ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1634/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

3403 din 6 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC B.B. SA,

dispunând suspendarea, în ceea ce o privește de reclamantă, a Hotărârii A.P.D.R.P.

de înscriere a societății reclamante în „Lista neagră” a societăților

comerciale ce nu au respectat termenii contractuali în cadrul proiectelor

finanțate prin Programul S.A.P.A.R.D., până la soluționarea irevocabilă a

cauzei care face obiectul dosarului nr. 10409/2/2006 al Curții de Apel

București.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că în speță sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 15, coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P.,

care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs, recurenta-pârâtă a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile

impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea unei

cereri de suspendare a executării, constând în existența unui caz bine

justificat pentru prevenirea unei pagube iminente.

Recurenta-pârâtă a expus

situația de fapt și temeiurile legale pe care și-a fundamentat hotărârea de a

înscrie SC B.B. SA pe „lista neagră”, fiind justificat și imperios necesar să

acționeze în sensul respectării obligației gestionării cu corectitudine și

eficiență a fondurilor nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. În

opinia ei, suspendarea efectelor hotărârii ar pune în pericol interesele

financiare ale U.E. și ale Statului Român, prin permiterea accesului unei firme

asupra căreia există indicii, semnalate de D.C.A., că nu a perfectat în bune

condiții unele dintre proiectele contractate.

Cu privire la îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/204, recurenta-pârâtă a

arătat, pe de o parte, că adresele emise de o serie de consilii locale, de care

se prevalează intimata-reclamantă, nu sunt relevante, pentru că nu aceste

consilii locale poartă răspunderea față de U.E. pentru respectarea

indicatorilor Programului S.A.P.A.R.D., iar din modul de redactare a adreselor

rezultă elemente care contravin unei conduite corecte și de bună credință.

Pe de altă parte,

recurenta-pârâtă a arătat că participarea intimatei-reclamante la ultima

sesiune de contractare în cadrul Programului S.A.P.A.R.D., în condițiile în

care deține deja în portofoliu 14 proiecte, nu reprezintă un motiv justificat

de admitere a cererii de suspendare, în discuție fiind doar nerealizarea unui

eventual prejudiciu.

Recurenta-pârâtă a

solicitat, în final, să fie pus în balanță prejudiciul reclamantei, constând în

nerealizarea unui beneficiu viitor și incert, cu prejudiciul Agenției, constând

în pericolul de punere în dificultate a gestionării ajutorului nerambursabil.

Examinând cauza în raport cu

motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 15 coroborat

cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios

administrativ poate dispune suspendarea executării actului administrativ dedus

judecății în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Conceptul de „pagubă

iminentă” este definit de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 ca

fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui

serviciu public.

Legea nu a definit și

noțiunea de „caz bine justificat”, dar îndeplinirea acestei condiții poate fi

reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă

asupra prezumției de legalitate ce constituie unul dintre fundamentele

caracterului executoriu al actului administrativ, la care se adaugă și alte

criterii ce pot fi avute în vedere: natura propriu – zisă a măsurii dispuse de

autoritatea publică, conduita ulterioară a destinatarului actului, posibilele

efecte asupra unor raporturi juridice conexe.

Dat fiind specificul măsurii

dispuse în cazul intimatei –reclamante, instanța de fond a reținut în mod

corect îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, pentru că înscrierea pe o așa – numită „Listă neagră” a A.P.D.R.P. mai

înainte de finalizarea controlului de legalitate exercitat de instanță, ar

putea produce asupra activității societății repercusiuni greu de înlăturat în

cazul anulării actului.

Susținerile făcute în recurs

cu privire la temeiurile de fapt și de drept ale emiterii actului administrativ

și la forța probantă a înscrisurilor depuse la dosarul primei instanțe de

intimata-reclamantă privesc fondul cauzei și nu pot fi examinate în cazul

procedurii sumare reglementate de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, constatând că

nu există motive de casare sau de modificare a sentinței, potrivit art. 304

pct. 9 sau 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.P.D.R.P., împotriva sentinței civile nr. 3403 din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2007.