ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3865/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 257/83/P/2008 a

fost menținută starea de arest a inculpatului O.M.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin

sentința penală nr. 407 din 24 septembrie 2008 a

Tribunalului Satu

Mare, secția penală, inculpatul O.M. a fost condamnat,

la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a stabilit că, la data de 1 ianuarie 2008, ora 16,06,

inculpatul O.M. a introdus în România prin punctul de

trecere al frontierei Halmeu, județul Satu Mare, venind din Ucraina,

respectiv

a deținut și transportat pe teritoriul României o cantitate

de 127,818 kilograme heroină, ambalată sub forma

a 254 pachete,

disimulată în structura remorcii, atașată autotrenului pe

care îl conducea, fiind depistat la data de 2 ianuarie 2008.

Instanța de control judiciar sesizată cu apelul inculpatului împotriva

hotărârii de condamnare a apreciat că se impune continuarea privării stării de

libertate, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea

acestuia și nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a

inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul O.M., care,

prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi țara.

Conform dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen.,

în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța legal sesizată

este datoare să

verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive,

iar potrivit art. 160

b

alin. (3) din același cod, când

constată

că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Din examinarea lucrărilor dosarului se

constată că arestarea

inculpatului O.M. s-a dispus în baza

art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de

droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

constând în aceea că la data de 1 ianuarie 2008 ora 16.06, inculpatul O.M. a

introdus în România prin punctul de trecere al frontierei Halmeu, județul Satu

Mare, venind din Ucraina, respectiv a deținut și transportat pe teritoriul

României o cantitate de 127,818 kilograme heroină, ambalată sub forma a 254

pachete, disimulată în structura remorcii, atașată autotrenului pe care îl

conducea, fiind depistat la data de 2 ianuarie 2008.

Tribunalul Satu Mare, secția penală, prin sentința susmenționată, având

în vedere actele dosarului, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa

rezultantă privativă de libertate de 15 ani închisoare.

Ținând seama de actele dosarului, Curtea constată că în mod corect s-a

apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv

pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia este mai

mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică și că acestea impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului O.M.

Atâta timp cât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea

măsurii, astfel cum impun dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., nu

există temei pentru înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de ca nu

părăsi țara.

Față de considerentele arătate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul O.M.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi

obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva

încheierii din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. 257/83/P/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica 24 noiembrie 2008.