ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 881/2009

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 407/P din 24 septembrie 2008,

Tribunalul Satu-Mare a condamnat pe inculpatul O.M. la pedepsele de 12 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2

lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 și la 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în

baza art. 65 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

În baza art. 33 lit. a)

art. 34 lit. b) C. pen. raportat la art. 35 alin. (3)

C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2

lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei.

Totodată, a fost menținută starea de arest a

inculpatului și

s-a dedus din pedeapsa

aplicată acestuia, durata reținerii și arestării

preventive, de la 4

ianuarie 2008 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și (2) și art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea drogurilor și distrugerea

acestora, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței.

În baza art. 117 C. pen. raportat la art. 111 C. pen.,

s-a interzis inculpatului rămânerea pe teritoriul României după executarea

pedepsei închisorii.

În esență, s-au reținut următoarele:

La data de 2 ianuarie 2008, urmare unei sesizări a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. de

către I.G.P.F., Direcția de Combatere a Infracționalității Transfrontaliere, cu

privire la faptul că în perioada 1 ianuarie 2008-2 ianuarie 2008, se va

introduce în țară o cantitate însemnată de heroină, ascunsă în remorca

autocamionului cu nr. de înmatriculare, aparținând unei companii turce, s-a

efectuat un control la granița României cu Ucraina, stabilindu-se că

autocamionul a fost condus de către inculpatul O.M., cetățean turc.

Cu ocazia efectuării percheziției asupra autotrenului și

a semiremorcii atașate acestuia, în structura acesteia din urmă au

fost identificate patru compartimente, special

confecționate pentru

ascunderea de droguri, în care au fost găsite 254

pachete paralelipipedice ce conțineau 127,818 kilograme heroină.

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, prin decizia penală nr. 2/A din 15 ianuarie 2009, admițând apelul

declarat de inculpat, a desființat, în parte, sentința și a înlăturat

dispoziția privind confiscarea de la inculpat a sumei de

6465 lire turcești, dispunând restituirea acestei

sume către inculpat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și

s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat admiterea

recursului declarat și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că nu a cunoscut faptul că

autovehiculul fusese transformat și depozita heroină și că a efectuat

transportul la cererea unui coleg de-al său, care știa că are probleme

financiare. în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, ținându-se

seama de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de datele sale

personale. Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că instanțele au

reținut corect faptele

și vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare

dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.

Prima critică formulată de recurentul inculpat, constând

în lipsa laturii subiective a infracțiunilor săvârșite, nu poate fi primită.

Examinând actele și

lucrările dosarului, rezultă că apărarea

inculpatului este

infirmată de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, coroborând declarațiile inculpatului - care,

lucrând ca șofer de tir tranzita teritoriul Rusiei, Ucrainei și României în

primele

două zile ale anului 2008, fără a

transporta nici un fel de încărcătură

în autocamion și fără a justifica

scopul și destinația deplasării sale, cu conținutul mesajelor primite pe

telefonul mobil procurat în ziua plecării sale din Turcia către Ucraina, în

care i se comunicau informații cu privire la locul și persoanele cu care

trebuia să se întâlnească, precum și cu plăcuța de înmatriculare găsită în

cabina autocamionului, ce nu aparținea autovehiculului cu care circula și

pentru care nu a putut prezenta acte justificative, rezultă că inculpatul a

acționat, așa cum au reținut instanțele, în baza

dispozițiilor unei rețele internaționale de traficanți de droguri și,

chiar

dacă nu a urmărit traficarea internațională a heroinei în

cantitate de 127,818 kg, a acceptat acest lucru.

Poziția procesuală

constantă de nerecunoaștere și apărările

inculpatului au

fost infirmate de probele administrate prin care s-au dovedit detaliile

transportului efectuat de inculpat.

Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului nu este fondată.

În raport de gradul de pericol social deosebit de

ridicat al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a realizat

transportul unei cantități mari de heroină, caracteristic rețelelor

internaționale specializate în traficul de droguri către Europa de Vest, precum

și de atitudinea nesinceră a acestuia, instanțele au individualizat în mod just

pedeapsa aplicată.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi

luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului O.M. să fie

respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat O.M. împotriva deciziei penale nr. 2/A din 15

ianuarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce

din cuantumul pedepsei aplicată recurentului inculpat,

durata reținerii

și a arestării preventive de la 4 ianuarie 2008 la 12 martie 2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlul de

cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul interpretului de limba

turcă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 12 martie 2009.