ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5365/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5365/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113

din 7 martie 2007 a fost condamnat inculpatul N.P., la o pedeapsă de 7 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., victimă P.A.V. și, la o pedeapsă de 2

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit.

i) C. pen., cu aplicare art. 73 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 – art. 34 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 5000 lei către P.P. și la 785,05 lei despăgubiri către Spitalul

orășenesc Mărășești, cu dobânda aferentă până la achitare.

Instanța a confiscat de la

inculpat obiectul folosit la comiterea infracțiunii și a constatat că partea

vătămată P.I.M. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul N.P. este

localnic al orașului Mărășești și o perioadă mai mare de timp a fost plecat din

localitate pentru a munci în străinătate sau în alte zone ale țării.

La începutul lunii iunie

2006, inculpatul s-a întors în localitate, locuind în apartamentul părinților

săi și intrând în relații de conviețuire liber consimțită cu numita P.M.P.

În seara zilei de 21 iunie

2006, la insistențele minorei P.G. de a ieși în oraș cu inculpatul, cei trei,

mama, fiica și inculpatul, au mers la un local din apropiere, cu program de

discotecă, aflat în parcul din orașul Mărășești.

Ei s-au așezat la o masă

retrasă, însă au intrat repede în atenția unui grup de tineri care consumaseră

alcool până la venirea lor în discotecă.

Atmosfera a devenit

gălăgioasă pentru că minora s-a descălțat și a urcat pe o masă, unde a început

să danseze, comportament considerat provocator și indecent de către grupul de

tineri.

Aceștia au reacționat

adresându-i cu voce tare diferite apelative, strigându-i „așchiuță” și

fluierând încât cei trei au hotărât să plece imediat din local.

La ieșirea din local s-au

format două grupuri care mergeau în aceeași direcție: în față mergea grupul

format din inculpatul N.P., P.G. și P.M.P., iar în spatele lor, la o distanță

de aproximativ 20 m, se deplasa grupul format din G.C.C., P.A.V., R.F., R.R.A.

Tinerii din al doilea grup

au continuat să fluiere și să strige expresii indecente celor din primul grup,

încât aceștia, pentru a se distanța au început să meargă mai repede, fiindu-le

teamă să nu se întâmple ceva rău, temere accentuată de graba cu care cei din

urmă încercau să se apropie.

La acea oră era întuneric,

străzile luminate și fără circulație.

În aceste împrejurări, P.A.V.

a spus celor din grupul lui că are ceva de lămurit cu inculpatul și însoțit de G.C.C.

s-au desprins de ceilalți tineri și l-au ajuns din urmă pe inculpat.

Cu toate că discuția trebuia

să aibă loc între P.A.V. și inculpat, G.C.C., fără o motivație clară, l-a lovit

pe N.P., acesta s-a dezechilibrat și a venit spre spate, moment în care, P.A.V.

s-a repezit să-l lovească pe inculpat.

Între ei a intrat P.G., însă

a fost repede dată deoparte de cei doi care au strigat la ea să nu se amestece,

amândoi dorind să-l lovească pe N.P.

Cum grupul de tineri se

apropiaseră și aproape îi înconjuraseră, P.M.P. s-a îndreptat spre discotecă

pentru a cere ajutor, iar P.G. a telefonat la S.U.A. U. 112.

În acest timp, inculpatul se

afla între cei doi agresori care încercau să-l lovească și la un moment dat,

inculpatul chiar a fost lovit de P.A.V., s-a dezechilibrat și a căzut.

La acest moment, raportul de

forțe între părți era în defavoarea inculpatului, acesta singur trebuia să se

apere împotriva celor doi indivizi, ambii agresivi, mai puternici din punct de

vedere fizic, decât inculpatul, iar ceilalți tineri din apropiere păreau la fel

de agresivi și cooperanți cu cei doi.

P.A.V. a spus celor din jur

că „a fost tăiat”, că inculpatul are în mâini un briceag, să se ferească de

inculpat, apoi la scurt timp s-a întins jos pe trotuar.

Tinerii au încercat atunci

să-l prindă pe inculpat, l-au înconjurat, alergând dintr-o parte în alta a

străzii, încât localnicii de pe acea stradă au ieșit afară din case să vadă ce

se întâmplă, pentru că larma și zgomotele auzite de ei erau neobișnuite.

În acest moment de agitație,

P.I.M. care trecea pe stradă într-un autovehicul condus de V.A.Șt. a oprit să vadă

ce se întâmplă, i s-a relatat că „V. (P.A.V.) a fost tăiat” și acesta văzând că

tinerii aleargă după agresor a înțeles să contribuie la prinderea acestuia.

Văzându-l și pentru a scăpa

de urmăritori, inculpatul în fugă a folosit briceagul la întâmplare pentru a-și

face loc printre cei care voiau să-l prindă, l-a tăiat astfel pe P.I.M., apoi a

sărit un gard și a scăpat de urmăritori.

Inculpatul, la scurt timp, a

ajuns acasă la sora și cumnatul său, familia Paic, unde tulburat și confuz,

le-a relatat cele întâmplate. În urma sa, grupul rămas la care se adăugase și

unchiul victimei P.M., furioși că inculpatul le-a scăpat, le-au prins pe cele

două martore P.M.P. și P.G., le-au lovit și apoi le-au urcat în aceeași mașină

în care l-au așezat pe P.A.V. pentru a merge la spital și la poliție. Au rămas

în stradă P.I.M., R.R.A., D.Z., U.I., S.M.I., R.F. Pe aceștia i-au găsit

lucrătorii de poliție, solicitați telefonic de P.G.; a fost chemată salvarea

pentru P.I.M. care a fost transportat la Spitalul județean Vrancea. La spitalul

orașului Mărășești s-a constatat decesul lui P.A.V., cauzat (cum rezultă din

raportul de constatare medico-legală, avizat de I.M.N.L. Iași) de o

insuficiență cardio circulatorie consecutivă unei plăgi înțepat tăiate,

penetrantă toracic, cu interesare cardio pericardică și hemoragie internă.

Instanța a verificat

apărările inculpatului și a concluzionat că victima P.A.V. și G.C.C.,

agresându-l pe inculpat au provocat acestuia un comportament violent pe

parcursul căruia inculpatul l-a lovit, înțepat pe P.A.V. de mai multe ori, una

dintre lovituri fiind dată într-o regiune vitală, acesta decedând. S-a apreciat

că fapta a fost săvârșită în stare de provocare, nefiind îndeplinite condițiile

art. 44 C. pen.

Față de modalitatea și

împrejurările concrete în care a fost agresat P.I.M., de comportamentul

inculpatului, leziunile constatate de medicul legist în cazul părții vătămate P.I.M.,

instanța a reținut infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art.

73 lit. b) C. pen. și nu tentativă la infracțiunea de omor calificat,

reținându-se că din niciuna din probele dosarului nu a rezultat că inculpatul a

intenționat să suprime viața acestei victime.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul N.P. și

partea civilă P.P.

Parchetul a susținut că

hotărârea este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate

inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, solicitând majorarea

acesteia și al despăgubirilor civile către unitățile spitalicești, în sensul

că, reținându-se starea de provocare se impunea reducerea acestora.

Inculpatul a criticat

hotărârea pentru nelegalitate, solicitând achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (3) C.

pen., întrucât fapta a fost comisă în legitimă apărare.

Partea civilă P.P., prin

apelul declarat a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică.

Prin decizia penală nr. 56/ A

din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, de inculpat și

de partea civilă și a menținut starea de arest a inculpatului.

Analizând materialul

probator administrat în cauză, instanța de apel a concluzionat că instanța de

fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și

vinovăția inculpatului, iar acesta a comis faptele în stare de provocare și nu

în legitimă apărare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 C.

pen.

Instanța de apel a mai

reținut că s-a realizat și o corectă individualizare a pedepsei, cu respectarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., iar latura civilă a cauzei a fost soluționată,

partea civilă aflându-se în eroare cu privire la acest aspect.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., și solicitând casarea hotărârii atacate și achitarea

inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C.

proc. pen. și art. 44 alin. (3) C. pen.

În dezvoltarea motivelor de

apel se analizează probele administrate în cauză și se concluzionează că

inculpatul a acționat în legitimă apărare, fiind îndeplinite condițiile art. 44

alin. (3) C. pen.

Dezvoltarea motivelor de

recurs se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18

și nu cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Eroarea gravă de fapt, caz

de casare prevăzut de pct. 18 al art. 385

9

C. proc. pen., constă în

reflectarea inexactă a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate.

Instanța nu a denaturat

probele administrate, în sensul de a reține împrejurările esențiale, fără ca

probele să le susțină sau, dimpotrivă, nereținând asemenea aspecte, deși

probele de confirmau.

Potrivit art. 44 alin. (3) C.

pen., este în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a

depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu

împrejurările în care s-a produs atacul.

Proporționalitatea apărării

cu gravitatea atacului are în vedere respectarea unei echivalențe între atacul

de apărare și cel de atac, astfel că, la un atac îndreptat împotriva

integrității corporale, se poate riposta cu o faptă de apărare ce privește

integritatea corporală a agresorului.

Depășirea limitelor

legitimei apărări poate constitui legitimă apărare, când se întemeiază pe

tulburarea sau temerea în care se găsea făptuitorul în momentul comiterii

faptei.

Pentru existența „excesului

justificat” se cer îndeplinite condițiile cu privire la atac și condițiile cu

privire la apărare, cerute pentru existența legitimei apărări, cu deosebire că

fapta în apărare a depășit marginile unei apărări proporționale cu intensitatea

și gravitatea atacului, depășire întemeiată pe starea de tulburare sau temere

în care se găsea făptuitorul.

Determinarea stării de

tulburare sau temere implică cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt în care

s-a produs atacul.

Instanța de apel a efectuat

o temeinică analiză a probatorului, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 44 C. pen., pentru a reține legitima apărare, fapta fiind

comisă în stare de provocare.

În mod corect instanța a

reținut că apărarea trebuie să fie necesară pentru a respinge atacul, ținând

seama de intensitatea atacului, pericolul agresorului și de posibilitatea de

apărare a celui supus agresiunii.

Caracterul necesar al

apărării trebuie analizat și în raport cu posibilității celui atacat de a-l

influența.

Instanța a analizat

posibilitățile de evitare a atacului de către inculpat, concluzionând în mod

corect că inculpatul putea să fugă inițial comiterii faptelor, așa cum a

procedat după momentul în care a lovit-o cu briceagul pe victimă.

Fiind analizate și

caracteristicile atacului și a mijloacelor materiale folosite la atac prin

raportarea la caracteristica apărării și a obiectelor, mijloacelor folosite de

inculpat ca răspuns la atac se poate reține că există disproporție între atac

și apărare.

Inculpatul a fost lovit cu

palmele sau pumnii o dată sau de două ori, iar el a ripostat folosind briceagul

și aplicând mai multe lovituri victimei.

În mod corect s-a reținut că

victima și martorul G.C., precum și persoanele din grupul lor nu dețineau vreun

obiect ce ar fi putut servi la atac asupra inculpatului.

Față de aceste considerente,

hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, neputând fi supuse

vreunui caz de casare prevăzut de art. 385

9

C. proc. pen.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul inculpatului ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.P. împotriva deciziei penale nr. 56/ A din 13

septembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 iulie 2006 la 9

noiembrie 2007.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 noiembrie 2007.