ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2055/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 20 iulie 2006, pe rolul

Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de

muncă, reclamantul Ș.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerului

Finanțelor Publice, solicitând să-i fie recunoscute drepturile în conformitate cu

Decretul-Lege nr. 118/1990 să i se recunoască vechimea în muncă la stat ca vechime

în armată, să se dispună revizuirea gradului militar din motive politice abuzive

și recalcularea pensiei, acordarea permiselor de călătorie gratuită pe calea ferată,

repararea suferințelor conform Convenției Drepturilor Omului.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost înlăturat din armată pentru că s-a căsătorit în anul

1979 la biserică, aceasta fiind dovada persecuției politice de care a suferit.

Prin încheierea de ședință

din data de 24 noiembrie 2006 reclamantul și-a precizat obiectul acțiunii, solicitând

anularea Ordinului nr. 639 din 15 octombrie 1979 emis de Ministerul Apărării, instanța

dispunând citarea în cauză a autorității emitente a actului administrativ atacat.

Totodată, s-a precizat cuantumul daunelor morale la 250 RON.

Prin sentința civilă

nr. 245 din 12 ianuarie 2007, Tribunalul București, secția a VIII-a, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența prevederilor art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 2630 din 29 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 25611/3/2006, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român și a respins acțiunea ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul a precizat la termenul de judecată din

29 octombrie 2007 că înțelege să se judece în contradictoriu cu Statul Român și

nu cu Ministerul Apărării.

Curtea de Apel București

a constatat că Statul Român nu este emitentul actului administrativ a cărui anulare

se cere și nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul consideră ilegal

refuzul instanțelor de a-i soluționa cererea pe fond și de admitere a excepției

lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a Ministerului Apărării.

Solicită continuarea procesului

cu Statul Român și Ministerul Apărării în calitate de comitenți pentru prepușii

săi.

Recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a

arătat în fața instanței de fond că înțelege să cheme în judecată numai Statul Român

și nu Ministerul Apărării, acesta din urmă făcând parte din Statul Român.

Instanța de fond în mod

corect a aplicat principiul disponibilității în procesul civil, neputând introduce

în cauză din oficiu o parte ce nu a fost chemată în judecată de reclamant.

Mai mult, deși Tribunalul

București și Curtea de Apel București i-au pus în vedere reclamantului necesitatea

introducerii în cauză în calitate de pârât a Ministerului Apărării, acesta a refuzat.

Statul Român – prin Ministerul

Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în procesele de contencios

administrativ.

Numai emitentul actului

atacat poate sta în justiție în calitate de pârât, conform prevederilor art. 1 din

Legea nr. 554/2004.

Emitentul actului atacat

este întotdeauna o autoritate publică.

Termenul de „autoritate

publică” are semnificația înscrisă la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004

și anume „orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează

în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, sunt

asimilate autorităților publice, persoanele juridice de drept privat care, potrivit

legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un

serviciu public, în regim de putere publică”.

Statul, potrivit art.

25 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, este persoană juridică în raporturile în

care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații,

prin Ministerul Finanțelor sau prin intermediul altor organe anume prevăzute de

lege.

Legea contenciosului administrativ

nu are prevederi referitoare la participarea Statului în mod nemijlocit la raporturile

juridice de drept administrativ.

Legea contenciosului administrativ

nu conferă Statului calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 și, prin urmare,

nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât în asemenea acțiuni.

Prin urmare, se va constata

neîntrunirea motivelor de recurs invocate, urmând ca în temeiul art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. să se

dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ș.I. împotriva sentinței civile nr. 2630 din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 mai 2008.