ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3701/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra prezentului recurs civil, examinând lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 noiembrie 2003 pe rolul Tribunalului Alba, reclamanții M.M. și R.E.M. au formulat o contestație în contradictoriu cu primarul comunei Bistra prin care au solicitat anularea dispoziției 259 din 25 septembrie 2003, admiterea notificării nr. 874 din 15 februarie 2002 și constatarea că sunt îndreptățiți să li se restituie în natură imobilul situat în Bistra, înscris în C.F. 4726 Bistra nr.top 417/R, cu daune cominatorii de 1.000.000. lei pe zi de întârziere. Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 iar în fapt au arătat că sunt moștenitorii (copiii) A.Z.R.

decedată la 24 martie 1992 care era proprietară tabulară a imobilului revendicat, format din casă și curte de 745 mp. Imobilul a fost în mod abuziv trecut în proprietatea Statului Român printr-un contract fals de vânzare-cumpărare încheiat cu nr. 466 din 10 august 1961 cu fostul Comitet executiv al Sfatului Popular al comunei Bistra (în fapt o donație deghizată). Prin dispoziția 259/2003 s-a respins cererea de restituire constatându-se că imobilul nu a trecut abuziv în proprietatea Statului ci prin vânzare-cumpărare. Tribunalul Alba prin sentința civilă nr. 69 din 1 februarie 2006 a respins acțiunea. În motivarea sentinței, instanța a reținut că prin hotărârea nr. 964/2004 a Judecătoriei Câmpeni rămasă definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea formulată, separat de reclamanți împotriva Statului Român pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare prin care a fost înstrăinat imobilul revendicat, de către proprietarul R.A.Z., Statului Român.

Ca urmare, instanța a constatat că în mod temeinic primarul comunei Bistra a respins cererea de restituire, imobilul revendicat neintrând în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 240 A din 8 septembrie 2006 a respins apelul declarat de reclamanți. S-au constatat neîntemeiate criticile în sensul că vânzarea nu a fost reală față de împrejurarea că acest contract a fost analizat deja de o instanță de judecată care s-a pronunțat cu autoritate de lucru judecat asupra valabilității actului de vânzare. Împotriva deciziei Curții de apel reclamanții au declarat recurs, în termen legal invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. S-a susținut în fapt, în esență că în mod nejustificat nu s-au mai administrat probe în acest proces și s-a considerat că operează în cauză autoritate de lucru judecat deci nu sunt întrunite condițiile pentru a invoca o asemenea excepție, nefiind identitate de obiect cauză și părți. Analizând criticile formulate în raport de care a fost verificată legalitatea hotărârii Înalta Curte a reținut că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente. Potrivit art. 1201 C. civ. nu există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată, cu același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate. Într-adevăr în prezenta cauză nu se poate invoca în temeiul art. 166 C. proc.

civ. această excepție nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., în cauză neexistând tripla identitate prevăzută de textul amintit. Însă în mod corect și legal instanțele au constatat că valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, pe care reclamanții îl contestă, nu mai poate fi analizată în prezentul proces. O atare analiză ar altera, lucru nepermis, autoritatea de lucru judecat a celor constatate în mod definitiv și irevocabil în legătură cu valabilitatea contractului în discuție. Din cuprinsul hotărârilor judecătorești care s-au pronunțat în cauza ce a privit anularea contractului de vânzare-cumpărare rezultă că au fost indicate aceleași observații, susținute și în prezenta cauză de reclamanți și deci care au fost analizate de instanțele de judecată în cadrul acelui proces.

Așadar titlul Statului fiind susținut de contractul de vânzare-cumpărare, consolidat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în mod legal s-a apreciat de către instanțe că bunul revendicat nu a ieșit abuziv din patrimoniul fostului proprietar ceea ce împiedică recuperarea lui prin procedura Legii nr. 10/2001. Constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.M. și R.E.M. împotriva deciziei 240/A din 8 septembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.