ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 49/2007

Deliberând asupra recursului de față, constată: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 986/ F din 31 august 2006 pronunțată, în dosarul nr. 6667/3/2006, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de petentul condamnat C.I.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de executare a constatat următoarele: Petentul a fost condamnat, la pedeapsa de 12 ani închisoare, prin sentința penală nr. 207/2003 pronunțată de Tribunalul Argeș și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 246/ A din 20 aprilie 2002 pronunțată de Curta de Apel Pitești și prin decizia penală nr. 583/2003 a Curții Supreme de Justiție, reținându-se în seama lui comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5). Prin contestația la executare care a format obiectul acestui dosar, contestatorul a invocat greșita sa condamnare pentru această infracțiune, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nefiind produs nici un prejudiciu părții civile.

Instanța de executare a mai reținut că deși, în cursul judecății, contestatorul a arătat că inexistența prejudiciului, care ar putea fi constatată printr-o expertiză financiar contabilă, poate fi considerată ca o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei sau orice alt incident ivit în cursul executării, această susținere nu poate fi primită, întrucât acest caz, art. 461 lit. d) C. proc. pen., se referă la cu totul alte situații decât cea invocată de petent. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul. Prin decizia penală 774/ A din 2 noiembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 6667/2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel a avut în vedere că prin hotărârea definitivă de condamnare la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, ambele în formă continuată, contestatorul din prezenta cauză a fost obligat și la plata sumei de 4.468.461.000 lei despăgubiri civile către S.N.P. P., sucursala P. Argeș. S-a apreciat astfel că motivul invocat de petent, respectiv efectuarea unei expertize financiar-contabile prin care să se constate inexistența prejudiciului nu poate fi încadrată în cazurile expres și limitative prevăzute de art. 461 lit. a) – d) C. proc. pen., aceasta fiind o apărare pe fondul cauzei, ce a intrat în puterea lucrului judecat, ea neputând fi reiterată într-o cale extraordinară de atac sau privită ca un incident la executare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, pentru motivele consemnate în practicaua prezentei. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs învederate, a probelor administrate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 , 385 9 C. proc. pen., instanța constată recursul nefondat. Întra-adevăr, motivele invocate de petent în sprijinul contestației la executare formulate, fie exced obiectului strict prevăzut de lege, cu referire la dispozițiile art. 461 C. proc. pen., fie sunt nefondate. În împrejurările în care hotărârea de condamnare privindu-l pe contestator, cu referire la infracțiunea de înșelăciune a fost menținută de instanța de apel, și apoi de cea de recurs, rămânând definitivă, criticile invocate de contestator privind neîndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, vizând inexistența prejudiciului, nu pot fi analizate pe calea unei contestații la executare.

Așa-zisul „incident” ivit în cursul executării, urmare O.U.G. nr. 15/2004 nu poate fi analizat ca atare prin prisma art. 461 C. proc. pen., cum corect au reținut cele două instanțe anterioare, el ținând de latura penală a cauzei, și abia apoi de cea civilă; de altfel, apărările invocate de petent exced și obiectului cauzei. Pentru aceste motive, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de contestator conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator C.I.M. împotriva deciziei penale nr. 774/ A din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat contestator la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2007.