ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1280/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1280/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel București, petiționara SC R. SA a solicitat tragerea
la răspundere penală a intimatei B.A. judecător în cadrul Tribunalului
București, secția a VII-a comercială, pentru infracțiunea de abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
În motivarea plângerii
petiționara a susținut că în cauza ce formează obiectul dosarului comercial nr.
138/3/1999 magistratul reclamat, la termenele din 30 iunie 2005 și 24 noiembrie
2005, a respins cererea SC R. SA de a fi stenografiate ședințele de judecată și
pentru acest motiv nu a putut demonstra că a solicitat ca la efectuarea unei
expertize dispusă în cauză să participe un expert parte.
De asemenea, a mai susținut
că, prin încheierea din 29 martie 2007, magistratul a aplicat o amendă de 200
lei reprezentantului societății întrucât ar fi adus atingere solemnității
ședinței de judecată, deși aceasta nu a făcut altceva decât să depună
obiecțiuni la raportul de expertiză.
După efectuarea actelor
premergătoare, parchetul sesizat, prin rezoluția nr. 1030/P/2007 din 8
noiembrie 2007 a dispus în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. b) C.
proc. pen., neînceperea urmăririi penale reținând că faptele reclamate nu sunt
prevăzute de legea penală și că judecătorul nu poate fi făcut responsabil
pentru că nu folosește mijloacele prevăzute de lege dar care nu îi sunt puse la
dispoziție, respectiv cele privind stenografierea dezbaterilor și totodată că
în cadrul procesului civil judecătorul poate aplica amenda, în condițiile art. 108
2
C. proc. civ.
Împotriva acestei soluții a
formulat plângere petiționara care prin rezoluția nr. 1969/II/2/2007 din 19
decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București a fost respinsă ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București, secția
a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin sentința penală nr. 22
din 5 februarie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de
petiționara SC R. SA apreciind că rezoluția procurorului de netrimitere în
judecată este legală și temeinică și că faptele reclamate nu sunt prevăzute de
legea penală.
În contra acestei hotărâri,
a declarat recurs petiționara SC R. SA care a susținut că sentința atacată este
greșită și că soluția de netrimitere în judecată se impune a fi desființată,
urmând ca împotriva magistratului intimat să fie începută urmărirea penală
pentru infracțiunea de abuz în serviciu.
Recursul declarat nu este
întemeiat.
Din examinarea actelor
premergătoare efectuate se constată că faptele reclamate nu pot fi caracterizate
ca infracțiune de auz în serviciu contra intereselor persoanelor așa cum
aceasta este prevăzută de art. 246 C. pen.
Astfel, neîndeplinirea de
către judecător a prevederii C. proc. civ., care îngăduie la cererea părții stenografierea
dezbaterilor în total sau în parte, la cererea părții (art. 149) nu poate fi
imputată magistratului, dacă acestuia nu îi sunt puse la dispoziție cele
trebuincioase.
Potrivit art. 138 alin. (1)
din Legea nr. 304/2004 statul este obligat să asigure mijloacele materiale și financiare
necesare pentru buna funcționare a activității instanțelor și parchetelor.
Ca atare, respingerea
cererilor de stenografiere a ședințelor de judecată, la termenele din 30 iunie
2005 și 24 noiembrie 2005, a fost corectă față de lipsa mijloacelor aflate la
dispoziția instanței și amânării de către legiuitor a aplicării art. 13 alin.
(1) din Legea nr. 304/2004 care prevedea obligativitatea unor astfel de
înregistrări.
Mai este de menționat că la
dispoziția părților s-au aflat consemnările grefierului și încheierile de
ședință care reflectau mersul dezbaterilor.
Referitor la amenda
judiciară de 200 lei aplicată reprezentantului petiționarei se constată că
această măsură a fost întemeiată pe dispozițiile art. 108
2
alin. (1)
C. proc. civ., potrivit cărora „nerespectarea de către oricare din părți sau de
către alte persoane a măsurilor luate de către instanță pentru asigurarea
ordinii și solemnității ședinței de judecată se sancționează cu amendă de la
300.000 ROL la 2.000.000 ROL”.
Această măsură putea fi
atacată de petiționară conform dispozițiilor C. proc. civ.
Față de cele ce preced,
Curtea constată că faptele reclamate de recurenta petiționară SC R. SA nu sunt
prevăzute de legea penală și că în mod justificat procurorul, în urma actelor
premergătoare efectuate a dispus neînceperea urmăririi penale și că prima
instanță a dispus corect menținerea rezoluției de netrimitere în judecată a
magistratului judecător.
În consecință, Curtea, în
baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC R. SA cu
obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționara SC R. SA împotriva sentinței penale nr. 22 din
5 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și familie.
Obligă recurenta petiționară
la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 7 aprilie 2008.