ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1634/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3403 din 6 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC B.B. SA, dispunând suspendarea, în ceea ce o privește de reclamantă, a Hotărârii A.P.D.R.P. de înscriere a societății reclamante în „Lista neagră” a societăților comerciale ce nu au respectat termenii contractuali în cadrul proiectelor finanțate prin Programul S.A.P.A.R.D., până la soluționarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr. 10409/2/2006 al Curții de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 15, coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea unei cereri de suspendare a executării, constând în existența unui caz bine justificat pentru prevenirea unei pagube iminente. Recurenta-pârâtă a expus situația de fapt și temeiurile legale pe care și-a fundamentat hotărârea de a înscrie SC B.B. SA pe „lista neagră”, fiind justificat și imperios necesar să acționeze în sensul respectării obligației gestionării cu corectitudine și eficiență a fondurilor nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D.

În opinia ei, suspendarea efectelor hotărârii ar pune în pericol interesele financiare ale U.E. și ale Statului Român, prin permiterea accesului unei firme asupra căreia există indicii, semnalate de D.C.A., că nu a perfectat în bune condiții unele dintre proiectele contractate. Cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/204, recurenta-pârâtă a arătat, pe de o parte, că adresele emise de o serie de consilii locale, de care se prevalează intimata-reclamantă, nu sunt relevante, pentru că nu aceste consilii locale poartă răspunderea față de U.E. pentru respectarea indicatorilor Programului S.A.P.A.R.D., iar din modul de redactare a adreselor rezultă elemente care contravin unei conduite corecte și de bună credință.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a arătat că participarea intimatei-reclamante la ultima sesiune de contractare în cadrul Programului S.A.P.A.R.D., în condițiile în care deține deja în portofoliu 14 proiecte, nu reprezintă un motiv justificat de admitere a cererii de suspendare, în discuție fiind doar nerealizarea unui eventual prejudiciu. Recurenta-pârâtă a solicitat, în final, să fie pus în balanță prejudiciul reclamantei, constând în nerealizarea unui beneficiu viitor și incert, cu prejudiciul Agenției, constând în pericolul de punere în dificultate a gestionării ajutorului nerambursabil. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate dispune suspendarea executării actului administrativ dedus judecății în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Conceptul de „pagubă iminentă” este definit de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Legea nu a definit și noțiunea de „caz bine justificat”, dar îndeplinirea acestei condiții poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate ce constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ, la care se adaugă și alte criterii ce pot fi avute în vedere: natura propriu – zisă a măsurii dispuse de autoritatea publică, conduita ulterioară a destinatarului actului, posibilele efecte asupra unor raporturi juridice conexe. Dat fiind specificul măsurii dispuse în cazul intimatei –reclamante, instanța de fond a reținut în mod corect îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că înscrierea pe o așa – numită „Listă neagră” a A.P.D.R.P.

mai înainte de finalizarea controlului de legalitate exercitat de instanță, ar putea produce asupra activității societății repercusiuni greu de înlăturat în cazul anulării actului. Susținerile făcute în recurs cu privire la temeiurile de fapt și de drept ale emiterii actului administrativ și la forța probantă a înscrisurilor depuse la dosarul primei instanțe de intimata-reclamantă privesc fondul cauzei și nu pot fi examinate în cazul procedurii sumare reglementate de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004. În consecință, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței, potrivit art. 304 pct. 9 sau 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P., împotriva sentinței civile nr. 3403 din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.