ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6396/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Instanța sesizată, prin sentința civilă nr. 78 din 26 ianuarie 2007 a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei. Apelul declarat de către Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins de Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 151 din 26 aprilie 2007. Instanța, în mod implicit, a schimbat motivarea instanței de fond, apreciind, indirect, ca fiind nefondată acțiunea și a respins ca nefondat apelul. Reclamanta a declarat recurs și a solicitat casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii sale. Dezvoltând cererea de recurs se susține, în esență, că dreptul la libera circulație nu este absolut ci este supus unor limitări legale interne și comunitare.

Or, pârâtul prin comportamentul său a încălcat normele legale franceze, comunitare și interne. Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând recursul se constată că acesta este fondat. Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului la libera circulație a unui cetățean român în statele membre poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță cu legislația comunitară. Conform art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, pentru motive de ordine publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză.

Din probele prezentate de reclamantă pârâta a plecat în Italia la 27 aprilie 2006, a locuit în localitatea San Giorgio del Sol unde a lucrat fără document necesar. Pe 5 noiembrie 2006 (cu mult peste termenul legal de ședere de 90 de zile) a fost reținută de poliția italiană, a fost dusă într-un centru pentru străini și returnată în România la 14 noiembrie 2006 sub pază. Așadar, pârâtul a încălcat norma internă a statului italian, deci ordinea publică cu privire la dreptul de ședere și de muncă, norma internă română, fiind deci aplicabilă norma comunitară citată. Pe cale de consecință, recursul va fi admis, ambele hotărâri casate și, în rejudecarea cauzei, se va admite cererea reclamantei și se va dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtei pe teritoriul Italiei pe timp de șase luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 151/A din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 78 din 26 ianuarie 2007 a Tribunalului Maramureș și, rejudecând cauza, admite cererea și dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtei V.G.F. pe teritoriul Italiei, pe timp de șase luni. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2007.