ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1447/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 177

din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluțiilor dispuse de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarele nr. 785/II/2/2007 și

421/P/2007.

Prima instanță a reținut

următoarele :

Petentul B.O. a formulat o

plângere penală împotriva executorului judecătoresc G.A. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu pe motiv că făptuitorul a refuzat să efectueze

o executare silită.

Prin rezoluția nr. 595/P/2006

intimatul P.M., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu

a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de executorul

judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei soluții

petentul a formulat plângere iar prin rezoluția nr. 131/II/2/2006 intimatul R.S.,

prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu, a dispus respingerea

plângerii ca neîntemeiată.

Fiind nemulțumit de modul în

care a fost soluționată plângerea sa petentul a formulat o plângere penală

către C.S.M. înregistrată sub nr. 1480/4R/05.2007 împotriva magistraților

intimatul R.S., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu, P.M.,

procuror la același parchet, B.F., judecător la Judecătoria Ineu și B.A., L.I.

și A.M., toți trei judecători la Tribunalul Arad. Prin rezoluția nr. 64/P/2007

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de toți magistrații.

Ulterior, petentul a depus

la Ministerul Justiției o plângere penală împotriva intimaților criticând modul

în care a fost soluționat dosarul nr. 619/P/2003 de către procurorii P.M., R.S.,

D.G. și T.V. pentru soluția pronunțată prin sentința penală nr. 10/2007 a

Judecătoriei Ineu, intimații C.B., T.D., A.B. pentru soluția pronunțată prin

decizia penală nr. 251/R/2007 din dosarul nr. 4802/246/2006 a Tribunalului

Arad.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara, prin rezoluția din data de 31 iulie 2007, din dosarul nr. 421/P/2007

a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți intimații.

Împotriva acestei rezoluții

petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara care, prin rezoluția nr. 785/II/2/2007, a dispus

respingerea acesteia ca nefondate.

Examinând cele două

rezoluții instanța a constatat că acestea sunt temeinice și legale și nu există

nici un motiv de desființare a lor.

Din examinarea plângerii

petentului se constată că acesta nu a făcut dovada susținerilor sale precum că

s-au sustras probe sau că petenții, în calitatea lor de magistrați, au încălcat

legea cu ocazia soluționării plângerii acestuia, în diferite faze procesuale.

Într-adevăr, în speță, se

poate observa că plângerea petentului, la cererea acestuia, a fost supusă controlului

de legalitate și temeinice urmând căile prevăzute de art. 278 și 278

1

C. proc. pen., și la fiecare nivel la care aceasta a fost analizată, atât de

procurorul ierarhic superior precum și de instanțele de judecată, s-a apreciat

că este nefondată. Astfel că doar pentru simplul fapt că magistrații nu au dat

satisfacție petentului nu se poate susține că aceștia sunt vinovați de

săvârșirea vreunei infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și petentul B.O.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate

întrucât judecata a avut loc fără ca procedura de citare cu intimații R.S., P.M.,

D.G. și T.V. să fie legal îndeplinită.

Parchetul a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., și a solicitat

casarea sentinței penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

Petentul B.O. critică

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în motivarea recursului că

intimații magistrați au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., astfel că solicită

desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea

urmăririi penale.

Examinând recursurile

declarate în cauză, Înalta Curte reține că recursul declarat de procuror este

neîntemeiat, iar recursul declarat de petent este tardiv pentru considerentele

ce urmează :

În recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a invocat incidența cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., judecarea

plângerii având loc fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită cu

intimații R.S., P.M., D.G. și T.V.

Din examinarea dosarului nr.

1431/59/2007 al Curții de Apel Timișoara rezultă că într-adevăr pentru termenul

din 26 noiembrie 2007 când s-a soluționat cauza, procedura de citare cu

intimații menționați anterior nu a fost îndeplinită.

Potrivit art. 291 alin. (1) C.

proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și

procedura este îndeplinită, iar dispozițiile art. 278

1

alin. (4) C.

proc. pen., prevăd că persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum

și persoana care a făcut plângere se citează.

Încălcarea dispozițiilor

legale care reglementează citarea părților este însă sancționată cu o nulitate

relativă, conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen., nulitate ce poate fi

invocată numai de partea care dovedește că i s-a cauzat o vătămare prin

nerespectarea legii.

Or, în speță, intimații nu

s-au prevalat de încălcarea dispozițiilor art. 291 C. proc. pen., și nici nu li

s-a cauzat vreo vătămare prin sentința recurată, plângerea formulată de petent

fiind respinsă întrucât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este

temeinică și legală.

Pentru aspectele arătate, în

baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.

În ceea ce privește recursul

petentului B.O., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat cu depășirea

termenului prevăzut de lege.

Potrivit art. 385

3

alin. (1) și (2) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs

este de 10 zile și curge de la comunicarea cauzei de pe dispozitiv, în ipoteza

în care partea a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare.

Petentul B.O. a lipsit la

termenul din 26 noiembrie 2007 când au avut loc dezbaterile, dar și la pronunțarea

sentinței, acestuia fiindu-i comunicat dispozitivul hotărârii la data de 3

decembrie 2007, iar recursul a fost declarat la 28 ianuarie 2008, peste

termenul legal.

În consecință, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petent.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva

sentinței penale nr. 177/ PI din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 aprilie 2008.