ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5365/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 113 din 7 martie 2007 a fost condamnat inculpatul N.P., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., victimă P.A.V. și, la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicare art. 73 lit. b) C. pen. Conform art. 33 – art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5000 lei către P.P. și la 785,05 lei despăgubiri către Spitalul orășenesc Mărășești, cu dobânda aferentă până la achitare. Instanța a confiscat de la inculpat obiectul folosit la comiterea infracțiunii și a constatat că partea vătămată P.I.M. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul N.P. este localnic al orașului Mărășești și o perioadă mai mare de timp a fost plecat din localitate pentru a munci în străinătate sau în alte zone ale țării.

La începutul lunii iunie 2006, inculpatul s-a întors în localitate, locuind în apartamentul părinților săi și intrând în relații de conviețuire liber consimțită cu numita P.M.P. În seara zilei de 21 iunie 2006, la insistențele minorei P.G. de a ieși în oraș cu inculpatul, cei trei, mama, fiica și inculpatul, au mers la un local din apropiere, cu program de discotecă, aflat în parcul din orașul Mărășești. Ei s-au așezat la o masă retrasă, însă au intrat repede în atenția unui grup de tineri care consumaseră alcool până la venirea lor în discotecă. Atmosfera a devenit gălăgioasă pentru că minora s-a descălțat și a urcat pe o masă, unde a început să danseze, comportament considerat provocator și indecent de către grupul de tineri.

Aceștia au reacționat adresându-i cu voce tare diferite apelative, strigându-i „așchiuță” și fluierând încât cei trei au hotărât să plece imediat din local. La ieșirea din local s-au format două grupuri care mergeau în aceeași direcție: în față mergea grupul format din inculpatul N.P., P.G. și P.M.P., iar în spatele lor, la o distanță de aproximativ 20 m, se deplasa grupul format din G.C.C., P.A.V., R.F., R.R.A. Tinerii din al doilea grup au continuat să fluiere și să strige expresii indecente celor din primul grup, încât aceștia, pentru a se distanța au început să meargă mai repede, fiindu-le teamă să nu se întâmple ceva rău, temere accentuată de graba cu care cei din urmă încercau să se apropie.

La acea oră era întuneric, străzile luminate și fără circulație. În aceste împrejurări, P.A.V. a spus celor din grupul lui că are ceva de lămurit cu inculpatul și însoțit de G.C.C. s-au desprins de ceilalți tineri și l-au ajuns din urmă pe inculpat. Cu toate că discuția trebuia să aibă loc între P.A.V. și inculpat, G.C.C., fără o motivație clară, l-a lovit pe N.P., acesta s-a dezechilibrat și a venit spre spate, moment în care, P.A.V. s-a repezit să-l lovească pe inculpat. Între ei a intrat P.G., însă a fost repede dată deoparte de cei doi care au strigat la ea să nu se amestece, amândoi dorind să-l lovească pe N.P. Cum grupul de tineri se apropiaseră și aproape îi înconjuraseră, P.M.P. s-a îndreptat spre discotecă pentru a cere ajutor, iar P.G.

a telefonat la S.U.A. U. 112. În acest timp, inculpatul se afla între cei doi agresori care încercau să-l lovească și la un moment dat, inculpatul chiar a fost lovit de P.A.V., s-a dezechilibrat și a căzut. La acest moment, raportul de forțe între părți era în defavoarea inculpatului, acesta singur trebuia să se apere împotriva celor doi indivizi, ambii agresivi, mai puternici din punct de vedere fizic, decât inculpatul, iar ceilalți tineri din apropiere păreau la fel de agresivi și cooperanți cu cei doi. P.A.V. a spus celor din jur că „a fost tăiat”, că inculpatul are în mâini un briceag, să se ferească de inculpat, apoi la scurt timp s-a întins jos pe trotuar. Tinerii au încercat atunci să-l prindă pe inculpat, l-au înconjurat, alergând dintr-o parte în alta a străzii, încât localnicii de pe acea stradă au ieșit afară din case să vadă ce se întâmplă, pentru că larma și zgomotele auzite de ei erau neobișnuite.

În acest moment de agitație, P.I.M. care trecea pe stradă într-un autovehicul condus de V.A.Șt. a oprit să vadă ce se întâmplă, i s-a relatat că „V. (P.A.V.) a fost tăiat” și acesta văzând că tinerii aleargă după agresor a înțeles să contribuie la prinderea acestuia. Văzându-l și pentru a scăpa de urmăritori, inculpatul în fugă a folosit briceagul la întâmplare pentru a-și face loc printre cei care voiau să-l prindă, l-a tăiat astfel pe P.I.M., apoi a sărit un gard și a scăpat de urmăritori. Inculpatul, la scurt timp, a ajuns acasă la sora și cumnatul său, familia Paic, unde tulburat și confuz, le-a relatat cele întâmplate. În urma sa, grupul rămas la care se adăugase și unchiul victimei P.M., furioși că inculpatul le-a scăpat, le-au prins pe cele două martore P.M.P.

și P.G., le-au lovit și apoi le-au urcat în aceeași mașină în care l-au așezat pe P.A.V. pentru a merge la spital și la poliție. Au rămas în stradă P.I.M., R.R.A., D.Z., U.I., S.M.I., R.F. Pe aceștia i-au găsit lucrătorii de poliție, solicitați telefonic de P.G.; a fost chemată salvarea pentru P.I.M. care a fost transportat la Spitalul județean Vrancea. La spitalul orașului Mărășești s-a constatat decesul lui P.A.V., cauzat (cum rezultă din raportul de constatare medico-legală, avizat de I.M.N.L. Iași) de o insuficiență cardio circulatorie consecutivă unei plăgi înțepat tăiate, penetrantă toracic, cu interesare cardio pericardică și hemoragie internă. Instanța a verificat apărările inculpatului și a concluzionat că victima P.A.V.

și G.C.C., agresându-l pe inculpat au provocat acestuia un comportament violent pe parcursul căruia inculpatul l-a lovit, înțepat pe P.A.V. de mai multe ori, una dintre lovituri fiind dată într-o regiune vitală, acesta decedând. S-a apreciat că fapta a fost săvârșită în stare de provocare, nefiind îndeplinite condițiile art. 44 C. pen. Față de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost agresat P.I.M., de comportamentul inculpatului, leziunile constatate de medicul legist în cazul părții vătămate P.I.M., instanța a reținut infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și nu tentativă la infracțiunea de omor calificat, reținându-se că din niciuna din probele dosarului nu a rezultat că inculpatul a intenționat să suprime viața acestei victime.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul N.P. și partea civilă P.P. Parchetul a susținut că hotărârea este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, solicitând majorarea acesteia și al despăgubirilor civile către unitățile spitalicești, în sensul că, reținându-se starea de provocare se impunea reducerea acestora. Inculpatul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, solicitând achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât fapta a fost comisă în legitimă apărare. Partea civilă P.P., prin apelul declarat a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică.

Prin decizia penală nr. 56/ A din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, de inculpat și de partea civilă și a menținut starea de arest a inculpatului. Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului, iar acesta a comis faptele în stare de provocare și nu în legitimă apărare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 C. pen. Instanța de apel a mai reținut că s-a realizat și o corectă individualizare a pedepsei, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., iar latura civilă a cauzei a fost soluționată, partea civilă aflându-se în eroare cu privire la acest aspect.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., și solicitând casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (3) C. pen. În dezvoltarea motivelor de apel se analizează probele administrate în cauză și se concluzionează că inculpatul a acționat în legitimă apărare, fiind îndeplinite condițiile art. 44 alin. (3) C. pen. Dezvoltarea motivelor de recurs se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 și nu cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de pct. 18 al art. 385 9 C. proc.

pen., constă în reflectarea inexactă a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate. Instanța nu a denaturat probele administrate, în sensul de a reține împrejurările esențiale, fără ca probele să le susțină sau, dimpotrivă, nereținând asemenea aspecte, deși probele de confirmau. Potrivit art. 44 alin. (3) C. pen., este în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Proporționalitatea apărării cu gravitatea atacului are în vedere respectarea unei echivalențe între atacul de apărare și cel de atac, astfel că, la un atac îndreptat împotriva integrității corporale, se poate riposta cu o faptă de apărare ce privește integritatea corporală a agresorului.

Depășirea limitelor legitimei apărări poate constitui legitimă apărare, când se întemeiază pe tulburarea sau temerea în care se găsea făptuitorul în momentul comiterii faptei. Pentru existența „excesului justificat” se cer îndeplinite condițiile cu privire la atac și condițiile cu privire la apărare, cerute pentru existența legitimei apărări, cu deosebire că fapta în apărare a depășit marginile unei apărări proporționale cu intensitatea și gravitatea atacului, depășire întemeiată pe starea de tulburare sau temere în care se găsea făptuitorul. Determinarea stării de tulburare sau temere implică cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt în care s-a produs atacul. Instanța de apel a efectuat o temeinică analiză a probatorului, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 C. pen., pentru a reține legitima apărare, fapta fiind comisă în stare de provocare.

În mod corect instanța a reținut că apărarea trebuie să fie necesară pentru a respinge atacul, ținând seama de intensitatea atacului, pericolul agresorului și de posibilitatea de apărare a celui supus agresiunii. Caracterul necesar al apărării trebuie analizat și în raport cu posibilității celui atacat de a-l influența. Instanța a analizat posibilitățile de evitare a atacului de către inculpat, concluzionând în mod corect că inculpatul putea să fugă inițial comiterii faptelor, așa cum a procedat după momentul în care a lovit-o cu briceagul pe victimă. Fiind analizate și caracteristicile atacului și a mijloacelor materiale folosite la atac prin raportarea la caracteristica apărării și a obiectelor, mijloacelor folosite de inculpat ca răspuns la atac se poate reține că există disproporție între atac și apărare.

Inculpatul a fost lovit cu palmele sau pumnii o dată sau de două ori, iar el a ripostat folosind briceagul și aplicând mai multe lovituri victimei. În mod corect s-a reținut că victima și martorul G.C., precum și persoanele din grupul lor nu dețineau vreun obiect ce ar fi putut servi la atac asupra inculpatului. Față de aceste considerente, hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, neputând fi supuse vreunui caz de casare prevăzut de art. 385 9 C. proc. pen. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul inculpatului ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.P. împotriva deciziei penale nr. 56/ A din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 iulie 2006 la 9 noiembrie 2007. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2007.