracțional organizat, în concurs

real, toate în scopul obținerii unor importante beneficii materiale în mod

ilegal, prin fraudarea bancomatelor și contrafacerea cârdurilor, conturând și

accentuând starea de pericol creată pentru sistemul bancar și titularii de

conturi ale căror cârduri au fost contrafăcute, neavând importanță că acestea

s-au produs pe teritoriul altor țări.

Întrucât vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită, Înalta Curte

constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când,

justificat a respins solicitarea de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunile

pentru care a fost dedus judecății,

În ceea ce privește motivul de recurs formulat de același inculpat, în

subsidiar, vizând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta

Curte constată, că acesta nu poate fi primit, fiind de asemenea, nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este

o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei

fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Înalta Curte apreciază că instanța de prim control judiciar a procedat

în mod corect atunci când a constatat că pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni

închisoare aplicată acestui inculpat, cu executare în regim de privare de

libertate este suficientă și corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., fiind aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare consfințit prin

dispozițiile art. 52 C. pen.

Raportat la modalitatea concretă în care inculpatul a acționat în

Olanda, ca lider de grup infracțional (pe care l-a inițiat, organizat și

coordonat chiar și din penitenciar), față de contribuția efectivă a acestuia la

săvârșirea faptelor pentru care a fost dedus judecății și, avându-se în vedere

și pericolul concret creat prin folosirea unor echipamente destinate

falsificării instrumentelor de plată electronică și retragerea unor sume

importante în euro prin utilizarea unor cârduri contrafăcute, într-o perioadă

de timp relativ scurtă, corect, instanța de prim control judiciar a apreciat că

pedeapsa stabilită reflectă atât periculozitatea faptelor, cât și intervalul de

timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei și pentru reeducarea acestui

inculpat, care, de altfel, nu este la primul conflict cu legea penală.

În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu

ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament

antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile

statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului

pedepsei aplicată inculpatului A.N. nu ar fi temeinică, lipsind de conținut

dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între

scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei

penale nr. 125 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva

deciziei penale nr. 125 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Bacău, secția

penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2009.