ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1447/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 177 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluțiilor dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarele nr. 785/II/2/2007 și 421/P/2007. Prima instanță a reținut următoarele : Petentul B.O. a formulat o plângere penală împotriva executorului judecătoresc G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu pe motiv că făptuitorul a refuzat să efectueze o executare silită. Prin rezoluția nr. 595/P/2006 intimatul P.M., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere iar prin rezoluția nr. 131/II/2/2006 intimatul R.S., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu, a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată. Fiind nemulțumit de modul în care a fost soluționată plângerea sa petentul a formulat o plângere penală către C.S.M. înregistrată sub nr. 1480/4R/05.2007 împotriva magistraților intimatul R.S., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu, P.M., procuror la același parchet, B.F., judecător la Judecătoria Ineu și B.A., L.I. și A.M., toți trei judecători la Tribunalul Arad. Prin rezoluția nr. 64/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți magistrații.

Ulterior, petentul a depus la Ministerul Justiției o plângere penală împotriva intimaților criticând modul în care a fost soluționat dosarul nr. 619/P/2003 de către procurorii P.M., R.S., D.G. și T.V. pentru soluția pronunțată prin sentința penală nr. 10/2007 a Judecătoriei Ineu, intimații C.B., T.D., A.B. pentru soluția pronunțată prin decizia penală nr. 251/R/2007 din dosarul nr. 4802/246/2006 a Tribunalului Arad. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția din data de 31 iulie 2007, din dosarul nr. 421/P/2007 a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți intimații. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara care, prin rezoluția nr. 785/II/2/2007, a dispus respingerea acesteia ca nefondate.

Examinând cele două rezoluții instanța a constatat că acestea sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de desființare a lor. Din examinarea plângerii petentului se constată că acesta nu a făcut dovada susținerilor sale precum că s-au sustras probe sau că petenții, în calitatea lor de magistrați, au încălcat legea cu ocazia soluționării plângerii acestuia, în diferite faze procesuale. Într-adevăr, în speță, se poate observa că plângerea petentului, la cererea acestuia, a fost supusă controlului de legalitate și temeinice urmând căile prevăzute de art. 278 și 278 1 C. proc. pen., și la fiecare nivel la care aceasta a fost analizată, atât de procurorul ierarhic superior precum și de instanțele de judecată, s-a apreciat că este nefondată.

Astfel că doar pentru simplul fapt că magistrații nu au dat satisfacție petentului nu se poate susține că aceștia sunt vinovați de săvârșirea vreunei infracțiuni. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și petentul B.O. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate întrucât judecata a avut loc fără ca procedura de citare cu intimații R.S., P.M., D.G. și T.V. să fie legal îndeplinită. Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., și a solicitat casarea sentinței penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Petentul B.O.

critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în motivarea recursului că intimații magistrați au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., astfel că solicită desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale. Examinând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reține că recursul declarat de procuror este neîntemeiat, iar recursul declarat de petent este tardiv pentru considerentele ce urmează : În recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., judecarea plângerii având loc fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită cu intimații R.S., P.M., D.G.

și T.V. Din examinarea dosarului nr. 1431/59/2007 al Curții de Apel Timișoara rezultă că într-adevăr pentru termenul din 26 noiembrie 2007 când s-a soluționat cauza, procedura de citare cu intimații menționați anterior nu a fost îndeplinită. Potrivit art. 291 alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită, iar dispozițiile art. 278 1 alin. (4) C. proc. pen., prevăd că persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângere se citează. Încălcarea dispozițiilor legale care reglementează citarea părților este însă sancționată cu o nulitate relativă, conform art. 197 alin. (1) C. proc.

pen., nulitate ce poate fi invocată numai de partea care dovedește că i s-a cauzat o vătămare prin nerespectarea legii. Or, în speță, intimații nu s-au prevalat de încălcarea dispozițiilor art. 291 C. proc. pen., și nici nu li s-a cauzat vreo vătămare prin sentința recurată, plângerea formulată de petent fiind respinsă întrucât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală. Pentru aspectele arătate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet. În ceea ce privește recursul petentului B.O., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege. Potrivit art. 385 3 alin. (1) și (2) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc.

pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la comunicarea cauzei de pe dispozitiv, în ipoteza în care partea a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare. Petentul B.O. a lipsit la termenul din 26 noiembrie 2007 când au avut loc dezbaterile, dar și la pronunțarea sentinței, acestuia fiindu-i comunicat dispozitivul hotărârii la data de 3 decembrie 2007, iar recursul a fost declarat la 28 ianuarie 2008, peste termenul legal. În consecință, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petent. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 177/ PI din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul B.O. împotriva aceleiași sentințe penale. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2008.