ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7128/2007

Adresându-se Tribunalului Dâmbovița, la data de 1

martie 2005, reclamanta F.M. a contestat, în termenul Legii nr. 10/2001,

dispoziția nr. 277 din 17 mai 2004 emisă de Primarul comunei Butimanu.

Prin această dispoziție a fost respinsă

notificarea de restituire în natură a

imobilelor situate în comuna

Butimanu, satul Butimanu, dar au fost

acordate

reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent, stabilind ca valoare

echivalentă

a imobilelor suma de 253.580.000 lei.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a

solicitat măsuri reparatorii prin echivalent la o justă valoare și a optat

pentru acordarea de bani sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul

Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 860 din 19 iunie 2006, a admis

acțiunea

(contestația), a anulat dispoziția

nr. 277 din 17 mai 2004 emisă de Primăria Butimanu și a constatat că reclamanta

este îndreptățită la măsuri reparatorii

prin echivalent pentru imobile

(casă de locuit compusă di două camere,

bucătărie,

hol, cămară, anexe, puț, gard, boltă din țevi metalice și terenul

aferent

în suprafață de 1000 mp).

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia

nr. 390 din 15 noiembrie 2006, a respins ca nefondate apelurile declarate de

Primăria comunei Butimanu și de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Dâmbovița împotriva sentinței pronunțate de

Tribunalul

Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că

reclamanta a

dovedit că este îndreptățită la

măsuri reparatorii prin echivalent, în înțelesul

Legii nr. 10/2001, restituirea

în natură nefiind posibilă deoarece construcțiile au fost demolate.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs

Primăria comunei Butimanu și Statul Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor.

Prin recursul declarat, Primăria comunei Butimanu,

fără a se referi la vreunul din motivele de nelegalitate enumerate prin art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

, a susținut, în

esență, că acțiunea reclamantei

trebuia

respinsă deoarece a fost emisă o nouă dispoziție, nr. 68 din 4 mai

2006,

prin care notificarea a fost admisă în totalitate și în consecință

trebuia respinsă și cererea de obligare a

pârâtelor la cheltuieli de judecată.

La rândul său, prin recursul

declarat, Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., a susținut în esență, că prin Legea nr. 247/2005, au fost

restituite proceduri speciale cu privire la

acordarea despăgubirilor cuvenite

persoanelor

îndreptățite la măsuri reparatorii, așa încât litigiul trebuia

soluționat

conform dispozițiilor acestei legi.

Recursurile declarate nu sunt întemeiate.

Prin Legea 10/2001 a fost reglementat regimul juridic

al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

care a fost soluționată notificarea poate fi atacată în justiție de persoana

care se consideră îndreptățită la acordarea de

măsuri reparatorii.

În prezentul litigiu, reclamanta F.M. a formulat

notificare în

anul 2001, solicitând măsuri

reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Notificarea formulată de reclamantă a fost

soluționată de Primarul

comunei Butimanu

prin dispoziția nr. 277 din 17 mai 2004.

Considerând că este îndreptățită la măsuri

reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, reclamanta a atacat injustiție, la

data de 1 martie 2005,

dispoziția emisă de

primar la 17 mai 2004, procesul fiind judecat în primă

instanță și în apel, urmând ca recursul să fie

judecat în prezentul dosar.

Până la soluționarea de către instanța judecătorească

a cererii de anulare a dispoziției nr. 277 din 17 mai 2004 emisă de Primarul

comunei

Butimanu, unitatea deținătoare nu

mai are temei legal să emită o nouă dispoziție motivată prin care să se

pronunțe asupra aceleiași notificări. Ca

atare, comuna Butimanu, prin

primar, a emis noua dispoziție motivată (nr.

68

din 4 mai 2006) rară suport legal (fila 5 din dosarul de recurs).

Noua dispoziție administrativă,

din 4 mai 2006, nu îndreptățește

modificarea

sau casarea hotărârii atacate în recurs. De altfel, prin noua dispoziție s-a

constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin

echivalent, soluție adoptată atât de prima instanță cât și de instanța de apel.

Întrucât unitatea deținătoare a căzut în pretenții,

fiind anulată dispoziția prin care a fost soluționată notificarea, instanța de

apel a

confirmat, în mod corect, conform

art. 274 C. proc. civ., sentința prin care această unitate a fost obligată la

cheltuieli de judecată.

Cu privire la recursul declarat de

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice se constată că instanța de

apel, nu a dispus obligarea

acestui

recurent la îndeplinirea vreunei prestații iar, pe de altă parte, Legea

nr.

247/2005 (prin care a fost modificată Legea 10/2001) nu poate fi aplicată

retroactiv, în condițiile în care dispoziția de soluționare a notificării a

fost emisă anterior adoptării acestei legi.

Instanța de

apel a interpretat judicios actul juridic dedus judecății, iar

decizia

pronunțată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, așa încât recursurile

exercitate în cauză vor fi respinse.

Recurenții pârâți vor fi obligați,

conform art. 274 C. proc. civ.

, să

plătească intimatei reclamante cheltuieli de judecată

reprezentând

onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Primăria

comunei Butimanu și Statul Român prin

Ministerul Economiei și

Finanțelor împotriva

deciziei nr. 390 din 15 noiembrie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă.

Obligă

recurenții-pârâți să plătească intimatei-reclamante F.M. 900 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2007.