ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 79/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta C.S. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P.S., anularea Hotărârii nr. 100 din 23 martie 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit i s-a respins cererea, ignorând faptul că a fost căsătorită cu C.D., refugiat din fosta U.R.S.S. în anul 1941, în prezent decedat. Reclamanta în susținerea acțiunii a depus, în copie, înscrisuri. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că după decesul soțului ei, reclamanta s-a recăsătorit.

Prin sentința civilă nr. 168 din 28 iunie 2006 Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 2 din Legea nr. 189/2000, deoarece aceasta s-a recăsătorit după decesul soțului, iar susținerea potrivit căreia a fost recăsătorită doar 14 zile, nu este relevantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice. În cauză, nu se contestă faptul că soțul reclamantei s-a refugiat din fosta U.R.S.S. în anul 1941 în România, în prezent fiind decedat. Însă, potrivit art. 3 din Legea nr. 189/2000: „soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit”. Cum această condiție imperativă nu este îndeplinită, întrucât reclamanta s-a recăsătorit, în mod corect instanța de fond a reținut că în speță, nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000, respingând acțiunea ca nefondată.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.S. împotriva sentinței civile nr. 168 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2007.