ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2624/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., a

reținut următoarele:

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată la data de

1 septembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București a

solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu pârâtul M.N., restrângerea

dreptului său la liberă circulație pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

pârâtul a fost returnat la data de 12 mai 2006 din Elveția, în baza Acordului

de readmisie, încheiat de România cu această țară și aprobat prin H.G. nr. 411/1996.

Față de împrejurarea învederată și

în temeiul dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, au solicitat

admiterea acțiunii în sensul restrângerii dreptului la liberă circulație în

statele membre ale Uniunii Europene a pârâtului pe o perioadă de cel mult 3

ani.

Prin sentința civilă nr. 2630 din 19

octombrie 2006 a Tribunalului Caraș-Severin a fost admisă cererea reclamantei

și s-a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în

străinătate pe teritoriul tuturor statelor Uniunii Europene a pârâtului până la

data de 31 decembrie 2006.

Prima instanță a reținut, în esență

că prezența pârâtului pe teritoriul statului elvețian fără respectarea

condițiilor legale de ședere constituie o împrejurare de natură a atrage

aplicabilitatea prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, motiv

pentru care, în temeiul acestor prevederi legale și ale art. 52 din același act

normativ s-a reținut temeinicia cererii introductive, cu consecința admiterii

acesteia.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva susmenționatei sentințe, a fost admis prin decizia civilă nr. 25 din 24

ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara. A fost schimbată în tot sentința

apelată, în sensul respingerii acțiunii, ca lipsită de obiect.

S-a reținut că în contextul intrării

în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 248/2005 prin O.G. nr. 5/2006, prin

art. 55 alin. (1) lit. c) s-a prevăzut că măsurile de suspendare a dreptului de

a folosi pașaportul dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997

încetează de drept, astfel încât cererea reclamantei este lipsită de obiect.

Cererea reclamantei mai este lipsită

de obiect și pentru faptul că la data soluționării apelului, perioada de

interdicție a expirat înainte de acest moment, aspect cu referire la care

reclamanta nu a înțeles să formuleze apel.

Criticile din apel s-au constatat a

fi întemeiate și pentru greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 52

raportat la art. 38 din Legea nr. 248/2005, inaplicabile în cauză, întrucât

teritoriul statului de pe care a fost returnat pârâtul, nu face parte din

statele Uniunii Europene, astfel că o eventuală interdicție i s-ar putea aplica

pârâtului numai în ceea ce privește teritoriul Confederației Elvețiene.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au

invocat incidența în cauză a prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005,

astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 5/2005 precum și

aplicarea, în mod eronat, a măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație

pe teritoriul tuturor statelor Uniunii Europene, deși Elveția nu este stat

membru al acesteia.

Au solicitat admiterea recursului în

sensul restrângerii dreptului la liberă circulație numai pe teritoriul

Elveției.

Recursul reclamantei, ale cărei

motive nu au fost indicate, dar care pot fi încadrate în prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., este fondat potrivit considerentelor ce succed:

Pârâtul M.N. a fost returnat la data

de 12 mai 2006 de către autoritățile elvețiene, în baza acordului de readmisie,

încheiat cu această țară și aprobat prin H.G. nr. 411/1996.

Prin urmare, temeinic a reținut

prima instanță, incidența prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, astfel

cum a fost modificată și completată prin O.G nr. 5/2006 potrivit cărora „restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani,... cu privire la persoana care a

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și acel stat”.

Nu sunt incidente în cauză și greșit

au fost reținute de instanța de apel, prevederile art. 55 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 248/2005, și care reglementează o cu totul altă ipoteză decât cea

existentă în cauză și care este reglementată, așa cum s-a arătat mai sus de

dispozițiile art. 38 din lege.

Sunt de asemenea greșite

considerentele aceleiași instanțe privind lipsa de obiect a cererii

introductive, întrucât expirarea perioadei de interdicție la data soluționării

apelului atrage, eventual, lipsa de interes în exercitarea căii de atac și nu a

unui element al cererii de chemare în judecată care exista la data sesizării

instanței și cu privire la care s-a pronunțat prima instanță.

Prin urmare, reținând incidența

dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, ca și a inaplicabilității

art. 52 din aceeași lege, întrucât Elveția nu este membru al Uniunii Europene,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis, cu consecința casării

ambelor hotărâri și reformării acestora în sensul celor dispuse în dispozitivul

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de

reclamanta Direcția de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor

împotriva deciziei nr. 25 din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia și sentința nr. 2630

din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Caraș-Severin în sensul că admite cererea

reclamantei și dispune restrângerea dreptului la liberă circulație în Elveția

pe o durată de un an începând cu data de 12 mai 2006.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 martie 2007.