ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1239/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1239/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului constată că:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Cluj, reclamantul N.A. a solicitat în contradictoriu cu
pârâta C.A.A.R., obligarea pârâtei să-i furnizeze informațiile cerute sub
sancțiunea amenzii civile în cuantum de 50 RON în favoarea statului.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că la 1 martie 2006 s-a adresat pârâtei cu o cerere prin
care a solicitat să i se elibereze adeverință din care să rezulte dacă fratelui
bunicului său N.S. i s-a acordat vreodată pensie pentru cotizația efectuată în
perioada 1908-1947, iar dacă o astfel de pensie nu a fost acordată să se
precizeze motivele.
Reclamantul a mai precizat
că la solicitarea sa nu a primit răspuns în termen legal, motiv pentru care a
formulat reclamație, aceasta fiind soluționată prin răspunsul comunicat la 12
aprilie 2006. Potrivit acestui răspuns, arată reclamantul, dosarul de pensie nu
a fost găsit în arhiva deținută, pârâta motivând totodată că avocat N.S. a fost
înregistrat cu dosar de pensie.
Prin sentința civilă nr.
321/2006 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța a reținut că potrivit probatoriului administrat nu se poate
reține în sarcina pârâtei un refuz nejustificat de a soluționa cererea
reclamantului întrucât pârâta a făcut dovada că nu deține în arhiva proprie
alte documente, acestea fiind restituite fostului C.R.A.C.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs reclamantul N.A. susținând că, există din parte pârâtei un
refuz nejustificat de a soluționa cererea sa, în sensul dispozițiilor art. 8
alin. (1), teza finală a Legii nr. 554/2004 și că instanța a interpretat greșit
refuzul pârâtei de a-i soluționa cererea.
Recursul este nefondat.
La data de 1 martie 2006
recurentul-reclamant a solicitat C.A.A.R., eliberarea unei adeverințe din care
să rezulte dacă fratele bunicului său a primit pensie și în caz de răspuns
negativ, să se precizeze motivele pentru care nu i-a fost acordată pensia.
La data de 5 aprilie 2006,
cu adresa nr. 321, intimata–pârâtă i-a comunicat recurentului – reclamant că,
din evidențele sale rezultă că avocatul N.S. a fost înregistrat cu dosarul de
pensie, dar că acest dosar nu a fost găsit în arhivă.
Dispozițiile art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că, persoana vătămată într-un drept
recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ
unilateral, .. poate sesiza instanța de contencios administrativ dacă nu a
primit nici un răspuns prevăzut la art. 7 alin(4).
În cazul în speță,
intimata-pârâtă a dovedit cu fișa de inventar lipsa din arhivă a acestui dosar
din anul 1955.
Așa fiind, în mod corect
instanța de fond a apreciat că în speță nu se pune probleme unui refuz
nejustificat al autorității și a respins acțiunea reclamantului.
Hotărârea instanței de fond
fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de N.A. împotriva sentinței civile nr. 321/2006 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 februarie 2007