ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7128/2007

Adresându-se Tribunalului Dâmbovița, la data de 1 martie 2005, reclamanta F.M. a contestat, în termenul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 277 din 17 mai 2004 emisă de Primarul comunei Butimanu. Prin această dispoziție a fost respinsă notificarea de restituire în natură a imobilelor situate în comuna Butimanu, satul Butimanu, dar au fost acordate reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent, stabilind ca valoare echivalentă a imobilelor suma de 253.580.000 lei. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent la o justă valoare și a optat pentru acordarea de bani sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 860 din 19 iunie 2006, a admis acțiunea (contestația), a anulat dispoziția nr. 277 din 17 mai 2004 emisă de Primăria Butimanu și a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobile (casă de locuit compusă di două camere, bucătărie, hol, cămară, anexe, puț, gard, boltă din țevi metalice și terenul aferent în suprafață de 1000 mp). Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 390 din 15 noiembrie 2006, a respins ca nefondate apelurile declarate de Primăria comunei Butimanu și de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dâmbovița împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta a dovedit că este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, în înțelesul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură nefiind posibilă deoarece construcțiile au fost demolate. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs Primăria comunei Butimanu și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin recursul declarat, Primăria comunei Butimanu, fără a se referi la vreunul din motivele de nelegalitate enumerate prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , a susținut, în esență, că acțiunea reclamantei trebuia respinsă deoarece a fost emisă o nouă dispoziție, nr. 68 din 4 mai 2006, prin care notificarea a fost admisă în totalitate și în consecință trebuia respinsă și cererea de obligare a pârâtelor la cheltuieli de judecată.

La rândul său, prin recursul declarat, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a susținut în esență, că prin Legea nr. 247/2005, au fost restituite proceduri speciale cu privire la acordarea despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, așa încât litigiul trebuia soluționat conform dispozițiilor acestei legi. Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Prin Legea 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit acestei legi, decizia sau, după caz, dispoziția motivată prin care a fost soluționată notificarea poate fi atacată în justiție de persoana care se consideră îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii.

În prezentul litigiu, reclamanta F.M. a formulat notificare în anul 2001, solicitând măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001. Notificarea formulată de reclamantă a fost soluționată de Primarul comunei Butimanu prin dispoziția nr. 277 din 17 mai 2004. Considerând că este îndreptățită la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, reclamanta a atacat injustiție, la data de 1 martie 2005, dispoziția emisă de primar la 17 mai 2004, procesul fiind judecat în primă instanță și în apel, urmând ca recursul să fie judecat în prezentul dosar. Până la soluționarea de către instanța judecătorească a cererii de anulare a dispoziției nr. 277 din 17 mai 2004 emisă de Primarul comunei Butimanu, unitatea deținătoare nu mai are temei legal să emită o nouă dispoziție motivată prin care să se pronunțe asupra aceleiași notificări.

Ca atare, comuna Butimanu, prin primar, a emis noua dispoziție motivată (nr. 68 din 4 mai 2006) rară suport legal (fila 5 din dosarul de recurs). Noua dispoziție administrativă, din 4 mai 2006, nu îndreptățește modificarea sau casarea hotărârii atacate în recurs. De altfel, prin noua dispoziție s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, soluție adoptată atât de prima instanță cât și de instanța de apel. Întrucât unitatea deținătoare a căzut în pretenții, fiind anulată dispoziția prin care a fost soluționată notificarea, instanța de apel a confirmat, în mod corect, conform art. 274 C. proc. civ., sentința prin care această unitate a fost obligată la cheltuieli de judecată.

Cu privire la recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice se constată că instanța de apel, nu a dispus obligarea acestui recurent la îndeplinirea vreunei prestații iar, pe de altă parte, Legea nr. 247/2005 (prin care a fost modificată Legea 10/2001) nu poate fi aplicată retroactiv, în condițiile în care dispoziția de soluționare a notificării a fost emisă anterior adoptării acestei legi. Instanța de apel a interpretat judicios actul juridic dedus judecății, iar decizia pronunțată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, așa încât recursurile exercitate în cauză vor fi respinse. Recurenții pârâți vor fi obligați, conform art. 274 C. proc. civ. , să plătească intimatei reclamante cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Primăria comunei Butimanu și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei nr. 390 din 15 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Obligă recurenții-pârâți să plătească intimatei-reclamante F.M. 900 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2007.