ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2055/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 20 iulie 2006, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă, reclamantul Ș.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerului Finanțelor Publice, solicitând să-i fie recunoscute drepturile în conformitate cu Decretul-Lege nr. 118/1990 să i se recunoască vechimea în muncă la stat ca vechime în armată, să se dispună revizuirea gradului militar din motive politice abuzive și recalcularea pensiei, acordarea permiselor de călătorie gratuită pe calea ferată, repararea suferințelor conform Convenției Drepturilor Omului. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost înlăturat din armată pentru că s-a căsătorit în anul 1979 la biserică, aceasta fiind dovada persecuției politice de care a suferit.

Prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2006 reclamantul și-a precizat obiectul acțiunii, solicitând anularea Ordinului nr. 639 din 15 octombrie 1979 emis de Ministerul Apărării, instanța dispunând citarea în cauză a autorității emitente a actului administrativ atacat. Totodată, s-a precizat cuantumul daunelor morale la 250 RON. Prin sentința civilă nr. 245 din 12 ianuarie 2007, Tribunalul București, secția a VIII-a, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2630 din 29 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 25611/3/2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a precizat la termenul de judecată din 29 octombrie 2007 că înțelege să se judece în contradictoriu cu Statul Român și nu cu Ministerul Apărării. Curtea de Apel București a constatat că Statul Român nu este emitentul actului administrativ a cărui anulare se cere și nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul consideră ilegal refuzul instanțelor de a-i soluționa cererea pe fond și de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a Ministerului Apărării. Solicită continuarea procesului cu Statul Român și Ministerul Apărării în calitate de comitenți pentru prepușii săi. Recursul este nefondat. Recurentul-reclamant a arătat în fața instanței de fond că înțelege să cheme în judecată numai Statul Român și nu Ministerul Apărării, acesta din urmă făcând parte din Statul Român. Instanța de fond în mod corect a aplicat principiul disponibilității în procesul civil, neputând introduce în cauză din oficiu o parte ce nu a fost chemată în judecată de reclamant.

Mai mult, deși Tribunalul București și Curtea de Apel București i-au pus în vedere reclamantului necesitatea introducerii în cauză în calitate de pârât a Ministerului Apărării, acesta a refuzat. Statul Român – prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în procesele de contencios administrativ. Numai emitentul actului atacat poate sta în justiție în calitate de pârât, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004. Emitentul actului atacat este întotdeauna o autoritate publică.

Termenul de „autoritate publică” are semnificația înscrisă la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 și anume „orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, sunt asimilate autorităților publice, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică”. Statul, potrivit art. 25 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, prin Ministerul Finanțelor sau prin intermediul altor organe anume prevăzute de lege.

Legea contenciosului administrativ nu are prevederi referitoare la participarea Statului în mod nemijlocit la raporturile juridice de drept administrativ. Legea contenciosului administrativ nu conferă Statului calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 și, prin urmare, nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât în asemenea acțiuni. Prin urmare, se va constata neîntrunirea motivelor de recurs invocate, urmând ca în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.I. împotriva sentinței civile nr. 2630 din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2008.