ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3682/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 202/ PI din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis, în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționarii C.R. și C.R. împotriva rezoluțiilor date în dosarele nr. 501 /P/2007 și nr. 361/1172/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ie-a desființat și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru redeschiderea urmăririi penale. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la data de 19 aprilie 2007 la procuror, petiționarii au sesizat că autori necunoscuți s-au folosit de înscrisuri falsificate și s-au prezentat în fața notarului D.A., care a eliberat certificatul de vacanță succesorală nr. 1800 din 26 iulie 1993, certificând faptul că, de pe urma defuncților L.M., L.I., L.H.

și L.I., nu au rămas legaturi și moștenitori legali care să fi acceptat succesiunea, astfel că succesiunea a fost declarată vacantă și a fost predată statului român. Prin rezoluția nr. 501/P/2007 din 5 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public D.A., în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen., referitor la infracțiunile de prevăzute de art. 215 alin. (1) și art. 289 C. pen., reținându-se că a intervenit prescripția răspunderii penale. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarii au formulat plângere, la procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția nr. 361/ll/2/2008 din 9 aprilie 2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Împotriva ambelor rezoluții, petiționarii au formulat plângere la instanță, solicitând desființarea acestora și restituirea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale față de persoana vinovată. Prin sentința nr. 202/ PI din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a admis plângerea petiționarilor, a desființat ambele rezoluții atacate și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru redeschiderea urmăririi penale. S-au reținut, în esență, următoarele : În declarația dată în fața instanței, prin care și-a precizat obiectul plângerii formulate în scris, prin apărătorul ales, petiționarul C.R., a învederat că plângerea penală nu se referă la notarul public D.A., ci la persoana care, prezentând acte false, a indus-o în eroare pe notarul D.A., care a eliberat certificatul de constatare a vacanței succesorale.

Față de această precizare și de mențiunea făcută chiar de procuror în cuprinsul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în sensul că sesizarea se referă la autori necunoscuți, instanța a apreciat că se impune casarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale, în vederea identificării autorilor. Împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând în principal, admiterea recursului și casarea sentinței penale atacate, arătând că în mod greșit s-a dispus admiterea plângerii de către instanța de fond, în raport cu soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă ca urmare a intervenirii prescripției pentru faptele reclamate.

În subsidiar, procurorul de ședință a învederat că, în raport de sesizarea petiționarilor la instanța de fond, s-ar impune și soluția trimiterii, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, pentru identificarea și efectuarea cercetărilor cu privire la infracțiunile menționate în plângere, dat fiind că petiționarii au precizat că nu contestă soluția de neîncepere a urmăririi penale. Recursul parchetului este, în parte, fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, precum și a susținerilor petiționarului C.R.

din ședința publică de la 11 septembrie 2008 la instanța de fond, se constată că în cauză se impune casarea sentinței atacate și admiterea plângerii petiționarilor, în sensul celor ce urmează: Urmare sesizării printr-o plângere penală, organul de urmărire penală este obligat, ca în virtutea principiilor rolului activ și al oficialității, să îndeplinească toate actele necesare soluționării plângerii cu care a fost investit. În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale se pot efectua acte premergătoare. În cadrul acestei faze exterioară procesului penal, nefiind începută urmărirea penală în cauză, dispozițiile procesual penale nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări referitoare la pretinsele fapte reclamate în conținutul plângerii.

În cauză, așa cum rezultă din conținutul plângerii penale a petiționarilor aflată la dosarul parchetului, dar și din manifestarea lor de voință exprimată în fața instanței de fond, sesizarea acestora s-a referit la «identificarea persoanelor în cauză, cercetarea acestora, trimiterea lor în judecată», «a persoanelor care au prezentat acte necorespunzătoare realității de natură a determina pe notar să emită acel certificat», iar nu la săvârșirea de către notar a infracțiunilor reclamate, prevăzute de art. 215, 289 și 291 C. pen. Or, în cauză, organele de urmărire penală au efectuat verificări doar față de notarul D.A., față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Procedând în acest mod, organele de urmărire penală și-au încălcat obligația de a efectua, din oficiu, verificările ce se impuneau pentru identificarea pretinșilor autori necunoscuți, la care se făcea referire în conținutul plângerii.

Dar, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și prin aceea că a dispus trimiterea cauzei în vederea redeschiderii urmăririi penale. Or, redeschiderea urmăririi penale se poate dispune, în condițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., numai în situațiile în care în cauză a fost începută urmărirea penală, iar ulterior s-a dispus scoaterea ori încetarea urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză. Pentru aceste considerente, în cauză se impunea admiterea plângerii petiționarilor, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, competent material în raport cu obiectul plângerii, în vederea începerii urmăririi penale pentru identificarea autorilor pretinselor infracțiuni prevăzute de art. 289, art. 291 și 215 C. pen.

Evident că, în vederea începerii urmăririi penale, organele de urmărire penală vor putea efectua mai întâi verificări cu privire la existența infracțiunilor reclamate și cu privire la identitatea făptuitorilor, iar, apoi, după începerea urmăririi penale, vor trebui să efectueze cercetări prin care să stabilească cert identitatea autorilor acestor infracțiuni, precum și dacă sunt sau nu temeiuri care să justifice trimiterea lor în judecată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de parchet, să caseze sentința atacată și, rejudecând, să admită plângerea petiționarilor, să desființeze rezoluția atacată și să trimită cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în vederea începerii urmăririi penale pentru identificarea autorilor pretinselor infracțiuni prevăzute de art. 289, art. 291 și 215 C. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 202/ PI din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează sentința atacată și, în rejudecare, admite plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 501/P/2007 din 5 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Desființează rezoluția atacată și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în vederea începerii urmăririi penale pentru identificarea autorilor pretinselor infracțiuni prevăzute de art. 289, art. 291 și 215 C. pen. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2008.