ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1280/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petiționara SC R. SA a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei B.A. judecător în cadrul Tribunalului București, secția a VII-a comercială, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. În motivarea plângerii petiționara a susținut că în cauza ce formează obiectul dosarului comercial nr. 138/3/1999 magistratul reclamat, la termenele din 30 iunie 2005 și 24 noiembrie 2005, a respins cererea SC R. SA de a fi stenografiate ședințele de judecată și pentru acest motiv nu a putut demonstra că a solicitat ca la efectuarea unei expertize dispusă în cauză să participe un expert parte.

De asemenea, a mai susținut că, prin încheierea din 29 martie 2007, magistratul a aplicat o amendă de 200 lei reprezentantului societății întrucât ar fi adus atingere solemnității ședinței de judecată, deși aceasta nu a făcut altceva decât să depună obiecțiuni la raportul de expertiză. După efectuarea actelor premergătoare, parchetul sesizat, prin rezoluția nr. 1030/P/2007 din 8 noiembrie 2007 a dispus în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale reținând că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală și că judecătorul nu poate fi făcut responsabil pentru că nu folosește mijloacele prevăzute de lege dar care nu îi sunt puse la dispoziție, respectiv cele privind stenografierea dezbaterilor și totodată că în cadrul procesului civil judecătorul poate aplica amenda, în condițiile art. 108 2 C. proc.

civ. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petiționara care prin rezoluția nr. 1969/II/2/2007 din 19 decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin sentința penală nr. 22 din 5 februarie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC R. SA apreciind că rezoluția procurorului de netrimitere în judecată este legală și temeinică și că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală. În contra acestei hotărâri, a declarat recurs petiționara SC R. SA care a susținut că sentința atacată este greșită și că soluția de netrimitere în judecată se impune a fi desființată, urmând ca împotriva magistratului intimat să fie începută urmărirea penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu.

Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că faptele reclamate nu pot fi caracterizate ca infracțiune de auz în serviciu contra intereselor persoanelor așa cum aceasta este prevăzută de art. 246 C. pen. Astfel, neîndeplinirea de către judecător a prevederii C. proc. civ., care îngăduie la cererea părții stenografierea dezbaterilor în total sau în parte, la cererea părții (art. 149) nu poate fi imputată magistratului, dacă acestuia nu îi sunt puse la dispoziție cele trebuincioase. Potrivit art. 138 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 statul este obligat să asigure mijloacele materiale și financiare necesare pentru buna funcționare a activității instanțelor și parchetelor.

Ca atare, respingerea cererilor de stenografiere a ședințelor de judecată, la termenele din 30 iunie 2005 și 24 noiembrie 2005, a fost corectă față de lipsa mijloacelor aflate la dispoziția instanței și amânării de către legiuitor a aplicării art. 13 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 care prevedea obligativitatea unor astfel de înregistrări. Mai este de menționat că la dispoziția părților s-au aflat consemnările grefierului și încheierile de ședință care reflectau mersul dezbaterilor. Referitor la amenda judiciară de 200 lei aplicată reprezentantului petiționarei se constată că această măsură a fost întemeiată pe dispozițiile art. 108 2 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „nerespectarea de către oricare din părți sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanță pentru asigurarea ordinii și solemnității ședinței de judecată se sancționează cu amendă de la 300.000 ROL la 2.000.000 ROL”.

Această măsură putea fi atacată de petiționară conform dispozițiilor C. proc. civ. Față de cele ce preced, Curtea constată că faptele reclamate de recurenta petiționară SC R. SA nu sunt prevăzute de legea penală și că în mod justificat procurorul, în urma actelor premergătoare efectuate a dispus neînceperea urmăririi penale și că prima instanță a dispus corect menținerea rezoluției de netrimitere în judecată a magistratului judecător. În consecință, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC R. SA cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC R. SA împotriva sentinței penale nr. 22 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2008.