ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6396/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Instanța sesizată, prin sentința

civilă nr. 78 din 26 ianuarie 2007 a respins ca inadmisibilă cererea

reclamantei.

Apelul declarat de către Direcția

Generală de Pașapoarte a fost respins de Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 151 din 26 aprilie 2007. Instanța, în mod implicit, a schimbat

motivarea instanței de fond, apreciind, indirect, ca fiind nefondată acțiunea

și a respins ca nefondat apelul.

Reclamanta a declarat recurs și a

solicitat casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii sale.

Dezvoltând cererea de recurs se

susține, în esență, că dreptul la libera circulație nu este absolut ci este

supus unor limitări legale interne și comunitare. Or, pârâtul prin

comportamentul său a încălcat normele legale franceze, comunitare și interne.

Recursul astfel motivat corespunde

cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând recursul se constată că acesta

este fondat.

Ulterior datei de 1 ianuarie 2007,

data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a

exercitării dreptului la libera circulație a unui cetățean român în statele

membre poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează

[art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță cu legislația

comunitară.

Conform art. 27 alin. (1) și (2) din

Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și

Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de

circulație și ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie,

pentru motive de ordine publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată

decât pe conduita persoanei în cauză.

Din probele prezentate de reclamantă

pârâta a plecat în Italia la 27 aprilie 2006, a locuit în localitatea San

Giorgio del Sol unde a lucrat fără document necesar. Pe 5 noiembrie 2006 (cu

mult peste termenul legal de ședere de 90 de zile) a fost reținută de poliția

italiană, a fost dusă într-un centru pentru străini și returnată în România la

14 noiembrie 2006 sub pază.

Așadar, pârâtul a încălcat norma

internă a statului italian, deci ordinea publică cu privire la dreptul de

ședere și de muncă, norma internă română, fiind deci aplicabilă norma

comunitară citată.

Pe cale de consecință, recursul va

fi admis, ambele hotărâri casate și, în rejudecarea cauzei, se va admite

cererea reclamantei și se va dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație al pârâtei pe teritoriul Italiei pe timp de șase luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 151/A

din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 78 din 26 ianuarie 2007 a Tribunalului Maramureș și,

rejudecând cauza, admite cererea și dispune restrângerea exercitării dreptului

la liberă circulație al pârâtei V.G.F. pe teritoriul Italiei, pe timp de șase

luni.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2007.