ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3622/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul R.F. a chemat în judecată Ministerul

Justiției, comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

dispună anularea deciziei nr. 547/2001 emisă de pârâtă și obligarea acesteia

din urmă să emită o nouă decizie care să constate că are calitate de luptător în

rezistența anticomunistă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin decizia a cărui anulare o solicită, pârâta i-a

respins cererea de constatare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă, deși el a făcut dovada de luptător în rezistența anticomunistă,

prin aceea că a refuzat să se înapoieze în țară în timp ce se afla în misiune

în Brazilia, cerând azil politic, motiv pentru care a fost condamnat prin

sentința penală nr. 359 din 18 mai 1987 a Tribunalului Militar București.

Curtea de Apel Constanț, secția

comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 772/CA din 15 noiembrie 2007 a respins acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamant, reținând că acesta nu

îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 1 – art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

Astfel reclamantul nu a dovedit că infracțiunea pentru care a fost condamnat a

fost săvârșită din motive politice și nici faptul că ar fi fost declarat

repetent în anul 1980 din motive politice, în urma unor măsuri administrative

abuzive.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul R.F.

Recurentul a susținut că în

mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea întrucât el a făcut dovada

încadrării în dispozițiile art. 1 – art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

A mai susținut că în mod

nelegal instanța de fond i-a respins proba cu interogatoriul intimatei - pârâte,

întrucât date fiind cele două rapoarte contradictorii emise de comisie, această

probă se impunea cu necesitate.

Examinând cauza în raport cu

actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare, se

recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor

condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din

motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 –

14 decembrie 1989.

În art. 2 al acestei ordonanțe

se precizează că infracțiunile săvârșite din motive politice sunt acelea care

au avut drept scop: „a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultul

personalității, terorii comuniste precum și abuzului de putere din partea celor

care au deținut puterea politică, b) susținerea sau aplicarea principiilor

democrației sau pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii

sociale existente până la 22 decembrie 1989 C1) acțiunea de împotrivire cu arma

și răsturnarea prin forță a regimului comunist ; d) respectarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor

civile, politice, economice, sociale și culturale, e) înlăturarea măsurilor

discriminatorii pe motive de naționalitate sau origine etnică”.

Cât privește măsurile

administrative abuzive, acestea sunt prevăzute la art. 3 al sus menționatului

act administrativ și sunt măsuri luate de organele fostei miliții sau

securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile

prevăzute la art. 2 alin. (1) în baza cărora s-au dispus măsurile prevăzute la

literele a) – g).

În cauză, reclamantul a

solicitat constatarea calității sale de luptător în rezistența anticomunistă,

arătând că a fost exmatriculat în anul 1980 când era student în anul III la

Institutul de Marină M.B. din Constanța, că a fost anchetat în repetate rânduri

de organele fostei securități și că a fost judecat și condamnat de Tribunalul

Militar București pentru infracțiunea de ”refuzul înapoierii în țară”.

După cum se poate observa la

o analiză mai aprofundată a textelor de lege sus menționate (art. 1, art. 2 și art.

3 al O.U.G. nr. 214/1999), în speță nu sunt întrunite condițiile impuse de O.U.G.

nr. 214/1999.

Astfel, din documentele

depuse la dosarul cauzei, respectiv adresa M.E.C.T. nr. 16403 din 12 iulie 2007,

rezultă că reclamantul a fost declarat repetent pentru nepromovarea

obligațiilor școlare în 1980, în timp ce din adresa nr. 2097/C din 13 noiembrie

2007 a Tribunalului Militar Teritorial București nu rezultă că reclamantul ar

fi fost supravegheat de organele securității în perioada 2 septembrie 1980 - 5

septembrie 1981 și nici că ar fi fost anchetat în cursul anului 1984.

Pe de altă parte, analizând

sentința nr. 359/1987 pronunțată de Tribunalul Militar București în dosarul nr.

309/1987, rezultă că reclamantul a fost condamnat la 7 ani închisoare

corecțională și degradare militară pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

253 alin. (1) din fostul C. pen.

În consecință Înalta Curte

constată că recurentul - reclamant nu a fost condamnat pentru săvârșirea unei

infracțiuni din motive politice și nici nu i s-a aplicat, din motive politice,

una din măsurile administrative abuzive prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, așa

cum corect a reținut și instanța de fond.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul declarat de

reclamantul R.F. în contradictoriu cu Ministerul Justiției, comisia pentru

constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, urmează să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.F. împotriva sentinței civile nr. 772 din 15 noiembrie 2007 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2008.