ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5059/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 29 martie 2007,

revizuenta

V.R.

a solicitat Tribunalului Constanța, s

ecția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații Municipiul Constanța și

Primarul Municipiului Constanța, să dispună revizuirea sentinței civile nr.

1518 din 13 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța.

A arătat că în urma cererii sale

formulată de S.P.I.T.V.B.L. Constanța i-a fost eliberată o copie a matricolei

nr. 2 – impozite pe clădiri, ce vizează terenul ce a aparținut soțului său și

care a făcut obiectul litigiului.

Acest act, ascuns de partea

potrivnică și neprezentat instanțelor, demonstrează că rolul fiscal pentru

teren a ființat până în anul 1951, primăria încasând impozitele și nu a apelat

la pactul comisoriu din anul 1942 așa cum au reținut instanțele în lipsa

înscrisului, terenul trecând în proprietatea statului în perioada de referință

a Legii nr. 10/2001printr-un act abuziv după anul 1945.

În drept, s-au invocat dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În susținerea acțiunii s-a depus

cererea adresată organului fiscal și înscrisul la care revizuenta a făcut

referire.

Prin sentința civilă nr. 1210 din 19

iunie 2007 Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins cererea de revizuire

a sentinței nr. 1518 din 13 decembrie 2004 pronunțată de aceiași instanță, ca

nefondată, cu motivarea că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

Apelul declarat de revizuentă

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 391/C

din 10 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă,

minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că înscrisul prezentat de către apelantă și anume foaia matricolă din

care rezultă că soțul a achitat taxele și impozitele la zi nu reprezintă un

înscris nou, acesta putea fi prezentat și în timpul soluționării cauzei pe fond

printr-o simplă cerere adresată organului în drept.

Pe de altă parte, nu se poate reține

că înscrisul s-a aflat la partea potrivnică și nici nu poate fi considerat ca

determinant în cauză.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs revizuenta

V.R.

În dezvoltarea motivelor de recurs

întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., revizuenta a susținut

în esență următoarele:

- înscrisul prezentat, respectiv

matricola nr. 2 „impozit pe clădiri” aferentă terenului în litigiu, este un act

nou;

- acțiunea în revendicare formulată

de soțul acesteia a fost soluționată nefavorabil din lipsa înscrisului

menționat;

- istoricul de rol fiscal a fost o

probă dispusă și solicitată de instanțe, astfel că nu are nicio culpă în

înfățișarea acestuia, cum greșit au reținut instanțele:

Revizuenta a mai arătat că prin acte

normative guvernamentale, începând cu anul 1999-2000, s-a dispus predarea

arhivelor fiscale de la finanțe la compartimentele de impozite și taxe, proces

care a presupus o lungă perioadă de inventariere și clasificare prelungită și

după anul 2005.

În fine, motivarea instanței de apel

că „este lipsită de relevanță împrejurarea că impozitul a fost achitat până în

anul 1951”, este nemotivată și surprinde, fiind o dovadă în plus de admitere a

recursului întrucât pactul comisoriu nu a operat în 1942 deoarece s-ar fi

sistat rolul fiscal.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu a putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În înțelesul prevederilor legii,

înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri

trebuie să fi fost descoperit după darea hotărârii, în sensul că el a existat

la data pronunțării hotărârii a cărui revizuire se cere, dar până în acel

moment a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat datorită

unei împrejurări mai presus de voința părților.

Pe de altă parte, în sensul art.

322pct. 5 C. proc. civ., înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire

trebuie să fie „înscrisuri doveditoare” care dacă ar fi fost cunoscute de

instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la o altă soluție decât

cea adoptată.

Înscrisul trebuie să aibă forță

probantă în mod singular, fără să fie necesară administrarea altor probe.

Actul invocat de revizuentă,

respectiv foaia matricolă a imobilului în litigiu nu poate fi considerat că a

fost reținut de partea potrivnică sau că nu l-a putut obține de la autoritatea

administrativă urmare a preluării arhivelor de la finanțe la compartimentele de

impozite și taxe, atâta vreme cât nu a făcut dovada susținerilor sale.

În ceea ce privește forța probantă a

înscrisului invocat, este de remarcat că instanțele și-au întemeiat soluția pe

nerespectarea obligațiilor stipulate în pactul comisoriu de către titularul

dreptului de proprietate C.V. asupra unui teren strict delimitat în planul de

sistematizare al plajei Mamaia, ce a format obiectul actului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1133 din 17 martie 1936 și nu pe lipsa

foii matricole.

Așa fiind, recursul declarat de

revizuenta

V.R. va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta V.R.

împotriva deciziei nr. 391/C din 10 decembrie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța,

secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 septembrie

2008.