ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 79/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta C.S. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P.S., anularea

Hotărârii nr. 100 din 23 martie 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i

recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în mod greșit i s-a respins cererea, ignorând faptul că a fost

căsătorită cu C.D., refugiat din fosta U.R.S.S. în anul 1941, în prezent

decedat.

Reclamanta în susținerea

acțiunii a depus, în copie, înscrisuri.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că după decesul

soțului ei, reclamanta s-a recăsătorit.

Prin sentința civilă nr. 168

din 28 iunie 2006 Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu se încadrează

în prevederile art. 2 din Legea nr. 189/2000, deoarece aceasta s-a recăsătorit

după decesul soțului, iar susținerea potrivit căreia a fost recăsătorită doar

14 zile, nu este relevantă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice.

În cauză, nu se contestă

faptul că soțul reclamantei s-a refugiat din fosta U.R.S.S. în anul 1941 în

România, în prezent fiind decedat.

Însă, potrivit art. 3 din

Legea nr. 189/2000: „soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria

persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă

ulterior nu s-a recăsătorit”.

Cum această condiție

imperativă nu este îndeplinită, întrucât reclamanta s-a recăsătorit, în mod

corect instanța de fond a reținut că în speță, nu sunt îndeplinite dispozițiile

art. 3 din Legea nr. 189/2000, respingând acțiunea ca nefondată.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.S. împotriva sentinței civile nr. 168 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2007.