ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 299/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la data de 12 iunie 2006, reclamantul B.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 1327 din 1 iunie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru perioada 1 iunie 1951 - 6 martie 1954. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 650 din 6 iulie 2006, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din livretul militar al reclamantului rezultă că în perioada 1 iunie 1951 - 6 martie 1954, acesta a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă și nu există nici o justificare pentru care pârâta i-a recunoscut numai o parte din această perioadă. Instanța a apreciat că se impunea recunoașterea întregii perioade solicitate de reclamant, întrucât în intervalul menționat de el, acesta a satisfăcut stagiul militar prin muncă, motiv pentru care nu a purtat armă și nu a depus jurământ militar, fiind catalogat „bun pentru serviciul militar, combatant neinstruit”. În acest context s-a apreciat că precaritatea evidențelor din acea perioadă și interesul statului de a oculta asemenea situații, trebuie interpretate în favoarea reclamantului, în sensul că au existat în perioada respectivă și unități militare ce nu aparțineau Serviciului Muncii, dar în care cei incorporați efectuau stagiul militar prin muncă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, susținând că, în mod greșit, instanța de fond a acordat reclamantului, beneficiul Legii nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă solicitată, în condițiile în care certificatul nr. 1053950 din decembrie 2005, eliberat de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, îi recunoaște acestuia doar perioada 13 septembrie 1953 - 6 martie 1954, astfel cum s-a reținut și în hotărârea contestată. Recurentul a mai susținut că lipsa unor evidențe precise nu poate constitui un motiv pentru acordarea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, cu atât mai mult, cu cât aceste evidențe există atât la U.M.

nr. 02405 Pitești, cât și la Arhivele Naționale, dar se referă numai la detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu și la unități militare din subordinea fostului Minister al Forțelor Armate, acestea din urmă neintrând sub incidența Legii nr. 309/2002. Recurenta a invocat în sprijinul susținerilor sale, Deciziile nr. 213 din 4 mai 2004 și nr. 254 din 10 mai 2005 ale Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din lege, potrivit căruia beneficiază de dispozițiile acesteia, numai persoanele care au satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 309/202, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoanele care, în perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar în unități din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Din certificatul nr. 1053950 din decembrie 2005, eliberat de Arhivele Naționale, la cererea intimatului, rezultă că acesta a îndeplinit stagiul militar în detașamentul de muncă Medgidia și Medgidia ACM, aflate în evidențele Direcției Generale a Serviciului Muncii, dar în perioada 13 septembrie 1953 - 6 martie 1954. Cum potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, determinantă, pentru încadrarea unei persoane în categoria beneficiarilor Legii nr. 309/2002, este apartenența la Direcția Generală a Serviciului Muncii a detașamentului în care s-a prestat munca, și nu activitatea desfășurată, rezultă că în mod greșit instanța de fond a apreciat că intimatul poate beneficia de dispozițiile legii și pentru perioada cât a desfășurat activitate într-o unitate militară.

Pre cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 312, raportat la art. 314 C. proc. civ., Curtea admite recursul declarat în cauză, casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 650 din 6 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul B.S., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.