ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3682/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3682/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 202/ PI din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel
Timișoara, secția penală, a admis, în temeiul prevederilor art. 278
1
alin. (8) lit. b) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționarii C.R. și C.R.
împotriva rezoluțiilor date în dosarele nr. 501 /P/2007 și nr. 361/1172/2008
ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ie-a desființat și a
trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru
redeschiderea urmăririi penale. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin
plângerea formulată la data de 19 aprilie 2007 la
procuror, petiționarii au sesizat că autori necunoscuți s-au folosit de
înscrisuri falsificate și s-au prezentat în fața notarului D.A., care a
eliberat certificatul de vacanță succesorală nr. 1800 din 26 iulie 1993,
certificând faptul că, de pe urma defuncților L.M., L.I., L.H. și L.I., nu au
rămas legaturi și moștenitori legali care să fi acceptat succesiunea, astfel că
succesiunea a fost declarată vacantă și a fost predată statului român.
Prin rezoluția nr. 501/P/2007 din 5
martie 2008 a Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara, s-a dispus neînceperea
urmăririi
penale față de notarul public D.A., în temeiul art. 10
lit. g) C. proc.
pen., referitor la infracțiunile de prevăzute de art. 215 alin. (1) și art. 289
C. pen., reținându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarii au
formulat plângere, la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluția nr. 361/ll/2/2008 din 9 aprilie 2008 a procurorului
general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind
legală și temeinică.
Împotriva ambelor rezoluții, petiționarii au formulat plângere la
instanță, solicitând desființarea acestora și restituirea cauzei procurorului,
în vederea începerii urmăririi penale față de persoana vinovată.
Prin sentința nr. 202/ PI din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel
Timișoara a admis plângerea petiționarilor, a desființat ambele
rezoluții atacate și a trimis cauza la Parchetul
de pe lângă Curtea de
Apel Timișoara pentru redeschiderea urmăririi
penale.
S-au reținut, în esență, următoarele :
În declarația dată în fața instanței, prin care și-a precizat
obiectul plângerii formulate în scris, prin
apărătorul ales, petiționarul
C.R., a învederat că plângerea penală nu
se referă la notarul public D.A., ci la persoana care, prezentând acte false, a
indus-o în eroare pe notarul D.A., care a eliberat certificatul de constatare a
vacanței succesorale.
Față de această precizare și de mențiunea făcută chiar de procuror în
cuprinsul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în sensul că sesizarea
se referă la autori necunoscuți, instanța a apreciat că se impune casarea
rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmăririi
penale, în vederea identificării autorilor.
Împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Timișoara, solicitând în principal, admiterea recursului și casarea
sentinței penale atacate, arătând că în mod greșit s-a dispus admiterea
plângerii de către instanța de fond, în raport cu soluția de neîncepere a
urmăririi penale, dispusă ca urmare a intervenirii prescripției pentru faptele
reclamate.
În subsidiar, procurorul de ședință a învederat că, în raport
de sesizarea petiționarilor la instanța de fond,
s-ar impune și soluția
trimiterii, în baza art. 222 alin. (7) C. proc.
pen., la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, pentru identificarea și
efectuarea cercetărilor cu privire la infracțiunile menționate în plângere, dat
fiind că petiționarii au precizat că nu contestă soluția de neîncepere a
urmăririi penale.
Recursul parchetului este, în parte,
fondat.
Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, precum și a
susținerilor petiționarului C.R. din ședința
publică de
la 11 septembrie 2008 la instanța de fond, se constată că în
cauză se impune casarea sentinței atacate și admiterea plângerii
petiționarilor, în sensul celor ce urmează:
Urmare sesizării printr-o plângere penală, organul de urmărire penală
este obligat, ca în virtutea principiilor rolului activ și al oficialității, să
îndeplinească toate actele necesare soluționării plângerii cu care a fost
investit.
În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C.
proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale se pot efectua acte
premergătoare.
În cadrul acestei faze exterioară procesului penal, nefiind
începută urmărirea penală în cauză, dispozițiile
procesual penale nu
permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor
verificări referitoare la pretinsele fapte reclamate în conținutul plângerii.
În cauză, așa cum rezultă din conținutul plângerii penale a
petiționarilor aflată la dosarul parchetului, dar și din manifestarea lor de
voință exprimată în fața instanței de fond, sesizarea acestora s-a referit la
«identificarea persoanelor în cauză, cercetarea acestora, trimiterea lor în
judecată», «a persoanelor care au prezentat acte
necorespunzătoare realității de natură a determina pe notar să emită
acel
certificat», iar nu la săvârșirea de către notar a infracțiunilor
reclamate, prevăzute de art. 215, 289 și 291 C.
pen.
Or, în cauză, organele de urmărire penală au efectuat verificări doar
față de notarul D.A., față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Procedând în acest mod, organele de
urmărire penală și-au
încălcat
obligația de a efectua, din oficiu, verificările ce se impuneau
pentru identificarea pretinșilor autori necunoscuți, la care se făcea
referire în conținutul plângerii.
Dar, instanța de fond a pronunțat o hotărâre
nelegală și prin
aceea că a dispus trimiterea cauzei în
vederea redeschiderii urmăririi penale.
Or, redeschiderea urmăririi penale se poate dispune, în condițiile art.
278
1
alin. (8) lit. b) C. proc. pen., numai în situațiile în care în
cauză a fost începută urmărirea penală, iar ulterior s-a dispus scoaterea ori
încetarea urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în cauză se impunea admiterea plângerii
petiționarilor, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, competent
material în raport cu obiectul plângerii, în vederea începerii urmăririi
penale pentru identificarea autorilor pretinselor infracțiuni prevăzute
de art. 289, art. 291 și 215 C. pen.
Evident că, în vederea începerii urmăririi penale, organele
de urmărire penală vor putea efectua mai întâi
verificări cu privire la
existența infracțiunilor reclamate și cu
privire la identitatea făptuitorilor, iar, apoi, după începerea urmăririi
penale, vor trebui să efectueze cercetări prin care să stabilească cert
identitatea autorilor acestor infracțiuni, precum și dacă sunt sau nu temeiuri
care să justifice trimiterea lor în judecată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat
de parchet, să caseze sentința atacată și, rejudecând, să admită plângerea
petiționarilor, să desființeze rezoluția atacată și să trimită cauza la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în vederea începerii urmăririi
penale pentru identificarea autorilor pretinselor infracțiuni prevăzute de art.
289, art. 291 și 215 C. pen.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara împotriva sentinței penale nr. 202/ PI din 11 septembrie 2008 a
Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Casează sentința atacată și, în rejudecare, admite plângerea formulată
de petiționar împotriva rezoluției nr. 501/P/2007 din 5 martie 2008 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Desființează rezoluția atacată și trimite cauza la Parchetul de
pe lângă Judecătoria Timișoara în vederea
începerii urmăririi penale
pentru identificarea autorilor pretinselor
infracțiuni prevăzute de art. 289, art. 291 și 215 C. pen.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13
noiembrie 2008.