ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7145/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția civilă, sub nr. 7600/3 din 2 martie 2006,

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul

I.S., solicitând ca în baza art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 să se

dispună restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație pe

teritoriul Elveției pe o perioadă de cel mult trei ani.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

pârâtul a fost returnat din Elveția la data de 3 februarie 2006 în baza acordului

de readmisie încheiat de România cu această țară.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 298 din

6 martie 2006, a respins acțiunea, ca nefondată, cu motivarea că, raportat la

normele comunitare în materie, determinate de aderarea României la Uniunea

Europeană la data de 1 ianuarie 2007, respectiv Directiva nr. 38/CE/2004, art.

27, nu există temeiuri pentru restrângerea exercitării dreptului pârâtului la

liberă circulație în Elveția, atâta timp cât nu s-a făcut dovada unor motive de

ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, care să justifice o

asemenea măsură.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 306 din 16 mai 2007, a respins ca tardiv formulat apelul

declarat de apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva

sentinței civile nr. 298 din 6 martie 2006 a Tribunalului București, în

contradictoriu cu intimatul-pârât I.S.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că hotărârea primei instanțe a fost comunicată reclamantei la

data de 10 mai 2006, f. 15 dos. fond, iar apelul a fost înregistrat la data de

17 mai 2006, deci peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 39 alin. (4) din

Legea nr. 248/2005.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs reclamanta Direcția de Pașapoarte din Ministerul

Internelor și Reformei Administrative criticând-o ca fiind nelegală, deoarece

instanța de apel în mod greșit a reținut că apelul a fost formulat ca tardiv,

de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei, rezultă că apelul a fost

declarat cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 39 alin. (4) din Legea

nr. 248/2005.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 39 alin. (4) din Legea

nr. 248/2005, hotărârea prevăzută la alin. (3) al aceluiași articol este supusă

apelului în termen de 5 zile de la comunicare.

În speță, hotărârea primei instanțe

a fost comunicată reclamantei la data de 10 mai 2006, f. 15 d. fond, iar apelul

formulat de reclamantă a fost înregistrat la data de 17 mai 2006, deci peste

termenul de cinci zile de la comunicare, prevăzut de textul de lege mai sus

menționat.

Așadar față de cele reținute se va

respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr.

306/A din 16 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie

2007.