ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3701/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra prezentului recurs civil, examinând lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

noiembrie 2003 pe rolul Tribunalului Alba, reclamanții M.M. și R.E.M. au

formulat o contestație în contradictoriu cu primarul comunei Bistra prin care

au solicitat anularea dispoziției 259 din 25 septembrie 2003, admiterea

notificării nr. 874 din 15 februarie 2002 și constatarea că sunt îndreptățiți

să li se restituie în natură imobilul situat în Bistra, înscris în C.F. 4726

Bistra nr.top 417/R, cu daune cominatorii de 1.000.000. lei pe zi de

întârziere.

Reclamanții și-au întemeiat acțiunea

pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 iar în fapt au arătat că sunt moștenitorii

(copiii) A.Z.R. decedată la 24 martie 1992 care era proprietară tabulară a

imobilului revendicat, format din casă și curte de 745 mp. Imobilul a fost în

mod abuziv trecut în proprietatea Statului Român printr-un contract fals de

vânzare-cumpărare încheiat cu nr. 466 din 10 august 1961 cu fostul Comitet

executiv al Sfatului Popular al comunei Bistra (în fapt o donație deghizată).

Prin dispoziția 259/2003 s-a respins

cererea de restituire constatându-se că imobilul nu a trecut abuziv în

proprietatea Statului ci prin vânzare-cumpărare.

Tribunalul Alba prin sentința civilă

nr. 69 din 1 februarie 2006 a respins acțiunea.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut că prin hotărârea nr. 964/2004 a Judecătoriei Câmpeni rămasă definitivă

și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea formulată, separat de reclamanți

împotriva Statului Român pentru constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare prin care a fost înstrăinat imobilul revendicat, de către

proprietarul R.A.Z., Statului Român.

Ca urmare, instanța a constatat că

în mod temeinic primarul comunei Bistra a respins cererea de restituire,

imobilul revendicat neintrând în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 din

Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia civilă nr. 240 A din 8 septembrie 2006 a respins apelul declarat de

reclamanți.

S-au constatat neîntemeiate

criticile în sensul că vânzarea nu a fost reală față de împrejurarea că acest

contract a fost analizat deja de o instanță de judecată care s-a pronunțat cu

autoritate de lucru judecat asupra valabilității actului de vânzare.

Împotriva deciziei Curții de apel

reclamanții au declarat recurs, în termen legal invocând dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

S-a susținut în fapt, în esență că

în mod nejustificat nu s-au mai administrat probe în acest proces și s-a

considerat că operează în cauză autoritate de lucru judecat deci nu sunt

întrunite condițiile pentru a invoca o asemenea excepție, nefiind identitate de

obiect cauză și părți.

Analizând criticile formulate în

raport de care a fost verificată legalitatea hotărârii Înalta Curte a reținut

că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1201 C. civ. nu există

lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată, cu același obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în

contra lor în aceeași calitate.

Într-adevăr în prezenta cauză nu se

poate invoca în temeiul art. 166 C. proc. civ. această excepție nefiind

întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., în cauză neexistând tripla

identitate prevăzută de textul amintit.

Însă în mod corect și legal

instanțele au constatat că valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, pe

care reclamanții îl contestă, nu mai poate fi analizată în prezentul proces. O

atare analiză ar altera, lucru nepermis, autoritatea de lucru judecat a celor

constatate în mod definitiv și irevocabil în legătură cu valabilitatea

contractului în discuție.

Din cuprinsul hotărârilor

judecătorești care s-au pronunțat în cauza ce a privit anularea contractului de

vânzare-cumpărare rezultă că au fost indicate aceleași observații, susținute și

în prezenta cauză de reclamanți și deci care au fost analizate de instanțele de

judecată în cadrul acelui proces.

Așadar titlul Statului fiind

susținut de contractul de vânzare-cumpărare, consolidat prin hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă în mod legal s-a apreciat de către

instanțe că bunul revendicat nu a ieșit abuziv din patrimoniul fostului

proprietar ceea ce împiedică recuperarea lui prin procedura Legii nr. 10/2001.

Constatând că nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții M.M. și R.E.M. împotriva deciziei 240/A din 8

septembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 mai 2007.