ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 710/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 669

din 1 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 5800/54/2006/896/2006),

a fost respinsă, ca tardiv introdusă, cererea numitului P.D. de anulare a ordinelor

din anul 1980 ale Ministerului de Interne prin care acesta a fost destituit din

funcția de șef al Miliției județului Sibiu și numit lucrător al Miliției din

orașul Târgu Cărbunești.

A fost respinsă ca prematur

introdusă cererea pentru constatare calității de persecutat politic a reclamantului

și s-a disjuns cererea pentru recalcularea pensiei, fiind trimisă spre soluționare

la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, pe lângă posibilitatea contestării ordinelor la data emiterii,

reclamantul avea posibilitatea să le conteste după decembrie 1989 pe baza Legii

nr. 29/1990, în procedura prevăzută de aceasta, dar nu a făcut acest lucru,

termenul de decădere de un an, prevăzut de art. 5 din aceeași lege, fiind cu

mult depășit.

Asupra cererii de constatare

a calității de persecutat politic a constatat instanța că ea trebuia formulată

în procedura prevăzută de Decretul-Lege nr. 118/1990, reclamantul trebuind să

se adreseze mai întâi D.M.S.S.

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față, reclamantul, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii,

recurentul susține că după emiterea ordinelor în 1980 s-a adresat Președintelui

României, dar nu a primit nici un răspuns, același lucru repetându-se și după

1989.

Susține recurentul că a

cerut, în repetate rânduri, C.P.M.I., să verifice modul de calculare a pensiei

sale, dar nu s-a rezolvat nimic în favoarea sa.

Arată recurentul că

neintroducerea unei acțiuni în justiție e justificată de teroarea la care a

fost supus după ce s-a adresat președintelui în anul 1980.

Susține, de asemenea,

recurentul că cele două ordine nu l-au afectat material până la intrarea în

vigoare a legii privind recalcularea pensiilor prin care se pune problema

ultimei funcții avute, astfel încât pensia sa este sub nivelul oricărui

subofițer și nu-i permite să facă față cheltuielilor zilnice și celor pentru

plata medicamentelor.

Pentru toate aceste

argumente, recurentul invocă aplicarea regulilor dreptului comun: dispozițiile art.

1890 C. civ., privind prescripția de 30 de ani.

În fine, consideră

recurentul disjungerea capătului de cerere privind recalcularea pensiei ca

inutilă, câtă vreme Legea pensiilor condiționează recalcularea pensiei, ținând

seama de ultima funcție cea de la Miliția Târgu Cărbunești în care nu a lucrat

însă nici o zi (fiind internat în spitale, iar apoi clasat inapt pentru

serviciul militar).

Recursul nu se fondează.

apreciat corect că după înlăturarea cauzelor constrângerii morale pe care

reclamantul a invocat-o („regimul C.”), el avea posibilitatea de a ataca

ordinele considerate nelegale sub incidența Legii nr. 29/1990 a contenciosului

administrativ.

Tocmai din acest motiv instanța

a aplicat sancțiunea decăderii prevăzută de această lege în art. 5, iar nu

dispozițiile Legii nr. 554/2004 în vigoare la data introducerii acțiunii.

De altfel, și Legea nr. 554/2004,

în art. 11, prevede un termen de introducere a acțiunii care nu poate depăși un

an de la data emiterii actului.

termenul de 30 de ani prevăzut de art. 1890 C. civ., pentru acțiunile reale și

personale, el este un termen de prescripție, dar textul acestui articol a fost

implicit abrogat prin Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Termenul prevăzut de art. 5

din Legea nr. 29/1990 este unul special de decădere, nesusceptibil de

suspendare sau întrerupere.

procedat legal disjungând cererea în privința căreia nu avea competența

materială să judece, indiferent de soluția pe care recurentul o presupune ca

nefavorabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.D. împotriva sentinței nr. 669 din 1 septembrie 2006 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2007.