ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5141/2008

Prin acțiunea introdusă la 16

februarie 2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul C.A., în

contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul de Finanțe, Ministerul

Administrației și Internelor și Administrația Națională a Penitenciarelor, a

solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie

obligați în solidar la plata sumei de 237.199 Euro, daune materiale și morale

pentru prejudiciul produs ca urmare a deținerii

sale pe criterii politice,

abuzive și ilegale.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost arestat și ținut

în detenție, un număr de 1488 de zile în

perioada 20 ianuarie 1958-17 februarie 1962, fără a fi condamnat pentru vreo

infracțiune, arestarea sa având ca scop împiedicarea sa de a mai sluji în

biserica ortodoxă.

A mai arătat că în

timpul detenției a fost în mai multe penitenciare, unde a executat muncă

forțată și a suportat un regim inuman, fără drept la corespondență, pachete cu

haine și alimente, motiv pentru care familia sa 1-a considerat decedat.

În drept reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998 C. civ.

Pârâții Ministerul

Economiei și Finanțelor, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și

Administrația Națională a Penitenciarelor au formulat întâmpinări prin care au

invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive.

Statul Român

prin Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat și excepția prescripției

dreptului la acțiune.

Prin sentința

civilă nr. 1212 din 29 iunie 2007 Tribunalul Galați, secția civilă, a admis

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor

și Reformei Administrative și

Administrația

Națională a Penitenciarelor și a respins acțiunea față de

aceștia pentru

lipsa calității procesuale pasive.

A admis excepția

prescripției dreptului la acțiune invocată de Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Reclamantul a solicitat măsuri reparatorii pentru perioada în care

s-a aflat în detenție pentru motive politice,

astfel că singurul care are calitate procesuală pasivă este Statul Român prin

Ministerul Economiei și Finanțelor.

Cu privire la

excepția prescripției dreptului la acțiune s-a reținut că fiind vorba de un

drept patrimonial, acesta se stinge prin prescripție dacă nu este exercitat în

termenul de 3 ani, conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Cum prescripția a

început să curgă de la data când s-a născut acest drept, adică din anul 1990,

termenul de prescripție a fost mult depășit la data introducerii acțiunii.

Prin decizia civilă

nr. 439/A din 22 noiembrie 2007 Curtea de Apel Galați a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.A.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut că acțiunea de reparare a daunelor

morale are un caracter patrimonial, și este prescriptibilă într-un termen de 3

ani, de la data când păgubitul a

cunoscut

sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul a formulat în termen recurs, indicând ca temei de

drept art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea

recursului său, reclamantul a arătat în esență, că în

mod greșit s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune,

deoarece

acțiunea formulată de el este imprescriptibilă și nu are un

caracter patrimonial.

Prin

întâmpinare, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat

excepția nulității recursului, arătând că prin criticile formulate se vizează

netemeinicia hotărârii atacate și nu nelegalitatea ei.

Excepția

nulității recursului invocată de Ministerul de Interne și și Reformei

Administrative, precum și recursul declarat de reclamant vor fi respinse pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 306

alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În atare

situație, criticile prezentate de recurent pot fi încadrate în motivele

prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. motiv pentru care cauza va fi

analizată prin prisma acestui motiv de recurs.

Dreptul

la acțiune întemeiat pe dispozițiile art. 998 C. civ. are un

obiect patrimonial și se stinge prin

prescripție, în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă.

Prescripția

dreptului la acțiune în repararea pagubei cauzate prin

fapta ilicită începe să curgă

potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 de

la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să

cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.

Începând cu perioada

de după decembrie 1989 nu se mai poate

pune

problema vreunei cauze care să împiedice exercițiul dreptului la

acțiune,

recurentul reclamant având posibilitatea să acționeze în justiție, în termenul

legal de prescripție.

Cum reclamantul și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998 c.civ. și a sesizat instanța de

judecată la data de 16 februarie 2007, a depășit în acest fel termenul de

prescripție și conform art. l din Decretul 167/1958, sancțiunea procesuală este

stingerea dreptului la acțiune prin prescripție.

Cu privire la critica

ce vizează caracterul nepatrimonial al acțiunii promovate de reclamantul

recurent.

Observând textul art.

998 C. civ., text în baza cărui s-a formulat acțiunea și conform căruia orice

faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui

greșeală s-a ocazionat a-l repara, se constată că acesta nu face distincție cu

privire la natura patrimonială sau nepatrimonială a prejudiciului.

Prejudiciul,

patrimonial ca și cel nepatrimonial constituie un element al răspunderii civile

delictuale.

Acțiunea introdusă de

reclamant, acțiune ce are un obiect patrimonial, își are izvorul în încălcarea

unui drept personal nepatrimonial (detenția reclamantului pe criterii politice,

abuzurile din perioada detenției) nu este imprescriptibilă, aceasta este supusă

regimului prescripției raporturilor juridice patrimoniale (de creanță).

În consecință,

hotărârea instanței de apel este legală, considerentele pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ. neputând fi reținute, astfel că, în raport de art. 312 C. proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât

Ministerul Administrației și Internelor.

R

espinge recursul declarat de reclamantul C.A.

împotriva deciziei nr. 439 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2008.