ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3865/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 257/83/P/2008 a fost menținută starea de arest a inculpatului O.M. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința penală nr. 407 din 24 septembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare, secția penală, inculpatul O.M. a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a stabilit că, la data de 1 ianuarie 2008, ora 16,06, inculpatul O.M. a introdus în România prin punctul de trecere al frontierei Halmeu, județul Satu Mare, venind din Ucraina, respectiv a deținut și transportat pe teritoriul României o cantitate de 127,818 kilograme heroină, ambalată sub forma a 254 pachete, disimulată în structura remorcii, atașată autotrenului pe care îl conducea, fiind depistat la data de 2 ianuarie 2008. Instanța de control judiciar sesizată cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare a apreciat că se impune continuarea privării stării de libertate, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia și nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul O.M., care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Conform dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului O.M. s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 1 ianuarie 2008 ora 16.06, inculpatul O.M.

a introdus în România prin punctul de trecere al frontierei Halmeu, județul Satu Mare, venind din Ucraina, respectiv a deținut și transportat pe teritoriul României o cantitate de 127,818 kilograme heroină, ambalată sub forma a 254 pachete, disimulată în structura remorcii, atașată autotrenului pe care îl conducea, fiind depistat la data de 2 ianuarie 2008. Tribunalul Satu Mare, secția penală, prin sentința susmenționată, având în vedere actele dosarului, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă privativă de libertate de 15 ani închisoare. Ținând seama de actele dosarului, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului O.M. Atâta timp cât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, astfel cum impun dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., nu există temei pentru înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de ca nu părăsi țara. Față de considerentele arătate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. 257/83/P/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica 24 noiembrie 2008.