ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1502/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 18 aprilie 2007, reclamantul C.D. a solicitat anularea deciziei din data de 15 februarie 2007 a M.J. – Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în mod nelegal pârâta i-a respins cererea, pentru că a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate printr-o sentință a Judecătoriei Dorohoi. Prin sentința civilă nr. 82/2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că nu sunt întrunite cerințele O.U.

nr. 214/1999. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul. În motivarea recursului au fost reiterate susținerile din acțiune și s-a arătat că faptele pentru care a fost condamnat i-au fost înscenate, că livada i-a fost distrusă și că în pușcărie a făcut greva foamei. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului, nestructurată pe motive de recurs, și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat. Condițiile pentru stabilirea calității de luptător în rezistența anticomunistă sunt stabilite în art. 1 din O.U. nr. 214/1999: persoana trebuie să fie condamnată pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supusă din motive politice unor măsuri administrative abuzive.

Art. 2 din aceeași ordonanță prevede: Alin. (1) Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a)exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b)susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; c 1 ) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.

Totodată, art. 3 prevede: „Prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopul menționat la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus: a) privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări; b) internarea în spitale de psihiatrie; c) stabilirea de domiciliu obligatoriu; d) strămutarea într-o altă localitate; e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, din motive politice; f) exmatricularea din școli, licee și facultăți; g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătorești, de la acea dată". Or, în speță, din copia legalizată a sentinței penale nr. 88/1970, pronunțată de Judecătoria Dorohoi, rezultă că în sarcina reclamantului C.D.

s-a reținut faptul că și-a însușit 300 kg de floarea soarelui de pe terenurile CAP - ului din comună. De asemenea, instanța de judecată a stabilit faptul că petentul, în ziua de 23 octombrie 1969 s-a exprimat injurios la adresa secretarului consiliului-popular din comună și l-a lovit pe vicepreședintele aceluiași consiliu popular. Aceste fapte au fost calificate ca fiind infracțiuni de ultraj și furt în dauna avutului obștesc. S-a reținut faptul că petentul mai săvârșise o altă infracțiune care fusese grațiată prin decretul nr. 561/1969, iar în termenul de încercare a săvârșit alte infracțiuni. Din probele administrate nu rezultă că faptele, imputate reclamantului și pentru care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, au fost săvârșite din motive politice.

Ca atare, în mod just curtea de apel a constatat că nu sunt întrunite cerințele art. 1 - 3 din O.U. nr. 214/1999. Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinței nr. 82 din 28 mai 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.